Eminescu a existat
Au depus mărturie
Lacul cu nuferi, codrul şi stele o mie
Era pretutindeni, era printre noi
Aştepta doar clipa să-l recunoaştem
Să-l primim în casă
Cu pâinea sufletului pe masă, cu sarea lacrimii
Uscată de veacuri
La chip era asemenea nouă
Frumos şi teafăr
Dar cu ochi aprinşi din lumini de luceafăr
Eminescu a venit înaintea venirii noastre
Să împodobească plopii cu inimi fierbinţi
Să pună culoare florii albastre
Şi mireasmă teilor înfloriţi
Eminescu a venit şi a rămas printre noi
Râdem şi plângem cu el la necaz, la sărbătoare
Versul lui e durere vindecătoare
În singurătate, ne alină dorul de eternitate
Eminescu străbate epocile acestui pământ
El e darul nostru cel mare şi sfânt
Străbate timpul prin geruri şi ploi
Eminescu e viu, mai viu decât noi.
|
Victoria Milescu 7/9/2019 |
Contact: |
|
|
