IA – între tradiție şi modă
In fiecare an, pe 24 iunie, odată cu Sânzienele și cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, este celebrată de români, bluza tradițională românească. Pentru a arăta cât de mult o prețuiesc, oameni din peste 50 de țări din lumea întreagă îmbracă ia în această zi de sărbătoare. Românii au demonstrat, dacă mai era cazul, că se mândresc cu portul popular, aşa ca-şi poartă cu mândrie hainele tradiționale, iar cea mai elegantă și semnificativă ținută pe care o alegem, noi românii, la un moment de sărbătoare a comunității cu care ne identificam, nu poate fi, decât ia, bluza românească.
Costumul popular rămane popular prin noblețea lui așa cum a fost el creat și lucrat de tăranca romancă. A alege modelul potrivit, a înșira cu gust culorile una lângă alta este o artă, şi în privința asta, pe drept pot spune că, bunica mea era maestră. Gânditi-va că pe vremea aceea nu se făceau studii ca să poti să îmbini atât de frumos culorile, dar bunica le îmbina uitându-se şi inspirându-se din natură, din florile câmpului. Desena modelul pe hârtie cu pătraţele, apoi le cosea pe ie, la lampă. Cu războiul de țesut şi cu acul, cu răbdare si iubire de frumos, bunicile noastre știau să împodobească tot ce le înconjoară – mai ales straiele ¬populare, prin care modestul meșteșug al cusutului este ridicat la rang de artă.
Tot la rang de artă am admirat o expoziţie de costume populare, în urma cu trei ani, când am vizitat, cu totul întamplator, sau poate cu voia Domnului, biserica din piatra, din cadrul Mănăstirii Nămăieşti. O expoziţie ce-i aparţine exclusiv Maicii Stareţe Ana Lucia Nedelea, persoana care a avut iniţiativa de a-şi dona Mănăstirii întreaga colecţie de costume populare, vechi de sute de ani, cele mai multe reprezentând portul tradiţional din Muscel şi Dâmboviţa. În 1889 la expoziţia internaţională de la Paris, premiul pentru cel mai frumos costum popular a fost câştigat de România. A trecut un secol şi ceva, iar piesa medaliată poate fi admirată şi astăzi în muzeul Mănăstirii Nămăeşti şi poate fi expusă la orice târg internaţional organizat de România. La loc de cinste sunt expuse, în Muzeul Maicii Stareţe, şi doua costume populare cusute de Paraschiva Topârceanu, mama poetului George Topârceanu.
Ia împodobită cu broderii și simboluri de o frumuseţe sofisticată, cu armonia ei cromatică și ornamentală a fost sursă de inspiraţie din bogatia acestui tezaur etern. Nicolae Grigorescu, Camil Ressu, Theodor Aman sunt doar câțiva pictori romani de seamă care au imortalizat în operele lor de artă grația și puritatea spiritului autentic românesc, valorificând în culori discreția și decența caracteristică portului tradițional.
Deseori, frumusetea iei a depasit granitele tarii. Poate ca cea mai faimoasa reprezentare a iei romanesti – "La blouse roumaine" (1940) a fost imortalizata de pictorul francez Henri Matisse. Tabloul este expus la Muzeul National de Artă Modernă din Paris si a intrat în posteritate ca fiind prima pictură care a făcut celebră bluza romanească.
Apoi… Regina Maria a fost prima personalitate care a inteles, a iubit și a promvat straiele tradiționale românești. Regina a şi dăruit numeroase ii în diferitele vizite pe care le-a făcut în America şi în statele europene. În felul acesta, ele au devenit foarte cunoscute erau un must-have şi existau inclusiv magazine de costume populare românești în multe țări ale lumii.
De câtiva ani, nu ai cum sa nu observi ca iile românesti şi-au reluat locul de glorie şi ceea în trecut era port popular, acum, în moda modernă, este un stil preferat de Casele de modă cu renume, ce au găsit o sursa de inspiraţie în portul nostru romanesc. Ei bine, purtată cu ocazia unei plimbări sau la un eveniment special, ia tradițională se transformă, încet, dar sigur, în piesa centrală a multor ţinute.
Prețuirea costumelor populare este o mare responsabilitate prin care ne ținem înrădăcinați în acest pământ din care ne tragem seva de 2000 de ani, lângă străbunii noștri de la care am moștenit podoabele sufletului și ale trupului. Cultivarea virtuțiilor artistice trebuie să devină o preocupare statornică, deoarece aceste lucruri constituie un izvor nesecat de valori și inspirație, care are ecou în suflet și-l înnobilează. Ia , acest obiect vestimentar are încrustat în ţesatura lui sufletului unui popor întreg, are roşul florilor, are albastrul mării, are verdele pădurilor şi măreţia munţilor.
Dacă ia romanească ar putea să povestească, într-un dulce grai românesc, am putea afla, din minunatele ei spuse, o fascinantă poveste a unui neam și a unui pământ aflate într-o strânsă comuniune. Ar putea să ne povestească despre bine și frumos, despre armonie și perfecțiune, despre cer și pământ aflate într-o strânsă legătură, despre nemurire. Și nu numai despre acestea! Felul în care ia românească a dăinuit în timp este o adevărată dovadă de statornicie a poporului care a creat-o și pe care îl înfrumuseţează, făcându-l unic între popoarele lumii!
|
Dorina Cornelia Aldea- Vancouver 6/22/2019 |
Contact: |
|
|
