Colțul spiritual - Cât de mult e prea mult?
Să nu mă înţelegeţi greşit, e frumos şi elegant să oferi flori unei femei.
Dar vorba ceea, ce-i prea mult strică! Iată o povestire care se poate transforma în realitate!
Într-o legendă romană, se spune că la un banchet au fost invitaţi toţi aceia care, fără ştirea lor, erau condamnaţi la moarte. Pe când invitaţii se distrau mai bine, voalul de purpură care ţinea loc de tavan, s-a dat la o parte şi a lăsat să cadă peste ei o ploaie fină de petale de trandafiri şi crini. Invitaţii erau încântaţi.
Se simţeau atât de fericiţi! Parfumul florilor îi îmbăta.
Începură să cânte. Ploaia de flori cădea mereu.
Când florile ajunseră până la brâu, invitaţii începură să se neliniştească.
Erau prea multe flori, prea mult parfum.
În curând, florile îi acoperiră... şi-i adormiră pe vecie.
Cu siguranţă, aşa se va întâmpla şi cu noi, dacă ascultăm numai de glasul patimilor şi plăcerile lumii.
Noi, oamenii, avem o chemare mai înaltă decât aceea de a ne risipi zilele vieţii!
Unii, destul de puţini, îşi înţeleg aceasta menire de timpuriu şi întrevăd un anume rol şi rost în viaţă, iar pentru aceasta, îşi pun la dispoziţie întregul potenţial de care dispun.
Alţii însă, merg după val şi pot veni o mie de buni-sfătuitori, că lor le intră pe-o ureche şi le iese pe alta.
|
Pr.Gheorghe Nicolae Șincan 7/25/2019 |
Contact: |
|
|
