De vorbă cu cercetătorul Eugen Stamate
Eugen Stamate: ” (…) România are potential, însă el se manifestă prin individualităti, imaginea de tară fiind din păcate mai degrabă negativă si este transferată într-un mod aproape dureros si asupa celor care îsi fac datoria”.
- Domnule Eugen Stamate, ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiti un cercetător de succes în domeniul fizicii plasmei într-o altă tară decât cea natală? Ce înseamnă Danemarca pentru dumneavoastră? De ce ati ales Danemarca ca tară de resedintă?
- Trăim într-o periodă în care se pot măsura din ce în ce mai multe lucruri, iar cercetarea stiintifica nu face exceptie. Nu de putine ori sunt dezbateri aprinse legate de criteriile care ar trebui folosite pentru a evalua activitatea stiintifică a unei persoane sau institutii. Ati ghida activitatea după aceste criterii nu este rău, căci sunt parte a sistemului care te înconjoară, însă a deveni sclavul lor este o mare greseală. Succesul este un lucru pe care poti să-l simiti însă nu vine de fiecare dată când îl anticipăm. În ce mă priveste am o doză de încredere legată de succesul profesional si ea se bazează pe numărul de participări la conferinte internationale, publicatii stiintifice în reviste cu impact stiintific ridicat, implicarea directă în organizarea unor conferinte internationale, participarea ca editor invitat si referent la jurnale stiintifice, un anumit număr de brevete de inventii sau aplicatii pentru inventii si, nu în ultimul rând, recunoastere obtinută prin premiere de către organizatii stiintifice de prestigiu. Aceste aspecte formează deja un standard international iar lipsa lor necesită explicatii suplimentare. Aici apare diferenta fată de situatia din tară, când nu de putine ori sunt scoase la suprafată criterii fără relevantă sau sunt folosite cele mentionate mai sus într-un mod uneori prea agresiv.
Activitatea de cercetare implică multă creativitate si efort ceea ce îti poate ocupa viata personală peste anumite limite. Dacă este făcută cu dedicatie, devine prioritară peste multe aspecte, asa că nu alegi o destinatie pentru clima zonei sau frumusetile geografice ci în primul rând pentru posibilitătile care ti le oferă o anumită pozitie. În momentul în care am optat pentru următorul pas în carieră, în sensul de a putea avea un laborator de cercetare propriu, am aplicat pentru trei pozitii (Anglia, SUA si Danemarca) în decursul a câtorva luni de zile si am obtinut-o pe cea din Danemarca într-o competitivitate cu câteva zeci de aplicanti. Deci nu am ales Danemarca, ci aici s-a întâmplat să fie scoasă la concurs o pozitie care a corespuns asteptărilor mele profesionale.
- În 1996 ati părăsit România si ati ales Japonia. Cu ce sperante ati plecat la drum acum 18 ani? Care sunt avantajele/dezavantajele culturii japoneze în raport cu cea europeană sau chiar cu România dacă am putea face o comparatie?
- Nu as putea spune că am părăsit România pentru că am plecat pentru o bursă din pozitia de asistent la facultatea de fizică a universitătii “Al. I. Cuza” din Iasi cu intentia clară de a-mi sustine teza de doctorat si a mă întoarce în facultate.
Sperantele au fost în primul rând legate de posibilitatea de a interactiona cu un mediu performant. România a fost destul de izolată stiintific pentru câteva decenii, deci reintegrarea în circuitul international era o realitate ce trebuia acceptată de tinerii care aspirau la o cariera academică.
A fost să fie Japonia datorită unor contacte deja existente la nivel de facultate cât si existenta unei posibilităti tehnice de a aplica pentru o bursă a guvernului Japonez. Peste doar câtiva ani Europa a devenit mult mai accesibilă pentru stagii de doctorat, însa în anii 94-95, au fost momente care m-au determinat să consider si o destinatie cumva mai neobisnuită.
Toate tările sunt interesante însă geografia si interactiunea dintre civilizatii a creat si cazuri mai speciale. Din acest punct de vedere Japonia este poate una din cele mai evoluate societăti dacă luăm în consideratie gradul foarte mare de dilutie al individualitătii. Există desigur libertate individuală însă fiecare participă cu o cotă foarte mare la manifestările acestui mod de organizare, care se concretizează pe lângă transformarea unei insule, mai degrabă ostile, într-o bijuterie tehnologică, servicii si produse de o calitate care umbresc până si tări foarte dezvoltate si o armonie socială care limitează pierderile inutile de energie generate de conflicte bazate pe ambitii indiviuale fără suport. Tara noastră nu a beneficiat istoric de o perioadă mai îndelungată de sedimentare a unor valori sociale care să o ajute acum în reducerea diferentelor fată de tările vestice. România are potential, însă el se manifestă prin individualităti, imaginea de tară fiind din păcate mai degrabă negativă si este transferată într-un mod aproape dureros si asupa celor care îsi fac datoria. Fiind născută din izolare, cultura Japoneza are unele limitări care vor trebui acoperite. Europa a beneficiat de mai multă diversitate, însă generatiile tinere vor trebui să depună mai mult effort pentru a face fată concurentei asiatice în continuă crestere. România poate avea o sansă numai dacă îsi găseste un ritm social sustinut în primul rând de o activare civică.
- Cum este văzută România din Japonia si Danemarca?
- M-am simtit cumva favorizat în primii ani în Japonia căci eram tratat cu o tentă de discriminare pozitivă venită pe filiera europeană. În acelasi timp eram îngrijorat de perspectiva unei mutări în Europa unde tenta era deja negativă. Ierarhiile sunt create pentru a ne simplifica întelegerea. Când nu esti pozitionat undeva anume, te poti baza pe efortul individual, însă, odată ierarhizarea făcută, ai surpriza să costati că poti fi pe minus în timp ce altii sunt pe plus. O bună perioadă de timp Japonia a fost plăcut surprinsă de viata simplă de la tară, relatată în diverse emisiuni televizate. Din păcate, câteva evenimente tragice, mediatizate si în tară, plus o prezentă semnificativă de românce întrun domeniu de activitate nu foarte bine cotat, au umbrit deja imaginea României în Japonia. Tenta negativă este si mai accentuată în Danemarca, unde stirile despre grupuri de români care comit infractiuni sunt destul de frecvente. Avem în mod sigur o problemă de imagine si ea nu poate fi schimbată decât printrun efort colectiv ca natiune. Dacă nu vom reusi, în mod sigur vom continua să plătim mai scump tot ce ne dorim fie că suntem în tară sau în străinătate. Ca o paralelă, cota de încredere financiară a unei natiuni este transferată la nivelul întregii populatii, la fel si perceptia despre conduită. Chiar si cei care nu au călătorit niciodată în afara tării simt această imagine negativă, de exemplu, prin lipsa unor investitii de nivel sau salariile foarte mici atunci când totusi sunt prezente. Acesta este motivul pentru care ar trebui să ne sensibilizeze pe toti că am fost, poate, prea toleranti cu multe aspecte negative din societatea noastră.
- Care sunt avantajele rezultatelor cercetărilor în fizica plasmei? În ce domenii putem vedea implementarea acestor rezultate?
- Trăim cu totii o revolutie tehnologică care a combinat deja telefonul, radioul, televizorul, calculatorul si comunicarea prin satelit a anilor ‘80 într-o tablet electronică accesibilă, la un cost moderat, pentru sute de milioane de utilizatori. Acest lucru a fost posibil doar prin miniaturizarea de 1000 de ori, practic trecerea de la microelectronică la nanoelectronică, desfăsurată pe parcursul a 30 de ani. Procesul principal care a asigurat această dezvoltare a fost trecerea de la corodarea umedă bazată pe acizi a cipurilor de siliciu la corodarea uscată realizată cu ajutorul plasmei. Această corodare înseamnă formarea arhitecturii tridimensionale din circuitele electronice folosite în calculatoare, telefoane mobile, GPS-ri, etc, unde zeci de straturi cu proprietăti si arhitecturi diferite sunt construite în peste 150 de procese din care în jur de 40% sunt realizate pe baza tehnologiilor cu plasmă. Fizica plasmei asigură practice un control la nivel de electroni, ioni, atomi si molecule pentru a crea material cu proprietăti speciale cu dimensiuni care fi mai mici de 5 nanometri. Acest trend tehnologic va continua, ca un singur exemplu, cu posibilitatea de a încorpora senzori bilogici în dispositive care vor putea monitoriza detalii fine ale stării noastre de sănătate în mod zilnic pe eranul tabletelor deja existente.
- Ce înseamna familia pentru dumneavoastră? Cum îmbinati activitatea de cercetător cu cea de familie? În ce limbă vorbiti acasă?
- Temele stiintifice fac parte dintr-un spatiu intelectual care poate fi supus subiectivitătii, contextului, chiar si modei unei anumite tematici. Sunt si întrebări esentiale, dar ele apartin fie geniilor, fie unui efort colectiv. Prin esentă, familia include ingrediente mult mai complexe de dezvoltare, cunoastere si comunicare si este un mediu mult mai dinamic decât orice domeniu stiintific, dacă sunt pusi si copiii în peisaj. Famila îti poate da un confort psihic pe care nu îl poti regăsi în nicio teorie sau experiment stiintific.
Viata trebuie împlinită prin familie si copii si a trebuit să ajung în Danemarca ca să pot întelege si mai bine acest lucru.
Danezii stau foarte bine în statisticile care măsoară gradul de fericire tocmai pentru că filozofia lor de viată este bazată pe relatiile interumane clădite în jurul familiei si al societătii. Activitatea profesională ne-a marcat pentru că am fost nevoiti să ne mutăm într-o tară nouă, însă, nu este un lucru pe care l-as face foarte des. În ce ne priveste, suntem o familie de patru membri, cu sotia si cele două fetite, Elisa si Amelia, fiecare dintre noi fiind născut într-o tară diferită. Sotia, Yue (botezată Iulia), este nascută în China într-o familie mixtă Chineză-Japoneză, Elisa s-a născut în Japonia si Amelia în Danemarca. Prin voia evenimentelor s-a făcut că toti am fost botezati în aceeasi cristelnită la biserica din Scorteni,Bacău. În mod curent suntem expusi la 5 limbi de comunicare, daneză, engleză, japoneză, română si chineză.
În primii trei ani în Danemarca am folosit japoneza si engleza, asa se face că Elisa a fost declarată la scoala cetătean român cu limba maternă japoneză. Acum folosim cu precădere daneza si engleza, însă sotia este nevoită să folosească zilnic si japoneza si chineza la servicu. Sigur nu putem folosi la maxim abilitătile lingvistice, însă, acest lucru deschide si alte canale de comunicare si întelegere.
Graiul este un mijloc de comunicare, însa nu asigură neapărat succesul transmiterii corecte a unui mesaj. Uneori poate fi mult mai important pentru educatia unui copil ceea ce faci zilnic în familie decât lectiile de morală transmise în limba maternal.
- Ce v-ar determina să vă întoarceti în România si să fiti cercetător în tară? Ce ati dori să se schimbe în România din punctul dumneavoastră de vedereprofesional si chiar personal?
- Nu am o listă cu ce ar trebui bifat pentru a mă întoarce în tară. Tara este acolo unde ti-ai petrecut copilăria, care îti marchează educatia, traditia, prieteniile, gusturile, mirosurile…
În tara ta trebuie să te întorci întotdeauna cu plăcere dacă nu ai lăsat în urmă un conflict care ti-a marcat în mod negativ viata. Sunt plecat de 18 ani si am încă doar cetătenie română, am păstrat legătura cu tara, mi-a păsat si îmi pasă pe ce traiectorie ne înscriem ca natiune.
Ambele fete au si ele doar cetătenie româna si am constiinta împăcată că am încercat să fac lucruri care le-ar putea ajuta să nu renunte la ea. Acest bagaj afectiv nu a fost însă suficient pentru a mă determina să vin în tară în 2006 în locul optiunii daneze. Anul acesta s-au împlinit zece ani de când sunt implicat în Forumul Academic Român (FAR), un ONG implicat în reforma mediului academic din tară.
Am luptat împotriva nepotismului universitar si am făcut parte din comisia prezidentiala pentru reforma educatiei de unde mi-am dat demisia când EBA a fost aleasă cu peste 98% secretar general al organizatiei PDL de tineret.
Este foarte putin probabil ca un număr important din cei plecati să se mai întoarcă. Ar putea fi însă un avantaj enorm pentru tară dacă s-ar putea sincroniza efortul intern si extern pentru a sustine o directie care să pună tara pe o directie corectă pentru următoarele decenii. Speranta mea a fost ca tinerii, care au libertatea de gândire si miscare necesare unei reforme, să ocupe spatiul civic, taxând orice deviatie politică de la standardele europene. În locul acestei abordări, ei preferă partidele politice, sub umbrela cărora si-au vândut libertatea si viitorul pentru functii trecătoare si nemeritate.
Un lider care nu îsi câstigă bătăliile prin forte proprii va fi în mod automat prizonierul contextului care l-a adus la putere.
Spatiul civic din tară este întunecos si rece. Degeaba se aprind câteva luminite dacă este prea rece ca un număr important de fluturi să si bată aripile.
Se mai încălzeste din când în când si în mod invariabil apare câte un fluture mare si agresiv care nu se vede decât pe sine si nu mai încape nimeni în jurul lui.
Mesajul meu pentru cei tineri este să nu-si lase viitorul pe mâinile nepăsării sau pe drumul sperantei către străinătate.
Activati spatiul civic si vor fi multi dornici să vă sustină. Aceasta este schimbarea pe care mi-o doresc pentru tară.
Actualitatea romanească
|
Observator 6/29/2019 |
Contact: |
|
|
