Despre frumusețea uitată a vieții ...
„Dacă îţi acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă şi nepătimaşă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă) funcţionează. Şarpanta lumii (încă) ţine. Mai există încă oameni întregi, tradiţii vii, întâlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el conţine încă mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare încă să ia în serios agitaţia noastră propagandistică, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate (încă) trăi frumos.“
“Românii au un fel de a fi nefericit, cuplat cu bucuria.“
“Ritmul în care trăim, configuraţia fiecărei zile (din care răgazurile, perioadele de otium fertil sunt, practic, evacuate) reduc până la o limită îngrijorătoare timpul rezervat altădată lecturii.”
“ Prostul ŞTIE. E sigur. E un om care exhibă competenţe şi e sigur de ele. Dacă crezi că ştii ceva, trebuie să vezi dacă nu treci printr-o criză de prostie… (…). Prostul nu poate fi contrazis, are convingeri de beton. E un om fericit. E plăcut să ştii că ştii, că ai dreptate. Chiar dacă nu contezi!… Cand vedem un ştiutor, trebuie să fim suspicioşi: prostul e serios. E solemn. Nu se joacă. E demn, inflexibil, pietrificat. Ia toate lucrurile în serios, dar mai ales pe el însuşi. Pentru că e serios, prostul e şi sfătos. Are soluţii pentru orice problemă. E o suficienţă intelectuală glorioasă, e o fudulie. Are idei fixe. Nu se îndoieşte de el însuşi şi îi place de el! “
‘Talentul nu e un merit, ci un dar inexplicabil, care trebuie onorat.”
”Când mă plictisesc, sau mă înfurii, sau cad în depresie, sau îmi vine să las totul baltă, (ceea ce mi se întâmplă zilnic, de îndată ce răsfoiesc ziarele), mă salvez, sau măcar mă ţin pe linia de plutire, răsfoind scrierile lui Nenea Iancu. O adevărată vitamină naţională, un bărbat curajos, realist, necomplezent, plin de haz, de relativism mântuitor şi de o sănătoasă melancolie…”.
” A avea o imagine masluita despre trecut e aproape mai rau decat a nu avea nici o imagine. Trecutul legendarizat, eroizat, trecutul din care momentele discutabile, eventual penibile, sunt evacuate cosmetic nu educa, ci sminteste. Toate popoarele au caderile lor, derapajele lor, petele lor istorice. A le baga sub pres inseamna a intretine o iluzie. Exaltarea unui trecut neadevarat se transforma, de regula, intr-o toxina nationala.
«Daca vom avea insomnii intrebandu-ne ce e de facut ca nu cumva sa semanam cu altii, vom ajunge nevrotici. A fi roman nu e o optiune personala si nici o profesie care se invata si care se practica „in mod corespunzator”»
"Suntem în ţara din care Caragiale a fugit exasperat, ţara în care Eminescu şi-a pierdut minţile, ţara care a refuzat, iresponsabil, oferta lui Brâncuşi la bătrâneţe: aceea de a-şi lăsa întreaga operă compatrioţilor săi. Ţara care şi-a omorât elitele în puşcărie, ţara în care n-au mai vrut să se întoarcă Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, George Enescu. Ţara din care pleacă, mereu, tineri excepţionali, şi nu doar să se căpătuiască, ţara care furnizează Europei milioane de muncitori cu ziua, prost utilizaţi şi prost plătiţi la ei acasă. Nu pot decât să sper că, sub această pojghiţă de mizerie, există şi o altă ţară, ţara unor oameni cuviincioşi şi cinstiţi, ţara celor ce ştiu să se respecte între ei şi să nu se lase manipulaţi de câteva trupe barbare de oameni stricaţi şi stricători de suflete."
" Cat suntem de indreptatiti sa vorbim de identitati etnice absolute? Nemtii sunt asa, turcii sunt asa, spaniolii sunt asa. Exista, fireste, lucruri care leaga si definesc o comunitate data: limba, memoria comuna, „matricea stilistica” despre care vorbea Blaga. Dar inauntrul acestei omogenitati avem de a face cu o diferentiere enorma. Romani sunt si Caragiale, si Farimita Lambru. Si Bratienii, si Ceausescu. Si Kogalniceanu, si Vacaroiu. In ceea ce ma priveste, ma simt, adesea, mult mai aproape de un prieten de alta nationalitate, decat de anumiti romani, cu care nu pot comunica si de care, in fond, mi-e rusine. Unii romani sunt admirabili, iar altii sunt de nesuportat. La fel, unii rusi sunt admirabili, altii nu. Calitati si defecte se gasesc peste tot si e o aberatie sa faci din ele „etichete” definitive. Trebuie avuta mereu in vedere dreapta masura."
" Priviţi şi domniile-voastre în jur! Mai sînt vreo patru luni pînă la alegerile prezidenţiale şi cam nici un partid nu şi-a ales şi lansat un candidat plauzibil. De ce? Mai întîi, pentru că în nici un partid (cu excepţia liberalilor, care au norocul unei „pre-opţiuni“ în persoana actualului preşedinte) nu se pot identifica personalităţi bine conturate, verificate prin isprăvi politice şi instituţionale marcante, unanim acceptate, detaşate semnificativ de „masa“ aspiranţilor şi a funcţionărimii de partid. Faptul însuşi că toţi pun încă pe masă cîte patru-cinci nume dovedeşte că, în realitate, n-au nimic plauzibil de oferit. În al doilea rînd, conflictele interne din fiecare formaţiune politică stimulează nu competiţia reală, calculul electoral pragmatic, ci ambîţul personal, alianţele de gaşcă, jocurile de culise. Alegătorul, chiar înclinat să voteze „schimbarea“ (cu orice preţ!), se vede şubrezit de „strategii“ de campanie greu de asumat."
N.N.
Andrei Pleșu s-a născut în 1948 la Bucureşti. A absolvit Facultatea de Arte Plastice, Secţia de istoria şi teoria artei. A obţinut doctoratul în istoria artei la Universitatea din Bucureşti, cu teza Sentimentul naturii în cultura europeană. Lector universitar (1980–1982) la Academia de Arte Plastice, Bucureşti (cursuri de istorie şi critică a artei moderne româneşti). Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucureşti (1991–1997). Este fondator şi director al săptămânalului de cultură Dilema (ulterior Dilema veche), fondator şi preşedinte al Fundaţiei Noua Europă şi rector al Colegiului Noua Europă (1994), membru al World Academy of Art and Science şi al Académie Internationale de Philosophie de l’Art, dr. phil. honoris causa al Universităţii Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau şi al Universităţii Humboldt din Berlin, Commandeur des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Légion d’Honneur.
Scrieri publicate în ţară
Călătorie în lumea formelor, Ed. Meridiane, 1974;
Pitoresc şi melancolie: o analiză a sentimentului naturii în cultura europeană, Ed. Univers, 1980; reeditări ulterioare la Ed. Humanitas 1992, 2003, 2009;
Francesco Guardi, Ed. Meridiane, 1981;
Ochiul şi lucrurile, Ed. Meridiane, 1986;
Minima moralia (elemente pentru o etică a intervalului), Cartea românească, 1988, reeditări ulterioare (Humanitas) 1994, 2002, 2005, 2006, 2013 [15]
Dialoguri de seară, Ed. Harisma, 1991;
Jurnalul de la Tescani, Ed. Humanitas, 1993, 1996, 2003, 2005, 2011;
Limba păsărilor, Ed. Humanitas, 1994, 1997, 2009;
Chipuri şi măşti ale tranziţiei, Ed. Humanitas, 1996;
Transformări, inerţii, dezordini. 22 de luni după 22 decembrie 1989 (coautori Petre Roman şi Elena Ştefoi), Ed. Polirom, 2002
Despre îngeri, Ed. Humanitas, 2003 [16][17][18], 2005, 2012, 2015;
Obscenitatea publică, Ed. Humanitas, 2004, 2005;
Comčdii la porţile Orientului, Ed. Humanitas, 2005, 2006, 2008, 2011, 2012;
Despre bucurie în Est şi în Vest şi alte eseuri, Ed. Humanitas, 2006, 2007;
Sensuri metafizice ale crucii (în colaborare), Ed. Humanitas, 2007;
Note, stări, zile (1968 - 2009), Ed. Humanitas, 2010, 2012;
Despre frumuseţea uitată a vieţii (reuneşte eseuri din "Dilema veche" şi "Adevărul"), Ed. Humanitas, 2011, 2014;
Faţă către faţă. Întâlniri şi portrete, Ed. Humanitas, 2011;
Parabolele lui Iisus: adevărul ca poveste, Ed. Humanitas, 2012;
Din vorbă-n vorbă, Ed. Humanitas, 2013 [19]
Nelinişti vechi şi noi, Ed. Humanitas, 2016
Despre inimă şi alte eseuri, Ed. Humanitas, 2017
Pe mâna cui suntem?, Ed. Humanitas, 2018
Lucrări publicate în străinătate
Corot, Murray's Sales and Service, 1973;
Ethique de Robinson, Éditions de L’Herne, Paris, 1990
Reflexion und Leidenschaft (Minima moralia); Deuticke, Viena, 1992
Tĺrarnas gĺva: Essä om en minimimoral (Minima moralia); Dualis, Ludvika, 1995
Madarak nyelve (Minima moralia şi Limba păsărilor), trad. de Horváth Andor; Pécs: Jelenkor, 2000;
Robinson etikája: Az intervallum etikájának elemei (Minima moralia); Tinivár, Kolozsvár, 2000
Eliten - Ost und West; Berlin, de Gruyter, 2000;
Tescani napló (Jurnalul de la Tescani), trad. de Horváth Andor; Koinónia, 2000;
Wer in der Sonne steht, wirft Schatten(Jurnalul de la Tescani); Ostfildern vor Stuttgart, ed. Tertium, 2000;
Minima moralia: Poynámky k etike intervalu (Minima moralia); Kalligram, Bratislava, 2001
Die Toleranz und das Intolerable; Basel, Schwabe, 2004;
Actualité des anges; ed. Buchet-Chastel, 2005;
Angyalok (Despre îngeri), trad. de [Melinda Székely]]; Koinónia, 2006
|
Andrei Gabriel Pleşu (n. 23 august 1948) 8/23/2019 |
Contact: |
|
|
