Vacantă acasă , in Romania
,,ROMĪNIA
,,Cu peisaje minunate
Munți cu crestele semețe
Cu verdele pădurilor
Și cel al crestelor muntoase.
La vīrsta pensionării unii īși petrec timpul īn fața ecranului televizorului ,alții la o partidă de Șah și unii o pornesc la drumeție pentru a mai revedea plaiurile natale..
..Acasă īnsemna Romīnia.Ca un veșnic turist,am scos din buzunarul hainei harta cu noul plan a noilor-vechi meleaguri de care mi se făcuse dor.
,,Deschideți ochii și inima īn fața peisajelor unice,īnchid īn suflet cīntecul cascadelor și-al vīntului hoinar!,,
-Iată biletele de călătorie ...pe primul plan Iași.
De data asta am plecat cu tot haremul ...strănepoți,nepoți,gineri și nurori...ce mai tot familionul!
Voi īncepe cu Iașul, Să nu uităm că tinerețea mi-am petrecut-o...
Au trecut de la desfășurarea planului meu ...
-Am aterizat pe noul aeroport ieșean și de acolo pīnă la Ciric o palmă de loc...dar nici că l-am recunoscut! Vile,hoteluri,case de odihnă...Angajasem una dintre noile vile care avea camerele pregătite pentru ,,alaiul,,nostru.Ba īn sala de la parter ne-a așteptat ,,cina,,-o gustare moldovenească stropită cu vin de Bucium.Īn zorii zilei ,cam la vre-o două zeci de metrii curgeau apele Ciricului lacului unde īn tinerețe ,pe călduri ne refugiam la umbra arborilor și īn apele molcome ne scăldam pīnă ce se făceau orele cīnd ne ghiuruiau interiorul și urcam īn tramvai direcția ,,Cantina studenților,,.
De astă dată mi-am urcat familia cam vreo 12 persoane și am ajuns īn Tīrgul Cucului, acolo unde străbunii erau mici comercianți sau cīrciumari...Citisem o nuvelă ,,a lui Agnon īn care descria ,,pe un cīrciumar din Tg.Cucului ,prieten cu Cantorul sinagogii din tīrg.Și cum am pășit pragul unei bodegi,ne-am īndreptat spre Sinagoga Mare inaugurată după reconstrucție și Declarată,,Monument Național,, De nerecunoscut:numai că pe unul din pereții exteriori ,era menționat cu litere aurii,,1657- 1671).Privirea se īnălța spre Obeliscul īn memoria Progromului de la Iași(28-29 iunie 1941).Am intrat īn interiorul Sinagogii .Privirea īntregului Clan se īndrepta spre Parohul care ascundea sub porțile sale sulurile Sfiinte. Īntr-o liniște emoționantă am ieșit și privirea celor mici-a nepoților se īndrepta spre mine-călăuza.
Cei trei nepoți contra obiceiului sburdalnic de acasă,acum aveau īn priviri ceva nou,schimbat.
Nevastă-mea ,să-mi fie sănătoasă și ea moldoveancă desigur că le-a povestir celor trei prichindei despre,,Bojdeuca lui Creangă,,?!
-Safta (bunica) va povestit despre Moș Ion
-Moș Ion Creangă? au pronunțat īntr-o singură răsuflare... Fața li s-a luminat și citeam īn privirile lor,așteptarea confirmării mele.
Așa dar ,am īnceput să urcăm dealul.Era o zi nu prea călduroasă,cerul de un albastru siniliu .Urcam spre strada īngustă unde mi-am amintit de ,,Casa lui ,,Moș Ion Creangă,, (BOJDEUCA)unde pentru o scurtă perioadă a locuit și Eminescu .Se află pe dealul Țicău .Mai poartă numele de,,Valea plīngerii,,.
De pe cerdac am aruncat o privire spre Ciric .
Īn camerele īnguste ale muzeului-dar doldora de obiecte și scoarțe vechi, vizitatorul īși poate face o impresie generală asupra vieții și operei lui Creangă. Mai stau la īndemīna acestora cīte o carte veche ,,,,Povestea lui Ionică cel prost poreclit Irimiea,, și cīteva paginiale broșurei ,,Īndrumătorul,,care dacă nu povestesc cu har despre scriitor și scrierile sale, le-am păstrat drept amintire.
Numai că vremea trecea și ni se făcuse poftă de-a īmbuca .Așa că am plecat spre ,,HANUL,,TREI SARMALE,,unde ne-am delectat cu tradiționala Ciorbă,,Tochitura,Sarmale īn foi de viță,, pe care le-am stropit cu licoarea de un roșu aprins din viile Buciumului.
Privirea ne-a fost atrasă de lista strămoșilor oaspeți ,din alte vremuri:Vasile Alecsandri,Ion Creangă,Eminescu și pictorul Octav Băncilă a cărui tablou ,,Safta Dumitriu Luca ,,hangița,, se află expus la Muzeu .Și totuși ,cīndva atmosfera era mai alta. Pe cīnd se ridicau paharele ,se cinsteau cu versuri și vorbe cu tīlc comesenii, apărea īn preajma mesei un tip,,ros de vreme-adică purta īn loc de cravata obișnuită ,,lavaliera,,un fel de panglică de mătase largă,īnnodată și lăstă să cadă spre buric,ghete de lac,mănuși albe,trandafir alb la butonieră costumului ros de vreme, iar īn mīna dreaptă un imens buchet cu flori de sezon.Ochii bulbociți vorbeau de la sine.
Chiar dacă nu cumpărai firele de trandafir sau lalele,comesenii scoteau cīte o monedă pe care i-o dăruiau.Iar el,, BARONUL de VAX,,că așa-i mergea vestea printre ieșeni-pe drept sau nu!? cu vocea cam răgușită recita cīteva versuri:
,,Deschide-ți ochii și inima īn fața peisajelor unice/ īnchid īn suflet cīntecul meleagurilor și-al vīntului hoinar...!
Coboram dealul,cu acea nostalgie nu numai după natura īnconjurătoare ,care īmi amintea de unii colegi ,care īn vreme de tristețe aveau darul de a transforma sfīrșitul săptămīnei de muncă īn ore luminoase,cu cīntece de voie bună inspirate de mama-natură și fără īndoială de belșugul de pe masa colegială stropită cu păhărelele tulburetelui.
Acum treceam și priveam Palatul care e īnconjurat de clădiri,moderne,și Centrul comercial cu vitrinele șugubețe,atrăgătoare...!Dar vorba romīnului,,Ziua trece și ...pașii se īndreptau spre bătrīna uliță ,,Lăpușneanu,,unde cīndva deoparte și cealaltă dominau ,,Case cu pajura boierească,,.Dar vorba cīntecului: Tot pe drum,pe drum ,pe drum...aruncam o privire către
Catedrala Mitropoliei și de cum īntorceam privirea care tot admira lunga traversare spre o grădină care ducea spre Teatrul Național ,,Vasile Alecsandrii,,pe scena căruia au văzut lumina cele mai ilustre drame și comedii īn interpretarea lui Sava,Miluță Gheorghiu și numeroaselor actrițe care au dus faima peste hotare. Bătrīnii īși mai amintesc de o veche descriere,,Pe ulițele Iașului ,,autor Vasile Panopol. Trecīnd nu numai pe străzile moderne ale Iașului,unii dintre lectori īși vor amintii de vestita familie Roznovanu ,Castelul cu acelaș nume īn care au locuit și a fost martor a unor oaspeți precum Regele Carol ,invitați de cucoana Marghiolița.Īmi sună īn urechi versurile:
Masa e īncărcată cu ghirlanzi,cristaluri /Strălucesc mii,cupe de aur și portir;/Vinul curge īn spumoase valuri /Mințile īnneacă īntr-un lung delir.Īn zilele noastre clădirea modernizată aparține,,Primăriei Iașului,, .De aici am pornit-o spre str.Lăpușneanu.-unde pe vremuri erau case luxoase ,localuri de distacție ,vitrinele unor magazine de bun gust.Le-am atras atenția asupra unor case vechi ,devenite īn zilele noastre muzee.Pe vremea stundenției era cea mai atrăgătoare și chiar pitorească.Grădini și localuri cu bere ,iar spre toamnă se servea must pe līngă porția de mititei a căror parfum umplea văzduhul. ,,Junimiștii numeroși/Se adună toți voioși...Vin amicii așa dar,/Să cinstească un pahar...Unii īi dăduseră denumirea,,Strada veseliei,, Au mai rămas unele clădiri vechi precum un Palat transformat īn muzeu,unde uneori se īntrunesc scriitorii care-și citesc fragmente din noile cărți apărute. Unii dintre colegi,mi-au atras atenția ,,pe strada Lăpușneanu,era o editură muzicală care a tipărit poezia lui Eminescu,,Ce te legeni codrule ,pusă pe muzică de George Scheletti.
Am trecut de-a lungul străzii Lăpușneanu ,admirīnd pe deoparte ,,Biblioteca Universitară,,unde reposatul Botez-director, cu care mă īntrețineam īn interesante discuții cu caracte literar,era un adevărat gentelman. Vis-a-vis la colț cu Casa de cultură a studenților unde străjuiesc statuile Domnitorilor Moldovei. Pe unul din pereții exteriori se mai poate observa o lucrare a artistului Nathanson. Īn apropiere,tot īntr-o clădire veche-nouă se află ,,Palatul copiilor,, Și cu ,,sufletul la gură,,am ajuns la Copou unde se află,,TEIUL LUI EMINESCU,,.Nici că se poate afla o destindere intelectuală mai aleasă.Privirea cam obosită descoperea ,de după tufișuri ,,ceea ce i omenesc și tīnăr ,,perechi ,perechi de tineri īndrăgostiți,,.NIMIC nu s-a schimabat ,,doar cei care și ,,jurau credință,iubire veșnică,,.....(Ei la 18 ...iar eu la 81).
ROMAN
A doua zi am pornit-o spre Roman. Orășelul mărginit de două rīuri Moldova și Siret ,un parc imens īn mijlocul căruia e un lac cu apă pe care bărcile plutesc īntr-o armonie desăvīrșită.Perechi ,perechi mișcau alene vīslele.Unii īn ritmul melodiilor care le exxecuta īn chioșcul special amenajat,,fanfara orașului,,sau ,,regimentului de infanterie,,.Īn fruntea căruia ,,DIRIJORUL,,un tip căruia uniforma militară īi era nepotrivită.El,,mic,durdului,cu burticică,,iar din cīnd īn cīnd īși trăgea pantalonii căci cingătoarea i se desprindea.
Marele Bīlci atrăgra populația din orașele apropiate,care veneau pentru distracțiile oferite .Dar,nu numai.Marele magazine din București īși aveau cīte o reprezentanță,iar lenjeria,mătăsurile,și mărog toate stofele fine ,colorate și la ,,modă,,umpleau rafturile și tījghelile,,.Ce mai vorbă,,distracție 24 de ore,,.
Străzile lungi, liniștite cu parfumul teilor īți dau și azi impresia unei odihne provinciale. Aici pe solul și prin casele bătrīnești care mai dăinuiesc au trăit și au scris cei care peste ani au intrat īn ,,Istoria literaturii,,.preum Cezar Petrescu,Otilia Cazimir,Hary Isac Zilberman,Savin Bratu,Max Blecher a cărui romane se retipăresc și-n zilele noastre .
De altfel tot la Roman s-au născut cineaștii Jean Mihail, Nae Roman,,actorul Nicolae Constantinescu cīt și reporterul Filip Brunea Fox.
Se cuvine a fi cinstiți ,onorați și personalitățile muzicale născute pe aceste meleaguri romașcaneMihail Jora,Sergiu Celibidache dirijorul a cărui baghetă a condus marele orchestre simfonice precum a New-Yorkului ș.a.
Compozitorul Alexandru Zirra.; matematicianul Alexandru Hollinger și mulți alții.
Īn zadar am căutat ,am īntrebat dacă municipalitatea Roman a cinstit vreuna din aceste personalități amintite mai sus !
p.S. Excursia continuuă spre Cheile Bicazului.
|
