23 august 1944 - Istoria nu face daruri nimănui
După câștigarea bătăliei de la Stalingrad, armatele sovietice au început să avanseze și, în martie 1944, ajunseseră pe teritoriul României. Din martie până în august 1944, Frontul de Est a fost stabilizat pe linia Chișinău-Iași-Târgu Frumos.
În 23 august 1944 Regele Mihai I a decis demiterea și arestarea mareșalului Ion Antonescu - conducătorul statului la acea vreme - a dispus încetarea imediată a colaborării României cu Puterile Axei și începerea tratativelor de armistițiu cu aliații și de colaborare militară cu Uniunea Sovietică.
Revista “Realitatea Ilustrată” consemna momentul: „24 AUGUST 1944: Înlăturarea Dictaturii, a căluşului criminal ce zăgăzuia libera manifestare a unui popor, ce plătise din plin trădarea unor slugi cățărate pe grumazul lui. Glasul emoționat și ferm al M. S. Regelui Mihai a răsunat puternic în inima miilor de români adunaţi în jurul aparatelor de radio. Câteva zeci de minute mai apoi, un chiot uriaș răsbătea din piepturi desrobite, iar în ochii tuturor scânteia lacrima, pe care ţi-o dau numai bucuriile mari, ale regăsirii nesperate. Un Rege tânăr, cu dragoste de Țară, urmaș demn al Voevozilor descălicători și al Domnilor întregitori - ajutat de o mână de bărbați de Stat, vigilenți și curajoși - înlăturase primejdia ce ne păștea: pierderea independenței naționale și afundarea României în tagma dușmanilor omenirii și ai civilizației.” (“Realitatea Ilustrată - 16-30 septembrie 1944)
Presa din țările occidentale relata entuziastă știri despre desfășurarea evenimentele de la București și despre decizia României de “a capitula”. Chiar dacă în acele zile (19 – 25 august 1944) se ducea și bătălia pentru eliberarea Parisului, presa de limbă franceză consemna note referitoare la importantul eveniment petrecut în România:
În zilele imediat următoare Armata română început lupta împotriva Wehrmachtului, fostul aliat. Forțele germane au lansat în 24 august un bombardament asupra Bucureștiului, distrugând o parte din Palatul Regal și, complet, Casa Nouă (o reședință construită în vecinătatea Palatului Regal). Regele Mihai, însă, se refugiase, împreună cu Regina-mamă Elena, în Oltenia, la Dobrița.
“ORICINE îşi mai aduce aminte vaietele şi invectivele propagandei hitleriste, după fiece raid al aviaţiei aliate. De la comunicatul cartierului nazist şi până la cel mai umil reporteraş al lui Goebbels, se „protesta“ împotriva bombardării populaţiei civile de la sate şi oraşe, căutându-se a se scoate din Aliaţi nişte criminali de rând ai celor fără apărare. Poporului nostru i s’a ţinut acelaşi limbaj. În loc să încetăm un răsboi nefiresc eram împinşi să protestăm şi să cerem contenirea bombardamentelor, pentru că la adăpostul sentimentalismului nostru, hitleriştii să-şi poată desăvârşi manoperile de subjugare a Europei.
Realitatea era însă alta şi ea avea să vină să ne deschidă ochii. Să ne convingă de arhibanalul adevăr: cei care au pornit răsboiul oraşelor deschise, călăii populaţiei civile din Varşovia, Rotterdam, Anvers, Belgrad şi toate oraşele sovietice sunt aviatorii hitlerişti. Comandamentul german a fost cel care a dat ordin pentru „coventry “- sarea Londrei. Ori de câte ori, trufia şi bestialitatea prusacă a avut prilejul, nu s’a sfiit să-şi dea grozăvia pe faţă, asasinând mii de vinovaţi şi distrugând dispreţuitor vestigiile culturale ale popoarelor Europei.
Trei zile şi trei nopţi, Capitala României şi populaţia ei a avut durerosul prilej de a se convinge de visul, despre adevărata faţă a hitlerismului. Pentru că am avut curajul să ne regăsim matca firească, aruncând peste bord toţi trădătorii de neam, hitleriştii au vrut să ne pedepsească. Şi în consecinţă, aviaţia cu crucea încârligată a tăbărit asupra unui oraş fără apărare, masacrând o populaţie care i-a hrănit şi adăpostit generoasă. Duşmanii civilizaţiei europene, asasinii femeilor şi copiilor sunt chipeşi ofiţeri ai cuptwaff-ei. Ne-au mărturisit-o însăşi faptele lor monstruoase. Priviţi imaginile, adunate în această pagină şi care reconstituiesc pentru viitorime, cele 72 ore de groază, de moarte şi infern trăite de populaţia unei capitale: Opera romană, Palatul regal, Spitalul dispensar “Ghica” al Asigurărilor sociale, două tramvaie de pe bulev. Filantropia, hotelul Princiar, întreaga Calea Victoriei, cu Teatrul Naţional, pasagiul Comedia, palatele Adriatica şi Generala, str. Sărindar unde au ars case de locuit şi hoteluri, Calea Văcăreşti, str. Dudeşti, Căuzaşi, Bateriilor, Apolodor, Cazărmii, Isvor - toate populate de oameni nevoiaşi, cu biete gospodării, - iată vestigiul de neclintit al bombardamentelor “strategice” făcute de aviaţia germană, oriunde s’a abătut.
Hitlerismul este însă viteaz numai cu cei fără apărare. De când capitala noastră este apărată deopotrivă de avioane române, sovietice şi anglo-americane, au pierit ca prin farmec vajnicii semănători de moarte şi distrugeri ai lui Hitler. Este un răspuns pe care şi-l dau singuri.” (articolul “Populația Capitalei terorizată de aviația hitleristă" publicat în numărul din 16-30 septembrie 1944 al revistei “Realitatea Ilustrată”)
Până la 28 august au fost curățate de germani Capitala și împrejurimile; au fost luați prizonieri un număr de 56.000 de militari germani. Armata Roșie a intrat în București la o săptămână după evenimente, găsind orașul
După demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, generalul Constantin Sănătescu a fost însărcinat cu formarea unui guvern din care făceau parte atât reprezentanții partidelor democrate cât și politicieni comuniști și ofițeri ai armatei. Acest guvern a negociat armistițiul cu URSS, prin care s-a obligat să plătească despăgubiri de război, să admită pierderile teritoriale din est din 1940 și să acorde funcții importante comuniștilor. “Realitatea Ilustrată” consemna:
„Semnele eliberării totale, se apropie. Pentru câştigarea victoriei totale, guvernul şi blocul naţional democratic au făcut apel la popor să susţină războiul împotriva lui Hitler şi să se unească în jurul Tronului şi al guvernului democrat. În manifestul adresat Ţării se spune răspicat: “Țara întreagă voieşte să pună capăt războiului distrugător, unui război de la început pierdut. Țara întreagă doreşte pace; dar voinţa de pace a României nu însemnează nici dezarmare, nici teamă. Orice piedică pusă în drumul înfăptuirii năzuinţelor spre pace şi libertate a poporului român, va deslănţui o luptă fără milă şi cruţare din partea tuturor forţelor armate şi populare, împotriva celor care ar încerca să menţină ţara noastră în război cu naţiunile unite, prelungind astfel suferinţele. Guvernul, adresându-se vouă, tuturor cetăţenilor Ţării, vă cere să faceţi zid în jurul Majestăţii Sale Regelui Mihai I şi în spiritul unei discipline naţionale şi unei desăvârşite uniri, să-i daţi tot sprijinul pentru înfăptuirea comandamentelor supreme ale ceasului de faţă: asigurarea păcii şi instaurarea unui regim democratic de largi drepturi şi libertăţi publice pentru toţi cetăţenii Ţării“.
Spre fericirea şi salvarea lui, poporul român a înţeles clipa de răscruce a existenţei i sale. Solidar cu Regele şi Guvernul care l-a eliberat din lanţurile autocrate şi sângeroase, poporul român păşeşte ferm spre viitor, alături de fireştii lui aliaţi şi prieteni, singurii ce l-au ajutat în vremurile grele: Marea Britanie, Statele Unite, Franţa şi Uniunea Sovietelor.
Ce este blocul naţional-democrat? O uniune politică de luptă naţională a celor patru mari partide democratice: naţional- ţărăniști, naţional liberalii, social-democraţii şi comuniştii. O uniune patriotică am putea spune, care-şi culege sufrajiile şi solidaritatea din straturile cele mai de jos şi mai vaste ale poporului, axată pe o singură lozincă: salvarea ţării de năpârcile hitleriste, pace şi colaborare cu Naţiunile Unite. La Uniunea politică a celor patru partide democratice - unde personalitatea d-lor Iuliu Maniu, Constantin I. C. Brătianu, Constantin Titel-Petrescu şi Lucreţiu Pătrăşcanu sunt o chezăşie ce nu mai cere comentarii - s’a alăturat viteaza noastră Armată, generoasă în risipirea sângelui ei chiar şi faţă de cei care, în mod nesincer, i-au declarat prietenie. Dl. general Constantin Sănătescu este simbolul viu al acestei Armate române, gata să-şi verse sângele pentru alungarea cotropitorilor din satele şi oraşele româneşti.
Istoria nu face daruri nimănui. Am scăpat cu faţă curată, din împrejurări grele. Se cuvine să apreciem, cu seriozitate, gravitatea ceasului de faţă. La pilda de jertfă neprecupeţită, de patriotism leal şi solidaritate cu Naţiunile Unite, suntem datori să răspundem cu aceeaşi măsură, muncind şi dăruind totul pentru salvarea noastră a tuturora.” (editorial publicat în numărul din 16-30 septembrie 1944 al revistei “Realitatea Ilustrată”)
Notă: toate cele 4 personalități politice menționate în articol au pătimit în “anii luminoși” care au urmat în închisorile comuniste: Iuliu Maniu – condamnat la închisoare pe viață, deținut la penitenciarul din Sighet, unde a murit în 5 februarie 1953; Constantin I. C. Brătianu – închis în penitenciarul din Sighet, unde a murit în 20 mai 1950; Constantin Titel-Petrescu - condamnat la muncă silnică pe viață, închis la Jilava și la Sighet, s-a înbolnăvit grav de scorbut și de TBC și s-a stins din viața în 2 septembrie 1957; Lucreţiu Pătrăşcanu - condamnat la moarte și executat în noaptea dintre 16 și 17 aprilie 1954.
|
“Realitatea Ilustrată - 16-30 septembrie 1944 " 8/22/2019 |
Contact: |
|
|
