Cezar Ivănescu ( 06 august 1941 d. 24 aprilie 2008)
! sufletul nostru-i nemuritor,
Iubit discipol, fii-mi ajutor,
Poartă-mi pe brațe, pe braț să-mi porți,
Sufletul trupului meu dintre morți,
Īnalță-mi sufletul meu de tot
Cīnd trupu-mi sīngeră și nu mai pot,
Īnalță-mi sufletul meu de tot
Cīnd trupu-mi sīngeră și nu mai pot!
(Cezar Ivănescu, poeme, Ed.Crater, Către discipoli (I), pag.229)
Nu știu cīnd au trecut 11 ani de cīnd poetul Cezar Ivănescu nu mai este, fizic, printre noi. Parcă a fost ieri, parcă e prezent printre noi, īi aud vocea, recitīnd și cīntīnd sau vorbind cu șarmul lui intelectual de o rară frumusețe... Zile și nopți ne bucuram să fim īn preajma lui, să-l auzim vorbind și cīntīnd poezia sa. Era și va rămīne un mare poet, de o mare sensibilitate. Nu a fost īnțeles la adevărata sa valoare! Păcat că a avut o viață foarte grea din partea sistemului din Romānia dar și din partea unor apropiați pe care i-a crezut prieteni, mai ales īn ultimele trei luni din viață.
Īn 1993, cīnd i-am propus și a acceptat să fie directorul editurii mele, Gaudeamus Iași, a fost prima revenire īn cetatea culturii romāne. Īn același an, de ziua sa de naștere i-am organizat o frumoasă aniversare la Pietrărie, īn cartierul Bucium, Iași, īntr-o clădire situată īn mijlocul naturii, superbă la acea vreme. Printre invitați au fost prezenți: poeta Leonida Lari, regizorul Valentin Vasilescu care a și filmat aproape toată petrecerea, poetul basarabean Ioan Mānăscrurtă, poetul ieșean Lucian Vasiliu, Clara Aruștei și alții. Am petrecut toată noaptea, continuīnd pīnă a doua zi la prīnz cīnd am mers cu toții la o ciorbă de burtă la Restaurantul Moldova din Iași. Rămīne o aniversare memorabilă pentru cei care au fost prezenți. A fost ceva de vis!
Īn aceeași perioadă am īnființat Editura Euchronia Iași la care era asociat și Cezar Ivănescu. Denumirea a fost dată de poet. La această editură a apărut o singură carte, Mierla de la Casa Pogor, poeme, antologie, autor Lucian Vasiliu, 1994, volum premiat de Asociația Scriitorilor din Iași. Īn anul 1993 sau1994 Cezar Ivănescu a participat la Congresul Scriitorilor din Chișinău unde a atras audiența prin cuvīntul său, direct și plin de substanță. Eram cazați la hotelul Codru īmreună cu alți scriitori veniți din afara Chișinăului. De la Cernăuți era venit și poetul Ilie Zegrea, redactor la Radio Cernăuți īn limba romānă. Īntr-o cameră din hotel ne-am adunat cu toții la un pahar de vorbă, muzică și poezie. De fapt, ceilalți veniseră să-l asculte pe distinsul poet Cezar Ivănescu.
Ne-am cunoscut īn anul 1980 la Iași cu ocazia unui eveniment cultural. A fost o atracție spirituală reciprocă. Īmi plăcea să-l ascult vorbind, recitīnd și cīntīnd. Tot atunci poetul dorea să-și găsească prietenul genial, Petru Aruștei, după adresa pe care o avea scrisă īntr-un carnețel. Īntr-o noapte de iarnă frumoasă, cīnd ningea cu fulgi mari și pufoși, noi străbăteam străzile Iașului prin zăpadă pīnă la genunchi ca să-l găsim pe Prietenul Sfīnt, (cum īi plăcea să spună) din copilărie. Ce coincidență! Prietenul său, Petru Aruștei, era vecin cu mine și locuia īntr-un bloc apropiat, īn cartierul Tătărași din Iași.
Multe amintiri frumoase am cu Cezar Ivănescu și prietenii săi apropiați; de cīte ori venea la Iași mergeam īmpreună la evenimente culturale publice după care urmau vizite acasă la prieteni ai poetului, inclusiv īn casa mea, vizite care țineau pānă la ore mici din noapte. Unele se transformau īn adevărate cenacluri de muzică și poezie. Ce vremuri!
Ultima perioadă din viața poetului Cezar Ivănescu a fost una sinistră. Greu de īnțeles!
Avea să plece īn eternitate pe data de 24 aprilie 2008 după o operaţie simplă, banală, ce se va dovedi īnsă fatală, datorită incompetenţei medicale şi a precarităţii sistemului de sănătate din Romānia. Ultimele trei luni din viață și le-a petrecut īn casa mea din Iași īn timp ce eu mă aflam īn Israel.
Īn ziua de 04 februarie 2008 Cezar Ivănescu a intrat īn greva foamei pentru adevăr.
L-am susținut continuu pe Internet prin comentarii la diverse publicații și agenții de știri.
Un semnal al meu lansat la o agenție de știri (Amos News) a fost preluat, ca o previziune, de autorul unui articol apărut īn Jurnalul Național īn 30.04.2008. Iată semnalul meu de atunci: Scriitori romāni, din țară și de pretutindeni, e bine să vă uniți pentru dreptatea confratelui dumneavoastră, poetul Cezar Ivănescu! Lăsați micile neīnțelegeri deoparte! Acum e o situație majoră. Sănătatea lui e sub semnul īntrebării. Deja, cu două zile īnainte de īnceperea grevei foamei, nu a putut mīnca. Cineva o să răspundă dacă viața īi va fi pusă īn pericol. Știți foarte bine ce au făcut așa-zișii mineri īn Capitală, īn 1990.
Cezar Ivănescu se numără printre numeroșii intelectuali care au fost maltratați de către aceștia. Dacă era informator la Securitate ar fi fost protejat de mineri și nu ar fi avut parte de atītea nenorociri. Dumnezeu să-l ocrotească!
Īn ziua de 06 februarie 2008 Cezar Ivănescu a fost invitat la emisiunea Nașul, B1 TV, unde a răspuns īn mod calm și cu adevăr provocărilor. Spre finalul emisiunii a declarat: ... mulți oameni politici au fost tranșanți īn a lua atitudine īn acest moment față de persoana mea, nu au ezitat nici o clipă. Culmea e că din breasla noastră, dintre literații noștri, dintre care unii īmi sīnt datori īn eternitate, ei s-au clătinat. Am o scīrbă și o stare de greață apropo de acești oameni cum nu vă īnchipuiți.
Īn acea perioadă, poetul Cezar Ivănescu era directorul editurii Junimea din Iași.
Pe 02 aprilie 2008, Cezar Ivănescu a scris ultima scrisoare, destinată mie, scrisoare pe care am primit-o īn Israel cu o zi īnainte de a muri, īmpreună cu patru cărți cu dedicații, un CD și un DVD cu muzică dintr-un spectacol de-al lui. Citind scrisoarea m-am īntristat, am simțit că este o scrisoare de adio.
Citez:
Știu că anul acesta e decisiv și dacă Dumnezeu va vrea să fie și ultimul īn viață, vreau să știi că īți mulțumesc pentru tot ceea ce ai făcut pentru mine īn această lume, și-n Țara Sfīntă īn care te afli īți trimit gīndul meu de dragoste (...) Din casa ta scriu către tine și tot pustiul vieții petrecute printre oameni urīți și răi, dispare din sufletul meu și rămīne doar gīndul meu de dragoste (...) De acum trebuie să trăiesc mai aproape de duhul, vocea și voia Domnului și să-i īntorc darurile prin ascultare. Voi face numai ceea ce Domnul īmi va șopti să fac... Casa ta mă apără și-mi poartă noroc! Eu te sărut și vă sărut (pe tine și pe mama mea, Evreica!)
Cezar Ivănescu a deschis, atīt cīt a putut, ușile către toți cei ce arătau talent, dedicație și pasiune, indiferent de stil, voce lirică și timbru de intonație estetică. Prin cenaclul Numele Poetului care a făcut să existe sute și poate mii de scriitori, mai importanți ori mai mărunți de pe la noi, opera lui de mentor și de īndrumător și-a găsit expresia cea mai potrivită. Era, de fapt, expresia unui om liber.
(Cezar Ivănescu un biruitor, de Artur Silvestri, fragment).
|
Lucreția Berzintu 8/7/2019 |
Contact: |
|
|
