Matematicianul Aurel Cornea
Aurel Cornea s-a nascut lin 1933 in comuna Venetia de Jos, judetul Fagaras (dupa impartirea administrativa din acea vreme). El a ramas toata viata puternic legat de satul lui natal, in care se gaseau nenumarate rude si prieteni .
Aurel a plecat definitiv din tara in august 1978, profitand de participarea sa la Congresul International de Matematica de la Helsinki si la Seminarul Romano-Finlandez din Joensuu. De acolo s-a dus in Canada, apoi a fost in SUA si a venit in final la Frankfurt pe Main. A candidat apoi pe un post de profesor la Universitatea Catolica din Eichst’tt si a fost ales. La acea data Aurel avea 47 de ani, era orb, era de religie ortodoxa si avea un pasaport roman, cu o viza scurta in Germania, iar la concurs se prezentasera 47 de candidati. Succesul lui pare o adevarata minune. Dupa alegerea lui, am stat de vorba cu Bauer, care facuse parte din comisia de evaluare. Bauer mi-a spus: " a tinut o conferinta atat de fantastica, incat comisia nu mai avut nici o alta alternativa". Insusi rectorul de atunci al universitatii, profesorul de teologie Moses, ca sef al comisiei de evaluare, a declarat, ca a fost extrem de impresionat de prelegerea lui Aurel, si, fara sa fie matematician, a apreciat expunerea lui ca fiind de departe cea mai buna. Dupa obtinerea postului Aurel s-a casatorit cu Adelheid (Heidi) Guber, nascuta Zink. Heidi era vaduva matematicianului Siegfried Guber, un elev al lui Bauer, si avea doua fete, care l-au acceptat total pe Aurel in familia lor. Ambele fete sunt astazi casatorite si au copii de varsta scolara, pentru care Aurel era bunicul. Adaug, ca Aurel are o sora, Maria (Mia) Teodoreanu, mult mai tanara decat el, si la care el tinea foarte mult. Pentru ea Aurel a fost nu numai un frate, ci, datorita diferentei de varsta, si un fel de tata, care s-a ocupat de ea intens in timpul scolii. Mia este fiziciana si este casatorita cu Dan Teodoreanu, el insusi fizician, nepot de var al fratilor Ionel si Pastorel Teodoreanu. Ei au o fata, Ana-Maria, studenta la Politehnica din Bucuresti.
Departamentul de matematica de la universitatea din Eichst’tt era nou infiintat si Aurel a participat la organizarea acestui departament. El a preluat analiza, predand cursurile de toate nivelele pana la pensionarea lui, care a avut loc pe 30 septembrie 1999. In aceasta perioada, Aurel a calatorit mult, insotit de sotia lui, participand la diverse manifestari matematice sau dand curs diferitelor invitatii matematice. Dupa pensionare a tinut trei ani in sir cursuri de teoria potentialului la Universitatea din Bucuresti in cadrul unui program finantat de Republica Federala Germana, intarind si mai mult aceasta directie de cercetare din tara, care in mare masura este creatia lui.
Aurel avea un cerc foarte larg de preocupari si, in pofida infirmitatii, era foarte cultivat. Il pasionau toate stiintele naturii si era la curent in linii mari cu evolutia lor. De-a lungul anilor aceste stiinte faceau obiectul preferat al discutiilor noastre. Dar si in stiintele sociale urmarea noile descoperiri si noile tendinte si era puternic angajat in problematicile legate de evolutia viitoare a omenirii, care il ingrijora ("progresul moral al omenirii" Ð mi-a spus el odata Ð "este mult mai lent decat cel tehnologic si asta poate duce la o catastrofa"). Era interesat in muzica, care este de altfel mult cultivata in noua lui familie, dar si in literatura. Stia multe poezii pe de rost si ii placea in anumite ocazii, sa recite versuri. Poezia "If" a lui Rudyard Kipling o pusese la loc de cinste in inima lui. Filosofia il preocupa in diferite moduri: incepand cu filosofia matematicii si cu teoria cunoasterii si continuand cu problemele grave si fundamentale ale vietii si ale lumii. Aurel era o fire vesela, avea foarte multi prieteni, ii placea viata in societate, la care participa activ, si era un om dorit si un cautat vizitator la diversele intalniri. Titlurile si medaliile in legatura cu activitatea stiintifica nu-l prea interesau, nici pentru el si nici pentru altii. Privea oarecum distantat aceste aspecte, pe care le cam interpreta ca mici slabiciuni omenesti. Totusi, a fost de neevitat ca sa aiba si el parte de astfel de distinctii. Mentionez aici titlul de "Doctor Honoris Causa" al Universitatii din Bucuresti si Ordinele Nationale "Meritul Cultural" si "Serviciul Credincios in Grad de Comandor" conferite de Statul Roman.
A vizitat tara cu putin timp inaintea mortii
A participat mai intai la cel de-al zecelea seminar romano-finlandez la Cluj
unde a tinut o conferinta foarte interesanta, care, asa mi se pare mie, nu este numai un rezultat original, ci este si un fel de program de cercetare.
Si-a vizitat apoi satul natal, a participat la Bucuresti la sarbatorirea a 50 de ani de la terminarea facultatii. In retrospectiva, acum, totul pare ca un fel de vizita de "ramas bun".
Aurel a fost un om, care si-a invins destinul. Pe el aceasta afirmatie a mea l-ar fi iritat, caci modestia lui innascuta (de care nici macar nu era constient, atat era ea de naturala) si modul lui ponderat si firesc il faceau sa nu iubeasca frazele, care i se pareau prea sforaitoare. Si totusi, a fost un om, care, dupa ce a orbit la 14 ani, si-a continuat liceul, a facut o cariera stralucita in matematica si a avut in continuare curajul sa-si paraseasca tara subjugata de tiranie la 45 de ani, sarind in necunoscut si fara putinta de a se mai intoarce.
Stam, fara indoiala, in fata unui om cu calitati impresionante, un om care si-a invins destinul. Prin moartea lui tragica stiinta a pierdut un matematician important, familia lui a pierdut un om iubit peste masura, iar prietenii lui au pierdut un prieten cu totul si cu totul deosebit.
Noi, rudele si prietenii lui, ii simtim dureros lipsa si nu ne putem obisnui cu ea.
A fost atat de prezent in viata noastra, incat nu putem accepta gandul ca nu-l vom mai intalni niciodata.
|
Cornel Constantinescu 8/3/2019 |
Contact: |
|
|
