Uniformitatea lumii moderne
( Referitor la ancheta din Observatorul privind familia)
Are dreptate Ion Creanga. “Lumea asta e pe dos / Toate merg cu capu-n jos”! Ba mai mult! S-ar parea ca se depune un efort sustinut nu numai ca lumea sa nu-si revina la pozitia normala, ci din contra, ca lumea sa fie din ce în ce mai pe dos. Distrugem planeta poluând aerul si apele, vânam animale pe cale de disparitie, ne “jucam” de-a “experiente militare” declansând fenomene meteorologice catastrofale si câte altele. Iar ca nu cumva sa lasam domeniul “uman” neschimbat, în loc sa ne bucuram de diversitati, vrem sa ne uniformizam. Personal mi se pare ca o uniformizare exagerata e nenaturala, iar dirijarea lumii cu pasi rapizi spre acest “nenatural” ma pune pe gânduri.
Întâi am vazut magazine care vindeau haine “Unisex”. Înteleg. Uniformizarea venea din economie de materiale si de spatiu. De ce nu? De când blugii au devenit uniforma mondiala, nici un motiv sa nu fie aceleasi modele pentru barbati si pentru femei. Si nu numai la blugi, la orice. Singura diferenta care a ramas între îmbracamintea masculina si cea feminina este partea pe care sunt plasate butonierele. În rest, pulovere, canadiene, caciuli, manusi, bocanci, pantaloni, totul e la fel. Nimica rau în asta. Mai mult chiar: fete si baieti îsi pun cercei la urechi, la nas, la buric, nu mai conteaza sexul, ornamentele sunt aceleasi. Chiar si coafurile au început sa semene. Sunt barbati cu par lung care îsi fac permanent, dupa cum sunt femei care se tund scurt.
Cele enuntate nu m-ar deranja daca societatea ar reusi sa stearga si diferentele dintre barbati si femei în ceea ce priveste echitatea salariala si alte drepturi sociale, capitol la care mai sunt multe de facut. Ceea ce ma deranjeaza totusi este ca gradul de uniformizare e pe cale de a se extinde prin legi care permit casatorii între parteneri de acelasi sex si mi se pare cel putin ciudat ca diferenta sot-sotie si mama-tata sa dispara. Aici vreau sa fiu foarte clara: nu ma pronunt asupra relatiilor intime dintre persoanele de acelasi sex. Fiecare este stapân pe trupul lui si ar fi deplasat sa fac comentarii în acest sens. Libertatea omului trebuie respectata si societatea nu are dreptul sa interfere în viata personala a indivizilor. De aceea, daca exista cupluri de acelasi sex care vor sa convietuiasca alaturi, nu cred ca e nejustificata aspiratia lor de a avea drepturi administrative (impozite, asigurari, pensii, mosteniri) de care sa poata beneficia. Desigur, lumea mi s-ar parea “pe dos”, dar solutia administrativa ar fi acceptabila. Daca un asemenea cuplu ia însa numele de “familie”, atunci situatia capata cu totul alt aspect si familia devine “unisex”, ca magazinele de îmbracaminte de care vorbeam mai sus. Diveristatea din interiorul familiei se distruge, iar lumea nu mai e doar “pe dos”, ci devine “pe dos de-abinelea”.
În familiile traditionale, chiar daca fiecare dintre soti participa la majoritatea activitatilor gospodaresti, ambii având serviciu, rolul barbatului si al femeii, cel putin în ochii copiilor, nu se suprapun. Spun “familii traditionale”, întelegând prin aceasta familii rezultate din casatoria unui barbat cu o femeie.Copiii observa si chiar profita de particularitatile si diferentele dintre relatiile lor cu mama sau cu tata. Fecare dintre noi am avut ceva de învatat de la parinti, fie prin exemplu pozitiv (cum sa imitam modelul ca sa devenim parinti buni), fie prin exemplu negativ (cum sa nu repetam greseala parintilor). Acum câtiva ani notinea de “familie traditionala” nici nu exista, dar astazi trebuie precizat despre ce fel de familie e vorba, caci, cum spuneam, au aparut “familiile unisex”, în care ambii soti sunt fie barbati fie femei. Mai mult, scolile vor introduce programe speciale de educatie “nediscriminatorie” a copiilor, astfel încât cei proveniti din familiile traditionale sa nu râda de ceilalti si viceversa. Vor aparea carti si afise dedicate parintilor de acelasi sex.
Ce ne facem însa cu aforismele despre casatorie scrise de clasicii literaturii? Vor mai fi ele universale? Va aparea o noua literatura? Pâna una alta am ales câteva dintre ele, ca sa zâmbim în aceste zile în care schimbarile dau buzna peste noi nelasându-ne ragaz decât pentru nelinisti.
• “Casatoria e o piesa cu doua personaje care studiaza, fiecare, rolul celuilalt” (O. Feuillet).
• “Casatoria e un menu care începe cu desertul” (J. Sandeau).
• “Casatoria nu-i loterie, la loterie unori mai si câstigi!” (G. B. Schaw).
• “Ne observam trei saptamâni, ne iubim trei luni, ne certam trei ani, ne toleram trezeci de ani….si copiii o iau de la capat” (H. Taine).
• “Merita mai mult sa fi casatorit decât mort!” (Moličre).
• “Stiti care sunt elementele ce fac reusita o casatorie? Simturile în tinerete, obisnuinta la vârsta coapta si nevoia reciproca la batrânete” (G. de Lévis).
• “Se pare ca barbatii se casatoresc doar pentru a-si împiedica pe sotiile sa se casatoreasca cu altii” (Jules Renard).
• “Are dreptate cine zice ca pentru o casatorie buna femeia trebuie sa fie oarba iar barbatul surd. (Montaigne).
• “Oricum ar fi, casatoriti-va! Daca dati de o sotie buna, veti fi fericit. Daca dati de una rea, deveniti filozof!” (Socrate).
• “M-am casatorit de doua ori, doua catastrofe: prima sotie a plecat, a doua a ramas!” (F. Blanche).
• O casatorie fericita e o lunga conversatie ce pare întotdeauna prea scurta. (A. Maurois).
Mi s-ar putea reprosa ca unele dintre aforismele citate s-ar putea aplica si la casatorii între parteneri de acelasi sex. Deocamdata, totusi, ele se refera numai la casatoriile traditionale. Cât despre ce va veni….ce altceva putem face decât sa ne exprimam, fiecare în felul sau, mai mult sau mai putin direct, parerea?
|
Veronica Pavel Lerner - Toronto 3/2/2005 |
Contact: |
|
|
