Poeme
ticăitul ceasului deşirând metereze în mine ticăit ca o învăluire de paşi albiţi de necuvânt brăţările timpului se prind la mâna necuprinsului îmbrăcând ninsorile în cântec de leagăn se-ntorc azi în mine primăverile înfiorată armonie nu voi urca nicio treaptă fără tine brăţară firavă la braţul timpului liniştea îmbracă starea.
*** un şir de tăceri albastre în noi câteodată noaptea o ia razna ruginind aşteptări tu-prima şi ultima întrebare prin respirări de început te simt mai aproape ne întâlnim în contraste în aşternutul cald al poeziei într-un spaţiu interzis pentru muritorii de rând uitare, dulce şi incoruptibilă uitare de tot ce-i frumos şi pur te insinuezi în colţurile albe plăpând ne întâmplăm neirosiri... Liniştea zorilor atârnă prin copaci adăpost caută într-o inimă rătăcitoare devenire sunt toate pe spirala lacrimei până la ceas de crepuscul norii flutură cuvinte înaripate resturi de pace te caută prin dimineţi de floare când verile flutură-n geam cireşe coapte eşti tot mai departe/aşa de departe deschisă fereastra înţelesurilor adânci obiectele sunt pline de tine o scrumieră rămâne goală în vaietul ei. ***
Cu zâmbetul tău în privire cu gustul de măr al cuvintelor cu adierea vorbelor nespuse trec prin universul care se naşte din nou sub ochii mei din înlănţuirea geometrică a pietrelor trec înfiorată prin lumea plină de cicatrici trec iubitoare prin lumea ce-mi întinde o cupă de venin trec încrezătoare prin lumea care are un fel propriu de a se lăsa pradă nesperării înaintele/ înaltul lipsit de prejudecăţi/ îmi va surâde. PRIN VENE CURGE CERUL Culcat în mijlocul unui lan de grâu cu urechea ascuţită de vânt trupul lipit de pământ, ascultă cum respiră odată cu el ca-ntr-un tablou pictat de altcineva sunt eu...? mă priveşte cerul în ochi şi-şi clatină apele mă cufund ca-ntr-un adânc flori de mac ţese sufletu-mi când vântul adie uşor printre oase Am fost sunt şi voi fi Sunet alb de amiază Curcubeu desenându-se pe cer
Prin vene curge limpede cerul Sângele se retrage încet în visele macilor.
***
Din loc în loc din timp în timp sar zilele din calendar una câte una într-un carusel cu paşi mărunţi rime săltăreţe dintr-o simfonie mă-ntorc adesea în copilărie ca un pescar de veşnicie întorc aşteptarea pe toate feţele orele- un joc în apa limpede a memoriei şi –n apa tulbure a imaginaţiei e dimineaţă şi seară când umbrele cuvintelor se leagănă în rănile mele Într-o linişte ca de început neprăfuite rime aştern pe clape de suflet .
Zile dincoace de noi dimineţi în carapace verzi seri înghiţite de penumbre nasc răvăşite chipuri pe pereţi în mijlocul frescei braţe agăţate de nori albe oase ieşite din somn solidifică aerul cu întrebări guri desperecheate degete firave răsfiră lumina piezişă pe frunte, pletele -şi răsfaţă Doar bănuind apoteoza Pot repara mersul vechi/stricat al ceasornicului.
|
Magadalena Hărăbor 7/16/2019 |
Contact: |
|
|