Delicii epigram(at)ice
Ca neoamenii
Unii cred c-ar fi într-o ureche
Și-ar avea și-un port cam bazaochi:
În amurg se culcă pe-o ureche,
Noaptea doarme numai cu un ochi.
Cameleonism
Nu din vina vinului,
În credința ăstuia,
S-ar uita cu ochii lui
Și-ar vedea cu-ai altuia.
Lăbuș
Cocoloș bun de mâncare
Îi păru, în vis, o stea.
Numai cum pe cer apare,
Îi curg ochii după ea.
Nud făcând baie
De când a fugit cu altul
N-are ochi ca să o vadă.
Numai soarele, înaltul,
O soarbe din ochi în cadă.
Îndrăgostit lulea
De când o văzu în tău,
Îi stă-n cale popândău.
E cu ochi și cu sprâncene:
L-am pierdut pe bietul Ene!
Poate,-n țara orbilor
Nú știu care bazaochi
Ar mai mânca-o din ochi:
C-un ochi cată la făină
Și cu altul la slănină.
Prețul banilor
Stă c-un ins întors din spanii:
- Ce de-a bani! Nu ți-i deochi-i…
- Da, frățică,-s durzi, grăsanii,
Dar muncești până-ți ochii.
Dezmorțire
O fi fost îndrăgostită?
De la baltă,-nghețat bocnă,
Ea-l servi c-o „dinamită”
Și c-un borș gras, sărat ocnă.
A plesnit struna
N-a mai fost distinsă gazdă
Și i-a spus fără ocol:
Ori te dai și tu la brazdă,
Ori papucii și … pașol.
Insolație
Ea – c-un decolteu cam mare.
Pudic, el, îi da ocol,
Dar făcu infarct la mare:
O văzu cu dosul gol!
Nici moartea nu-I va despărți
A iubit toate trei Crișuri :
Negru, Alb și Repede.
Primul, fără ocolișuri,
Și l-ar vrea și lespede.
La țărm
Sfida valul an de an
Ca să iasă la liman.
A ieșit. Să moară-n tihnă,
I-a spus zbaterii odihnă.
Durerea mamei
Răsfățată păpușică,
Te-am crescut de mititică
Mândră foc și frumușică,
Ca să-i faci mamei oftícă?
Buldogul
Cum n-am ținut de dârlog
Și-am dormit toamna-n polog,
M-a făcut frigul olog
Cu colții săi de buldog.
Urarea mamei
Fata mamei bucălie,
Ce să-ți vreie mama ție?
Să dai cum am dat și eu
De-un om al lui Dumnezeu!
Recunoștință
Bun sositul în Bănie,
Frate bun de drumeție,
Cum să-ți multumesc eu ție,
Fincă ții la omenie?
Dialog între amant și amantă
Ea – de-un ins ce-i poartă hulă:
- Drept în sobă l-aș vârî!
El, cu musca pe căciulă:
- Ce spui!! Nu mă omorî!
Trântă
Cum șomajul dă în floare,
Foamea mai să mă omoare.
Doamne, timpul ajuta-mi-a
Ca și eu să-mi omor foamea?
Box verbal
Las’ că știe pumni să-mpartă
Și că intră des în clinci,
Dar, cu gura lui cea spartă,
Îl cam calcă pe opinci.
Musafirul nepoftit
E ca viespea la roít
Musafirul din viroagă:
Nu că n-ar ști de pălincă,
Dar să-l prindă așa,-ntr-o doagă,
C-un pantof și c-o opincă….
Oracol fals
Te minte și nici clipește,
Lehăie și nici tușește,
Nu-i nevoie de gaiŕcol:
Vorbește ca un oracol.
Limba te duce pân‘ la Kiu
Au o jalbă pentru dava.
Cum s-ajungă pân’ la ea?
Nimeresc orbii Suceava,
Ei de ce n-o ar afla?
Cine le-o veni de hac?
Sunt rivali de moarte-n sat
Două clanuri: Șoimii, Corbii.
Nu se-mpac’ la colindat
Și se bat mereu ca orbii.
Nu trage alga la mal
Îl întreb pe moș Mihalce
Dacă-a strâns vreun coș de alge.
- Ași!... Am strâns un pumn de várec,
Nici cât să orbești un șoarec.
Democrație
Prima oară-un șef de stat
A aflat că-i autocrat.
L-a chemat la ordine
Vulgul din subordine.
Târguială la talcioc
- Lele, cât face-o potcoavă?
- Doi lei, nene, și-o carboavă.
- Și-o potcoavă de cal mort?
- Tot doi, lelei, dar și-un ort.
Pe urmele lui Milescu
Panorama pe Irtâș te
Fascinează prin grandoare.
Fin motiv de-mpăunare:
„Nu stricăm orzul pe gâște!”
În solul Siberiei
Îngropați sub ghețuri groase,
Bunii dorm un somn subțire,
Dar se tem să mai respire:
Le-a intrat temerea-n oase.
Roți unse, cauze disjunse
Avocatul – semn lui tata
Cum c-ar scârțâi iar roata:
- Lúcră-ți, taică, prósia
Și mai unge osia!
Greierul și furnica
Furni, când s-a măritat,
Greierușu-a-invitat,
Doar că,-n loc să fi cântat,
El se puse pe mâncat.
|
Nicolae Mătcaș 8/18/2019 |
Contact: |
|
|
