Cateva repere din tumultoasa istorie a Giulgiului din Torino
Dupa cum informeaza site-ul Catholica, o serie de noi teste stiintifice efectuate asupra Giulgiului din Torino confirma faptul ca panza dateaza din vremea lui Hristos. Rezultatele recentelor cercetari neaga studiul efectuat in 1988, care pretindea ca panza a fost fabricata in secolul al XIII-lea sau al XIV-lea. Informatia a fost difuzata de agentia catolica independenta americana CWNews.
Asociatia Americana de Studiu a Giulgiului din Torino (AMSTAR) a gasit ca testele efectuate in 1988, folosind tehnica de datare cu Carbon-14, au fost efectuate pe un petec care a fost cusut pe Giulgiul original. Tom D’Muhala, presedintele AMSTAR, afirma ca noile teste chimice arata ca panza principala a Giulgiului este “de fapt foarte veche, mult mai veche decat a datat-o testul din 1988”.
Indiferent de ce sustin cercetatorii, crestinii, ortodocsi sau catolici, sunt interesati de aceasta relicva, fie si numai pentru istoria ei si disputele privind autenticitatea panzei, dispute care, probabil, nu vor inceta nici dupa publicarea rezultatelor cercetatorilor de la Los Alamos.
Sfantul Giulgiu este un material textil care, in prezent, se afla conservat la Torino. Incepand din anul 1578, aceasta panza este venerata de credinciosi ca fiind Giulgiul in care a fost pus in mormant Iisus. Panza are o lungime de 436 cm si 110 cm latime. Diferitele urme de pe panza contureaza doua imagini, din fata si din spate, ale unui barbat cu inaltimea de 1,85 m.
Contestarea testelor cu Carbon 14
Problema autenticitatii Giulgiului este acerb dezbatuta si astazi. Toate analizele efectuate pana acum, mai putin testul cu Carbon 14,
acrediteaza ideea ca, intr-adevar, aceasta panza este autentica.
Sfanta relicva a fost ultima oara expusa spre venerare in perioada 13-22 octombrie 2000, iar urmatoarea expunere va avea loc in 2025.
In chiar perioada ultimei expuneri a Giulgiului, s-au intetit si dezbaterile pe marginea autenticitatii sale. Elvetianul Mechthild Flury Lemberg, o autoritate in materie de istorie a textilelor si unul dintre savantii care au contribuit la restaurarea Giulgiului inainte de expunerea din anul 2000, declara la vremea respectiva, ca a gasit dovezi noi, in baza carora relicva, considerata timp de un deceniu un produs medieval, din perioada 1260-1390, ar putea avea o vechime de doua milenii. El a constatat ca exista similaritati izbitoare intre panza Giulgiului si alte fragmente de imbracaminte, descoperite in ruinele cetatii Masada, din apropierea Marii Moarte, cu o vechime de 2000 de ani. Singurul detaliu care difera la ele este varsta obtinuta prin datarea cu Carbon 14. De aceea, a emis ipoteza ca este foarte probabil ca datarea respectiva sa fi fost eronata.
Precizam ca, in anul 1988, Vaticanul a aprobat ca mostre din Giulgiu sa fie datate cu Carbon 14, in trei laboratoare independente, din Anglia, Elvetia si SUA, rezultatele publicate anul urmator indicand faptul ca lintoiul ar fi fost fabricat in perioada medievala.
Praful, polenul si grupa sanguina
Raportul pe care cercetatorul elvetian l-a prezentat in cadrul unei conferinte organizate de Biserica Catolica a sporit presiunile asupra Vaticanului, pentru a autoriza un nou set de teste cu Carbon 14. Cele realizate in 1988 sunt suspecte de “alterare”, din cauza prafului, care continea acid carbonic, depus intre Giulgiu si panza de Olanda, pe care fusese cusut in 1534, pentru a nu se deteriora.
Alti adepti ai autenticitatii Giulgiului sunt de parere ca mostrele analizate in 1988 au fost prelevate din zonele expuse actiunii incendiilor prin care a trecut, ceea ce i-a alterat continutul de carbon.
Argumentele lui Lemberg nu sunt singurele invocate pentru repetarea datarii cu Carbon 14. “Sunday Times” publica in anul 2000 ca o cerere similara a fost facuta si de cativa cercetatori israelieni, in 2001. Ei au analizat particulele de polen descoperite pe suprafata tesaturii, constatand ca cea mai parte a acestora apartine unei specii de plante care creste numai in Orientul Mijlociu si care ar fi putut fi utilizate la... confectionarea unei coroane de spini !
Ian Wilson si Barrie Schwortz, primul un vechi cercetator al relicvei, iar al doilea un reputat fotograf profesionist, cer, la randul lor, refacerea testelor cu Carbon 14. Motivul ? Grupa sanguina a petelor de sange prezentat pe Giulgiu- AB - este foarte rara printre europeni (chiar foarte rara intre 1260 si 1390), in timp ce este foarte comuna printre evreii din Orientul Mijlociu. Ori, este putin probabil ca presupusul autor medieval al falsului sa fi avut cunostinte despre grupele sanguine, cu cateva secole inainte de descoperirea lor.
Conspiratiile si riscurile autentificarii
Cu prilejul expunerii Giulgiului, in octombrie 2000, Monseniorul Giuseppe Chiberti a dezvaluit ca este autorizat sa recolteze alte fragmente de tesatura din Giulgiu, in vederea efectuarii unor noi teste cu Carbon 14.
In jurul acestei probleme, exista importante si influente curente de opinie, care nu doresc ca Giulgiul din Torino sa fie declarat ca fiind autentic. “The Guardian” comenta ca, o atare situatie, ar declansa un scandal de proportii, de o anvergura imposibil de anticipat, de vreme ce, in 1988, trei laboratoare au declarat Giulgiul un fals, ceea ce ar insemna ca ele au mintit deliberat. In opinia unor comentatori mai putin retinuti, responsabile de aceasta situatie ar fi niste donatii discrete, de cate un milion de lire sterline pentru fiecare laborator, din partea unor “vechi dusmani ai crestinatatii, care au stiut sa influenteze rezultatele analizelor”. In aceasta zona a teoriilor conspirationiste este inclus si incendiul inexplicabil care a cuprins capela in care se afla depus Giulgiul in 1997, incendiu din care relicva a scapat ca prin minune.
Revenind la stirea aparuta in CWNews, mai trebuie spus ca Raymond Rogers, un reputat chimist al Laboratorului National de la Los Alamos din New Mexico, care a studiat 32 de mostre recoltate din toate partile Giulgiului, sustine ca rezultatul testelor cu Carbon 14, efectuate pe esantionul prelevat de pe Giulgiu in 1988, este irelevant. El a afirmat ca bucata respectiva de panza “are proprietati total diferite, fata de restul Giulgiului”.
Masoneria sustine ca chipul imprimat pe panza apatine unui om ucis de Inchizitie
Cercurile masonice au o cu totul alta teorie despre Giulgiul din Torino. Astfel, acestea sustin ca imaginea imprimata pe panza de la Torino, pe care lumea crestina o venereaza ca fiind fata Mantuitorului, ar fi, de fapt, imaginea unui om ucis in numele Domnului de catre Inchizitie !
Doi cercetatori britanici, Robert Lomas si Christopher Knight, ambii francmasoni, au cercetat aproape toata viata originile Francmasoneriei. Ei sustin ca au reusit sa reconstruiasca “povestea” lui Iisus Hristos si, implicit, cea a Giulgiului. Concluzile lor cu privire la Giulgiu este relatata in lucrarea "Secretul lui Hiram".
Cei doi cercetatori britanici afirma ca epopeea Giulgiului si-ar avea inceputul la Paris. In 1307, Jacques de Molay, Mare Maestru al Templierilor, conducea de 14 ani poate cea mai puternica forta a crestinatatii. Pe tronul Frantei se afla Filip al IV-lea (Filip cel Frumos) care, in 1305, reusea sa impuna o taxa de 10% pe veniturile clerului francez. Un an mai tarziu, a ordonat arestarea si deportarea tuturor evreilor, bunurile lor fiind confiscate. In 1307, regele si-ar fi manistat interesul pentru bogatiile Ordinului Templierilor, impotriva caruia nu se putea ridica insa pe fata, deoarece cavalerii nu dadeau socoteala nimanui, cu exceptia Papei. Cu ajutorul lui Guillaume de Nogaret, membru al Consiliului Regal si pastrator al sigiliului regelui, Filip ar fi reusit ceea ce parea imposibil: tranformarea templierilor in proscrisi, acuzati de erezie.
Pe13 octombrie 1307, aproape 15.000 de templieri au fost arestati si dati pe mana Inchizitiei. Cel care trebuia sa smulga marturisiri complete din gura lui Jacques de Molay era Marele Inchizitor al Frantei, Guillaume Impert. Interogatoriul s-a luat in templul din Paris. Ingrozit de faptul ca De Molay isi batuse joc inclusiv de suferinta lui Hristos, Marele Inchizitor a imaginat o linie de abordare a interogatoriului: cu Evangheliile in mana, Impert ar fi repetat scena Patimilor. De Molay a fost biciuit si crucificat. Dupa mai multe ore de tortura, i s-ar fi smuls marturisirea. Atunci ar fi fost coborat de pe cruce si infasurat intr-un giulgiu. Cum Inchizitia avea ordine stricte sa nu-l omoare pe Marele Maestru, dar nu intentiona sa-l ingrijeasca pe cel torturat, rudele unui alt templier interogat, Geoffrey de Charney, au fost chemate sa ridice corpurile celor doi. Familia de Charney ar fi pastrat giulgiul in casa vreme de 50 de ani, iar in 1357 l-ar fi donat, fara explicatii cu privire la provenienta lui, unei biserici din Lirey, Franta.
Prima contestare a teoriei ca Giulgiul ar fi panza in care a fost infasurat trupul lui Iisus a aparut in 1389, din partea Episcopului de Troyes. Clemente al VII-lea, autoritatea pontificala de la Avignon, ar fi impus insa Episcopului tacerea, autorizand expunerea Giulgiului. In 1986, Biserica a permis datarea Giulgiului cu metoda carbonului radioactiv. La 13 octombrie 1988, purtatorul de cuvant al Vaticanului anunta rezultatele cercetarii: tesatura a fost lucrata in perioada 1260-1360 !
A treia zi dupa moartea lui Iisus Hristos, apostoli Ioan si Petru intra in Mormantul Domnului, care era gol. Dar Giulgiul in care fusese Acesta infasurat era aruncat pe jos si, intr-un colt, impaturita, se afla panza cu care chipul Mantuitorului fusese sters de sudoare si de sange.
Prima mentiune despre existenta Giulgiului a fost facuta intr-o evanghelie apocrifa- “Evanghelia catre evrei”- din secolul II, in care se spune ca, dupa Inviere, Iisus “a dat Giulgiul servitorului preotului”. In anul 544, este mentionata la Odesa o imagine a lui Iisus, “nefacuta de mana omeneasca”; in 700, Sfantul Ioan Damaschin mentioneaza si el existenta unui “giulgiu”. Pe la 1195, un manuscris maghiar contine o reproducere in miniatura a Giulgiului desfasurat, pe care se vede chipul lui Iisus Este vorba de pergamentul numit “Manuscrisul Pray”, care contine primul text in limba maghiara; In 1204, Giulgiul se afla la Constantinopol, un an mai tarziu la Atena, pentru ca in 1356 sa reapara la Lirey, in Franta, in proprietatea lui Goffredo I de Chany; intre 1418-1453, este purtat, pentru a fi protejat, prin mai multe locuri din Franta, pentru ca, in cele din urma sa intre in posesia ducelui Ludovic de Savoia. De acum si pana in a doua partea secolului XX, Sfanta relicva, in ciuda vicisitudinilor istorice, a ramas in posesia Casei de Savoia. In 1983, prin testament, ultimul rege al Italiei, Umberto al II-lea, aflat in exil, doneaza Giulgiu Bisericii Catolice. In prezent, el se afla pastrat in Domul din Torino.
In mod miraculos, Sfanta relicva a scapat de doua incendii, la interval de 465 de ani. Astfel, in 1532, un foc i-a lasat cateva pete, iar la cel de-al doilea incendiu, un pompier a scos Giulgiul din cutia de metal, care se incinsese, spargand sticla incasabila si salvand relicva sacra de la o iminenta distrugere.
Prima fotografie a Giulgiului dateaza din 1898, cand Secondo Pia, un avocat italian din Asti, a pus doua placi pentru expunere, iar dupa developare au inceput sa se contureze liniile corpului si chipul cu ochii inchisi. Umbrele enigmatice imprimate pe panza, in intunecimea sepulcrului, se metamorfozeaza intr-o imagine omeneasca. in lucrarea sa intitulata "Memoria", Pia relateaza in detaliu cum s-au desfasurat sedintele foto si tehnicile utilizate. Despre momentul analizarii cliseelor sale, Secondo Pia a scris: "Figura era reala, era Domnul nostru, iar eu iL vedeam primul dupa 19 secole.” La randul sau, scriitorul francez Paul Claudel comenta astfel acest miracol, in 1898: “E amprenta lui Dumnezeu. Om aflat intre moarte si inviere. Este ca a doua Inviere”.
|
Dumitru Manolache 3/2/2005 |
Contact: |
|
|
