Despre programa școlară și în educaţia din familie
Cu ceva timp în urmă, televiziunile ne-au anunţat că cei mici pot merge la școală de la 5 ani, deoarece s-a constatat că sunt foarte inteligenţi…E un paradox: copiii sunt din ce în ce mai inteligenţi, dar trec tot mai anevoie prin anii de școală. Nu-i de mirare că ajung chiar cu studii superioare, dar analfabeţi, ceea ce nu-i împiedică să devină șefi peste alţii. De vină este sistemul, cutare ministru, cutare prim-ministru, dascălii, programa școlară…
Cei șapte ani de acasă? E o chestie învechită, retrogradă, deși, omul, trupește, psihic, social, evoluează, și face salturi în trepte , din șapte în șapte ani… Așa a vrut Dumnezeu.
Valoarea, însă, nu așteaptă numărul anilor. Cu suzeta în gură, copiii, prin smartphone, tablete, laptop, televizor etc. au acces la tot felul de informaţii. Un băieţel de șase ani îmi spunea deunăzi, că tati și mami îi dau voie să se joace pe telefoanele lor, dar nu are voie să se uite la imagini unde bărbaţii și femeile fac “ chestii”. Această interdicţie nu-și mai are rostul deoarece, cu presiuni continue din partea UE, prin comisarii săi, educaţia sexuală, încet dar sigur, își face loc în școală, de la preșcolari. Ṣi părinţii încep să fie de acord…Plimbându-mă prin parc, aud două mamici tinere discutând despre “ Caracal”, sex, educaţie sexuală în școală. Una din ele spune celeilalte: “ Da’ să-i înveţe, dragă, și pe ăștia mici! Nu vezi ce se întâmplă!”. Păi, da!
Prin ţări “ civilizate”, se fac și demonstraţii în faţa elevilor, de cum trebuie folosite anticoncepţionalele. Fetele și băieţii, curioși să se “ însexeze”, trec la treabă. Dacă se întâmplă ca vreo fată să rămână însărcinată, nu-i bai! Face un avort, căci pruncuciderea pe această cale nu mai este un delict, o crima, ci un drept! Păcat? Altă concepţie, învechită, retrogradă…Trăim alte vremuri…Numai că Dumnezeu este același, și ieri, și azi, și mâine!
Chiar părinţii își încurajează copiii spre curvie. Un tată, al cărui fiu preadolescent are o prietenă, tot din aceeași categorie, îmi spune că mamele celor doi copii au discutat și au fost de acord ca necopţii amorezi să-și petreacă vacanţa, dormind în aceeași cameră de hotel, în același pat… Băieţii ard de nerăbdare și fac presiuni, , iar fetele ( de a căror decizie depinde realizarea aventurii) vin în întâmpinare, pentru că nu vor să fie socotite … proaste. Un banc sugestiv sună cam așa:
Într-un autobuz urcă un cetăţean turmentat și vrea să ia loc. Toate scaunele, și în dreapta, și în stânga sunt ocupate de doamne și domnișoare. Printre sughiţuri, spune tare:
- Toate femeile de pe rândul din stânga sunt curve, iar cele de pe rândul din dreapta sunt proaste!
Indignată, o doamnă de pe rândul din stânga, se ridică și îl ia la rost:
- Nu ţi-e rușine! Cum îndrăznești să mă faci curvă?
Beţivanul replică imediat:
- Nu-ţi convine? Treci la proaste!
Vor trece anii și, poate, cei doi prieteni din preadolescenţă, vor decide să devină soţ și soţie. Mireasa, în rochie albă ca neaua, și mirele în costum gri petrol, cu papion, amândoi gârâind de sex, se vor prezenta la altar să obţină binecuvântare…Preoţii, asistenţa, corul, vor canta “ Doamne, Dumnezeul nostru, cu mărire și cu cinste încununează-i pe dânșii!”. Dar, de acolo, de sus, Dumnezeu vede, aude, dar nu mișcă niciun deget. Alaiul iese din biserică și , îndată, se instalează între miri un vierme neadormit ( sau o legiune) care va lucra în cele mai inimaginabile moduri, taina fărădelegii, deoarece taina cununiei a fost batjocorită...Mai devreme sau târziu, târziu, apar neînţelegeri, tensiuni, preacurvia ( relaţii cu alte femei, bărbaţi), în copiii frumoși, inteligenţi, parcă dă strechea. Nu-s excluse nici boli…Se recurge la psiholog, la psihoterapeut, la medic, la astrologi, la guru indieni, la șamani…Amulete, chipuri cioplite idolești…Ṣi, pe ultima sută de metri, unii și unele își revin, aleargă la preot. Cu spovedanie, păreri de rău, lacrimi, canoane, rugăciuni etc., cu Hristos de mână, încep să cureţe mâlul adunat în suflet, care mâl, putrezind, pute ca o hazna. “Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea./Spală-mă'ntru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește./Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea./Ție unuia am greșit răul în fața Ta l-am făcut…” (Ps.50, 1-4, BVA)
Ṣi Dumnezeu, atotmilostiv și iertător, iartă și curăţă. Dar, toată aceasta procedură, putea fi făcută înainte de a ajunge la altar.
Curvia și preacurvia nu mai sunt păcate, sunt virtuţi, sunt drepturi! Iisus Hristos nu vorbește nicăieri de drepturi. În Sfânta Scriptura nu există decât porunci, fericiri și vaiuri ( de la Vai!)
Vaiuri mari, nemaiîntâlnite, pândesc la ușa zilei de mâine, căci zilei de azi nu-i mai ajunge răutatea ei. Călăreţii Apocalipsei, abia își mai pot ţine armăsarii în frâu…
|
