Sortiţi schimbării
În fiecare dintre noi există un dor de ducă. Un dor mai aprins sau mai înăbuşit.
Un dor de albastru, de verde , de o altă lume care să te împingă să treci de graniţe, de acele ziduri ridicate pentru a înconjura teritoriul cucerit. Câte lupte, câte războaie s-au purtat pentru a muta graniţele, pentru lărgirea teritoriului, şi câte încă se mai poartă…Dacă graniţele exterioare separă lumea, graniţele interioare ţin doar de noi, de capacitatea sau de neputinţa noastră de a ne explora, de dorinţa noastră sau de lipsa ei în a cunoaşte şi de a ne cunoaşte. Călătorind trecem aceste graniţe, păşim prin visurile înaintaşilor noştri, răsfoim pagini din istoria lumii.
E istoria care se vede, care se dezgoleşte în faţa celui care o priveşte, celui care are ochi să o vadă şi dorinţă să o cunoască, să o înţeleagă.
Călătorind înseamnă să păşeşti nu doar să răsfoieşti memoria lumii, acele pagini cu viaţă sau pătate cu sânge
de om. Pagini cu vise ţesute sau vise sfărâmate. Pagini cu lumi civilizate precum şi cu lumi dărâmate, uitate.
Pagini cu adevăruri precum şi cu minciuni. Călătorind schimbi ceva în tine.
Ceva de care nu eşti conştient dar care te învaţă să priveşti lumea cu alţi ochi. Să înţelegi că omul este om peste tot în lume, că acesta se lupta în timpul său cu acelaşi set de emoţii, de demoni, că zâmbetul, lacrima locuiesc în fiecare om şi că, poate, singurele diferenţe dintre noi ţin de limbă, cultură, de credinţe.
A călători nu înseamnă doar atingerea cu privirea a unor obiective turistice, a unor obiective promovate în lumea
întreagă, ci înseamnă şi a te apropia de omul care îl locuieşte, care îl cunoaşte şi a purta o discuţie cu acesta
astfel încât să simţi şi să asculţi cum trăieşte acolo “străinul”, fară a-l căuta doar în modul cum se îmbracă, cum
se comportă, cum se grăbeşte, sau cum locuieşte.
Călătorind păşeşti prin visuri străine… Există o grabă croită ca un tipar, o grabă cu care se obţine cel mai bun timp, o grabă care a dus indicatorul productivităţii la nivelul cel de sus, o grabă apărută tocmai pe principiul obţinerii de profit şi manipulare. Omul privit sub acest aspect se transformă într-un număr, un număr de inventar în marea carte a lumii. Eşti învăţat că tiparul ţi se potriveşte cel mai bine, că el îţi asigură competitivitate, o recunoaştere, o cifră la care poate ai visat toată viaţa. Si începi ca tot ce îmbraci şi gândeşti să fie în conformitate cu tiparul, indiferent că e vorba despre alţii sau despre tine.
Problema devine problemă în momentul în care cu aceeaşi grabă începi să priveşti oameni, îţi priveşti viaţa şi
întreg universul fiind focusat către marginile tiparului, către eliminarea posibilelor defecte de formă.
Doar că această grabă conduce şi către o reacţie scăzută în interior. O grabă interioară care te ajută să scapi de situaţii, de oameni, de sine. O grabă care dacă ar cunoaşte frâna ar descoperi vulnerabilitate şi sensibilitate.
Sub masca grabei totul devine mai puţin palpabil, mai puţin din ceea ce suntem ca fiinţe umane.
Stim bine că mereu există părţi frumoase şi părţi mai puţin frumoase în orice aspect din această viaţă.
Călătoriile înseamnă viaţă. Viaţă concentrată în câteva zile, în care dai peste tot felul de lucruri.
Peste frumuseţe, istorie, oameni noi, oameni calzi, oameni de care te cam temi, oameni care îţi înşală sau îţi confirmă prejudecăţile, de oboseală, prea frig, prea cald, mâncare scumpă, marketing, mâncare bună, surprize, publicitate, alergătură, plimbări lente, iar marketing, poze, iar poze.
A ieşi din zona de confort este cea mai mare provocare, dar şi cel mai mare deliciu.
Călătorii frumoase şi o vacanţă minunată vă dorim!
|
Observator 7/21/2019 |
Contact: |
|
|
