Vrânceoaia
Baladă - Închinată lui Dimitrie Bolintineanu
Pe-un mândru plai de vatră strămoșească
Erau, cum sunt și-acuma, falnici brazi;
Acolo, printre doine, aveau să crească
Eroi bărbați, eroi femei, ca azi...
În dragoste și pace-n casa veche
Cioplită-n lemn, cu temelia-n piatră,
Frumoși la chip, de nu aveau pereche,
Creșteau șapte lăstari pe lângă vatră.
Tatăl, munteanul falnic, plin de viață,
Mama, femeia dârză și voinică,
Luptau cu greaua soartă față-n față,
Copiii să și-ii crească fără frică.
Când s-au făcut mai mari, acei frați-șapte,
Cu tatăl roboteau în câmp și-acasă
Din zori și până în adânca noapte,
Agonisind o azimă pe masă.
Harnici erau ca nimenea pe lume,
Cuminți, de se-auzea de ei prin sate
Și când suiau cu turma peste culme
Și când la moară măcinau bucate.
Părinții îi iubeau fără de seamăn;
Mama zâmbea cu ochi înlăcrimați,
Tata-i vedea pe geamăn lângă geamăn:
Urmașii lui – voinicii - șapte frați !
. . . . . . . . . . . . . .
Casa-ncepu să crească și să cânte;
Chimirele s-adune ban cu ban,
Mama, făină bună să frământe,
Mieii să se-nmulțească an de an...
. . . . . . . . . . . . . .
Auuuzzz’, auuuzzz’ ! Voi oameni de pe plaiuri !!!
,,Va trece Ștefan-Vodă, Domnul nostru,
,,El iarăși oaste mare vrea să strângă !!!”
Așa vesteau și tulnice... și naiuri...
Bătrânele nu încetau să plângă ...
,,E Țara în primejdie de moarte !
,,Dușmanul, la hotare, iarăși bate !
,,Trimiteți crainici ! Vestea să o poarte !
,,Să afle cele-ndepărtae sate!!!
. . . . . . . . . . . . .
Li-e dragă casa, Țara, sfântă glia;
Mamele lăcrimau de grea durere;
Feciori și tați își oțeleau mânia
Strângând săgeți ce otrăvesc cu fiere
Și arme fel de fel, meșteșugite,
Ușoare, ce adânc dușmanul taie
Și grele ghioage, sulițe-ascuțite ...
Poporu-ntreg e gata de bătaie !!!
Muncindu-și sufletul în plâns și gânduri,
Viteaza mamă, de cei șapte feți,
Strângea degrabă straie, șapte rânduri
Și șapte traiste-n cuie, pe ,,pereți”...
Plângănd umplea pe rând cu de-ale gurii,
Cu scamă și-oblojeli, traistele mici,
Pândind la ce vedea prin poarta șurii:
Cum arme făuresc șapte voinici !
. . . . . . . . . . . . . .
,,Ce tropot și ce glasuri vin pe dealuri ?
,,E Ștefan, cu-a lui oaste pregătită !
Înfânge mama a tristeții valuri
Și iese-n poartă, dârză, oțelită:
-,,Mărite Doamne, viața crudă este !
,,Ca ochii îi iubesc și mult mă doare !
,,Șapte feciori am ! Vulturi sunt pe creste
,,Și îi privesc, cum sus mă uit la soare !
,, Doamne, ți-ii dau pe toți, să aperi glia
,,Dușmanul piară și-a lui ochi turbați
,,Pândind să ne uzurpe iar moșia !
,,Ia-i Doamne, Vodă, pe dușmani să-i bați !!!
-,,Femeie, tu, din Vrancea, zise Domnul,
,,Fapta ți-e mare și răsplata mare !
,, Să stăpînești cu-ai tăi, când va fi pace
,,Cele semețe creste - șapte-n zare !
,,Și neam de neamul tău să-și amintească
,,De șapte feți viteji ce i-ai născut,
,,De inima și fapta-ți vitejească !
,,Dar nu uita că Țara te-a crescut !
Montreal / 24 Iunie 2019
|
