Lumina - Revistă de literatură, Artă și Cultură Transfrontalieră
Lumina, s-ar putea numi simbolic,efectul oricărui gest cultural. De data aceasta însă, este chiar un titlu de revistă.Inspirat desigur.Fără obiecții,e referențial. Mai ales pentru c-a susținut fără hiatusuri, cu profesionalism întregirea unei istorii culturale.Și pentru că , revista însăși este o ctitorie de gen.
Avem motivația să vă invităm într-un scurt excurs în Serbia literară și revuistică!.Noi, cei din partea de vest a României, din Banat, avem prietenii de durată cu intelectualii, scriitorii, jurnaliștii de dincolo de granița sârbească. Sunt atât de inimoși în tot ceea ce realizează, sunt atât de serioși, corecți, implicați încât, bucuria de-a ne revedea la diferite mainfestări culturale pe care ei le organizeză în formulă variată, este de neuitat. Nu pot scrie despre oricare dintre ei din acea zonă fără să mă declar emoționată.O emoție afectivă, o bucurie să-i revezi. Spun aceasta în nume personal știind că nu risc să fiu contrazisă nici de ceilalți confrați întrucât, împărtășim aceleași păreri , așadar, înainte de-a mă referi la revista cu nume simbolic și care ,pe merit,poate primi calificativul de ctitorie cultural-artistică, înainte de orce, aș dori să-i mulțumesc redactorului șef al publicației, poetului Ioan Baba pentru felul cum știe să valorizeze frăția întru limba română.Și întru legile creației artistice.
Ne găsește spațiu publicistic în paginile revistei, ne onorează apoi, trimițând-o prin poșta tradițională.Îl și văd cu ochii minții cum întocmește lista cu destinatarii, prietenii lui din România, poate merge chiar personal la oficiul din Vâșeț, sau din Panciovo. Nu e deloc puțin lucru.Tocmai pentru că , azi, ne mulțumim cu poșta electronică, rapidă, oarecum seacă, gestul trimiterii unei cărți, reviste, prin formula clasică să zic așa, își are dreptul să fie admirabil. Mai ales că , în cazul de față, obiectul este de un calibru și gramaj considerabil,{ însumează de fiecare dată peste 12-130 de pagini }. Desigur nu ignoră nimeni aportul și prietenescul aviz dat de Directorul publicației, poetul Nicu Ciobanu.
Să luăm la cunoștință câte ceva despre revista Lumina.Chiar dacă ne vom referi doar la exemplarul nr. 1-3 din 2019, Anul LXXII, Seria Nouă.După cum lesne se poate observa, avem de-a face cu o linie editorială prelungită înapoi în timp. Primul număr a ieșit la rampă în 1947.Sub conducerea poetului Vasile/Vasko Popa.Un simplu calcul matematic, ne dă dreptul să vorbim despre un considerabil traseu istoric.De-a lungul axistenței sale, remarcabila publicație a mai avut la conducerea sa, câteva personalități ,Mihai Avramescu, Radu Flora,Ion Bălan, Emil Filip, Slavko Almăjan ,Aurel Gavrilov, Simeon Lăzăreanu, iar acum , Nicu Ciobanu ca Director, iar poetul Ioan Baba , Redactor șef, secondați de o echipă de intelectuali și scriitori merituoși:Vasa Barbu,conf.univ.dr. Virginia Popovici,Mariana Stratulat,Marina Ancălțan,prof.dr.Brândușa Julcă, prof.dr.Mihaela Lazovici, ajutați la partea logo de Valentina Broștean,{ Italia}, iar la computerizarea textelor, de către Marin Gașpăr.
Fiecare număr al revistei în atenție, este încă o verigă într-un lanț informațional cultural.Este încă o părticică dintr-o ctitorie culturală care se poate intrepreta întregindu-i imaginea din diferite unghiuri intrepretative dar și din diferite dimensiuni geografice. Este o istorie în plan diacronic și o vericală dintr-o istorie culturală în perpetuă adăugire.
Fiecare exemplar își respectă ținuta , așa că, se bucură de o condiție grafică elegantă, academică.Numărul în discuție este ilustrat de către un excelent fotograf originar din Uzdin, Banatul Sârbesc și devenit un cercetătăor de renume , cu inovații la activ, în SUA, unde s-a stabilit.N-a uitat de locurile natale dar nici coordonatorii revistei nu l-au ocolit așa că, din start, încă de la palierul imagistic putem spune că revista Lumina este cu adevărat, transfrontalieră.De-a lungul anilor s-au stabilit atât de multe relaționări între scriitorii, oamenii de litere din varii părți ale lumii, încât, s-ar putea configura o nouă geografie culturală cu punct de centrare, limba rămână.
Deschizând revista, vom constata o excelentă selecție a textelor, respectarea unui standard intelectual de ținută academică.Avem surpriza unor texte inedite,de teorie sau critică literară, mărturii cum ar fi,articolul semnat de Ioan Baba,intitulat, Acad,Eugen Simion, Primul Român laureat cu Medalia de Aur ,” Alfred Nobel,” pentru Filologie.Un Dicționar și o Enciclopedie la Timișoara. Sunt pagini care atestă implicarea intelectualilor români în parcursul cultural intrenațional, sunt mărturii despre valorile românești culturale actuale.Academicianul Eugen Simion fiind cîștigătorul acestei importante distincții , ca urmare a votului acordat de 200 de universități din întreaga lume.
Tot Ioan Baba semnează o dramă lirică- documentar în 3 acte , cu o extindere de sensuri existențiale , transpuse în cea mai modernă formulă de expresie literară.
Păstrându-și caracterul de publicație transfrontalieră ,și acest număr publică în formulă bilingvă, româno-sărbă texte diverse, printre care și unele de restituiri culturale .De pildă, articolul, 110 ani de la nașterea lui Eugen Ioneco,semnat de Nedeljko Terzic, { s-ar citi Terzici dacă punem insemnul sârbesc pe ultima literă}. La acestea se adaugă și un florilegiu de mărturii ale ilustratorului paginilor, Virgil V.Speriosu,fizician de renume, care prin intrevenția sa, stabilește în mod subtil, rememorativ, legătura românilor din Serbia cu lumea largă, de data asta, SUA.
Multe sunt și paginile de creație lirică,apraținând unor autori din Serbia, România, SUA, notăm numele poetului Lazăr Mălaimare, originar din Satu Nou, Serbia, integrat în tumultoasa viață americană.
Vastitatea câmpului literar –documentar se suține și în acest număr la revistei, prin textele excelente ,de înaltă ținută ,precm ar fi, Text și context în diarismul românesc, semnat de Prof.Dr.Florian Copcea,nu mai puțin, articolul Academicinaului Mihai Cimpoi, din Chișinău,care lansează o propunere bună de preluat de tinerii filologi și intitulată, Argumente pentru o istorie necesară și utilă,iar poetul național, este văzut prin ocheanul istoricului literar, în articolul semnat deTudor Nedelcea , intitulat, Nicolae Mareș,Mihai Eminescu în limba polonă.
Desigur cele menționate sunt doar segmente din multiplele informații culturale, note de lectură,exegeze, idei în dialog, pagini de proză, toate fiind prezentate într-un context cultural cu intenția unor legături literare fără granițe. Transfrontaliere precum este stabilit și în direcționările revistei.
O revistă ca un flux de lumină intelectuală dar și de corelări în numele unei limbi comune, limba română.
Expusă la Salonul Intrenațional de Carte din Novi Sad, din martie, acest an, revista Lumina, prin prezența Redactorului șef, Ioan Baba, a fost un punct de atracție recunoscut, fără să mai aibă nevoie de o prezentare suplimentară. Mare bucurie și onoare, mi-a făcut Ioan Baba prezentând cartea mea de poeme,Aventură făgăduită, tradusă în limba sârbă de către doi poeți sârbi, renumitul Ivo Muncian , cu un palmares impresionant de publicații,{ a semnat déjŕ 50 de volume }, și de către discretul poet,Pr.Blagoe Ciobotin. Tuturor celor trei, le mulțumesc din inimă!
Dacă atunci timpul n-a fost îndeajuns, dacă nu am reușit să ne spunem tot ce am mai citit, ce am mai scris, ori ce-am vrea să mai punem la cale , o vom face într-o nouă posibilă întâlnire literară.
|
Veronica Balaj 6/23/2019 |
Contact: |
|
|
