Ce e viața?
Rouă sorbim în primii zori de zi,
Încărcându-ne flămânzi de lumină.
La sânul mamei pacea o găsim,
Sprijin ne e tata, ținându-ne de mână.
Alergăm neștiutori, îndemnați de-o forță,
Rostogolind neîncetat zile lungi și nopți,
Ne-nfruptăm cu visuri, luminați de-o torță,
Senini copii frumoși - și-atât de necopți.
Urcușul e greu și povara ne-apasă,
Suim încă o treaptă, uneori plângând,
Prea adeseori soarta nu e dreaptă
Și speranța este, doar un simplu gând.
Jumătăți de viață-și caută împlinirea,
Zburând printre aștri cu-n dor omenesc,
Scrisă ni-este-n ceruri cu aur menirea,
Din brațe-nlănțuite, lăstare ne cresc.
Palate să ai, dacă n-ai iubire,
Fără rost sunt toate și treci ne-mplinit,
Tandra-mbrățișare, zâmbete pe chipuri,
Scriu pe veșnicii, luminosul mit.
Zidim tăcuți zi după zi,
Încercând să rupem voaluri,
Întrezărim rostul de-a fi,
Urcând și coborând pe valuri.
Tâmpla se-argintează, sufletul oftează,
Între rău și bine veșnic pendulăm,
Cu tălpile goale, treaptă după treaptă,
Numărul de aur ( Fibonacci), tăcuți căutăm.
Din eternitate lumina ne cheamă,
Din miezul tainic, nevăzut,
Privim precauți, îmbrăcați în teamă,
Ne-ntoarcem acasă, în necunoscut.
Ce e Doamne, viața? O călătorie?
Din țărână, lumină să fim?
Vis de împlinire-n armonie,
Școala ce ne-nvață să iubim.
|
