Facebook și „capra vecinului”
Nu sunt prieten cu Facebook, n-am fost când era mai tânăr nu sunt nici acum când s-a implicat în politică și în afaceri folosind datele personale ale utilizatorilor. În nici un caz prietenia nu implică folosirea celuilalt pentru vreun scop personal declarat sau nu.
Încerc doar să răspund la întrebarea mai multor prieteni „De ce nu sunt prieten cu Facebook?”.
În primul rând am observat că folosirea rețelelor de socializare, și a Facebook în special, scoate din unii oameni ceea ce e mai rău, îi face mai invidioși, mai geloși,mai mândri iar uneori conduce chiar la apariția unei duble personalități. Am auzit oameni spunând „Ce crezi că viața mea e ca cea de pe Facebook?”.
Psihologic vorbind suntem suma a ceea ce gândim, privim, vorbim, ascultăm, iubim, suntem suma sentimentelor și atitudinilor vizavi de întâmplările vieții, suma bucuriilor și lacrimilor de fericire sau tristețe.
Nimeni nu este fericit sau nefericit în permanență, nimeni nu râde sau plânge încontinuu, avem și momente de luciditate, avem și munca de toate zilele, de crescut copiii, de udat o floare, de citit sau de scris o carte, de uitat în ochii persoanei iubite și la stele (dacă ești astronom sau astrolog), de vorbit cu prietenii din când în când, mai ales atunci când avem nevoie de sprijin sau ajutor.
Ce legătură este între Facebook și „capra vecinului”?
Legatura este, cred eu, în aceea că amândouă se bazează pe exploatarea sentimentelor și trăirilor negative ale ființei umane: invidia, gelozia și mândria. Prin definiție „invidia este o reacție emoțională negativă cu privire la calitățile, realizările sau posesiunile superioare ale unei alte persoane”.
Atunci când ai mai multe informații despre o altă persoană îți va fi mai lesne să devii invidios.
În plus invidia face parte din caracterul nostru național. George Barițiu numea invidia, pe la 1871, „vițiul” nostru național și scria într-un articol „Să te ferească Dumnezeu de invidia românească, furia ungurească și ura îndelungată a sasului”.
Zicala „ Să moară și capra vecinului” e adânc înrădăcinată în subconștientul românesc.
Astăzi capra vecinului este casa, mașina, grădina, cariera sau câinele vecinului.
Statistic 80% dintre români sunt invidioși, în special pe relațiile profesionale, și invidia se regăsește mai frecvent în rândul utilizatorilor de rețele sociale (https://www.flux24.ro/80-dintre-romani-sunt-invidiosi/).
Invidia a fost folosită în regimurile totalitare, la revoluții sau răscoale, ca armă politică împotriva „dușmanilor poporului”. Chiaburii trebuiau stârpiți pentru ca proletariatul să trăiască mai bine. În orice societate cu resurse limitate invidia este folosită pe principiul „ dacă cineva are mai mult atunci obligatoriu altcineva are mai puțin”. Rețelele sociale pot fi folosite pentru promovarea unor noi idei extremiste sau egalitariste.
Corectitudinea politică actuală și „fake news” nu ar fi proliferat în așa măsură în absența rețelelor sociale.
„Nu ești pe Facebook, nu exiști!” este un verdict din aceeași categorie cu „cine nu e cu noi e împotriva noastră” un fel de „cine nu e ca noi e anormal”.
Înainte de Facebook prietenii erau adevărați și nu virtuali, oamenii comunicau prin cuvinte, priviri și emoții, artiștii erau pe scenă, fotografiile de familie rămâneau în familie și nu se amestecau valorile, trăirea sufletească cu extazul pentru pudelul vecinului.
Astfel, admirația pentru o creație artistică se transformă în invidia pentru casa sau gradina artistului, pe Facebook.
Gelozia este în principal neîncrederea în persoana iubită, este anxietatea și frica de a nu pierde iubirea acesteia. Ea implică și lipsa respectului de sine, neîncrederea în forțele proprii. Prin compararea cu profilurile virtuale ajustate sau complet falsificate ale posibililor pretendenți la inima ființei iubite, gelozia poate crește cu mai multă ușurință. Este imposibil să „mă iubesc așa cum sunt și te iubesc așa cum ești ” atunci când amândoi suntem virtuali.
Mândria este percepută în primul rând ca un sentiment pozitiv de demnitate și încredere în calitățile proprii. Mândria exagerată, numită și îngâmfare, înfumurare, trufie sau orgoliu poate prolifera prin rețelele de socializare. „Lauda de sine nu aduce bine” zice românul, si „Cel ce se înalță pe sine negreșit scoboară pe aproapele său” zice o învățătură creștină. Și cum să nu te ridici pe sine când degeaba călătorești, mănânci, te îmbraci sau te dezbraci dacă nu postezi pe Facebook.
Invidia, gelozia și mândria sunt în strânsă legătură cu egoul, cu permanenta comparare între tine și ceilalți. Aici este cheia problemei, compararea cu ceilalți nu are nici un sens, cum bine observă psihologul canadian Jordan Peterson în remarcabila sa carte „12 reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru”.
Noi suntem unici din punct de vedere genetic, fizic, emoțional și cultural, la nivelul prezentului, trecutului și viitorului. Noi ne putem compara doar cu noi înșine, cu aspirațiile și dorințele nostre.
Acum vreo douăzeci de ani, înainte de veni în Canada, am vizitat satul natal.
Un fost coleg de școală primară m-a întrebat „Doar nu vei fi ajuns ceva mare?”.
Lucram la universitate, aveam și un doctorat, dar am evitat răspunsul, ca și în alte împrejurări, comparația neavând nici un sens.
Am evoluat cum am fi vrut?. Ce putem face pentru a fi mai buni, mai fericiți și mai împliniți?
Nu contează ce casă sau ce mașină ai în comparație cu cele ale vecinului, ci în comparație cu nevoile tale.
Nu bunurile materiale ar trebui să ne dea statutul în viață.
Sigur, invidios poți fi și pe cariera altuia, pe poziția lui socială.
Și aici comparația este incorectă, ar trebui să cântărești și moștenirea genetică, legăturile familiale și sociale, sacrificiile generațiilor anterioare și poate chiar elemente de natură spirituală.
Acest demers nu este îndreptat împotriva rețelelor de socializare ci pentru folosirea acestora la promovarea trăirilor pozitive ale ființei umane, admirația sinceră a realizărilor prietenilor, încrederea în posibilitățile omului de a-și depăși condiția, de a învinge ura, frica și răutatea, de a descoperi creația în toată măreția Sa.
Suntem „pulbere de stele” (în sens pur științific), modelată „după chipul și asemănarea Lui” și nu merită a murdări lumina divină cu invidii, gelozii sau orgolii omenești.
Ioan Cojocariu
Toronto, Ontario
|
Ioan Cojocariu 7/24/2019 |
Contact: |
|
|
