Inceputurile
Puterea poti s-o critici mult si bine!
Putin ii pasa ei, si lor – de tine!
Poti sa fii socialist, din liberal,
Poti sa le duci si marea, val cu val,
Tot spre sfarsitul ei cel triumfal,
Ramai un cal, pe patul de spital,
Tarat de brancardieri, lovit de toate,
Sa te poetizeze – aparate!
Atatia aparatnici – ca de n-ai
Nici bani, nici pile – pana sus, in Rai,
Unde se da – la cardiaci – malai,
Unde se dau – divinele – bucate -
O gura-n plus macar – de sanatate -
Nu prinzi! Cum nu au aprins cei in etate
De care -ai pomenit pe deselate!
Puterea poti s-o critici mult si bine!
Pamantul asta -n bani si bani – se tine!
In randament – de-a exista – in toate!
Si el – nu-i dirijat – spre sanatate!
Se construiesc Colhozuri, Mausolee,
Noi Inchisori – De Mare Epopee,
Si Colivii atat de Colorate,
De Papagali de Anti-Sanatate,
De smuls – de pe PAMANT – ce se mai poate!
Si de facut profit – si avutie -
Din creier stors – si halci de carne vie!
Poate – la Bârca – intr-o tufarie,
Ramane-n urma o alee vie,
Poate – ramane cate-o poezie,
Poate in loc de-un bust de liberal,
Ramane -n curte – propriul cap de cal,
sa vada viitorul in ce hal
Isi canta – poezia – la tambal -
caci asta e dilema futurista -
confisca socialismul ce exista
din omul – o divina ametista -
iar el – cand rege-si e – particular -
face PAMANTUL – antiexemplar -
dupa dictatul lui - cel fara har...
Puterea poti s-o critici mult si bine!
In mult prea multe noduri ea se tine!
In ate, sfori, si joc de papusari!
Farame-s printre ei, Poetii Mari,
Dintr-un morman intreg de nebunie,
Se-aleg poteci, carari, spre vesnicie …
Adesea – fara codrii seculari...
Si lacuri, si izvoare – ce te-mbie...
Si fara hergheliile de cai...
E-un targ de pesti – aceasta Piata Vie,
In care seaca baltile-n prostie...
Sa creasca mari, ai lumii Cocalari...
Sa-ti tina lectii, chiar – de-economie...
Si-n limbi, sa mi te bata-n cap, cu pari...
Puterea poti s-o critici mult si bine!
E-o Masa mult prea Mare pe Pamant!
Fara Habar de ce inseamna Cant!
Darmite de ce-un Sfant, nu este Sfant!
Ca n-a avut valoare – vreun Cuvant!
Si te gandesti pe Lume ce-a-ncaput,
Cand numai El, era – la Inceput!
Scrisoarea lui Ovidiu către Faraon
Îți mulțumesc, Mărite Faraon,
căci fără tine,
Singurătatea bieti-mi de centrale,
Prea greu de dus, pe oasele-mi prea goale -
Și neavând – în jur – ca sclavi -
pe nimeni -
Pe role de la teasc -
din tari metale -
Rostogolit-am jos -
și-n două șine -
până-n cămări -
de gol prea-plin -
la mine!
Fără atâta cheag – și avuție -
Din ce-ai lăsat – din moștenirea vie -
A celor scăpărând lumini -
în noapte,
Cu ce m-aș fi-ncălzit -
de nu cu șoapte?
Îmbrățișat de Muza Poezie?
De când aștept – în jurul meu -
să vie -
Să-mi încălzească – bietele
hârcioabe -
Nabab sunt – într-a Lumilor
Pustie
Căci arșiți – geruri -
au rămas neghioabe -
Imună e a Lumilor Prostie!
Și cele înțelepte -
mult prea
slabe!
Slăvit să-ți fie însă Cincinalul!
Căci spre a ne mai ridica moralul,
plătiți dintr-un Buget de Datorie,
iar vin ciracii tăi, să ne mai ție
prelegeri despre cum se-nhamă calul
să tragă droșca lumii de prostie!
|
Jianu Liviu-Florian 7/18/2019 |
Contact: |
|
|
