Mirajele verii
Mi te aștept, din clipă în clipă, cu dorul aprins
Miraculos de tandră în peisajul verde,
La ora de taină, cu tine,-am cel mai frumos vis!
Fermecătoare vară, din ochi, timpul te pierde…
Mă tot îmbăt, cu tine, din cupe de iubire
În repetate clipe spre amintirea vieții,
Candoare e în mine și printr-o presumțire
Te-am prins venind ușor, în zorii dimineții.
Și ai venit! Te simt un joc de umbre și lumini,
Câte-odat-un fel de jar pe liniștea târzie
Și,.. ținându-mă captivă în ochii tăi blajini
Ai rămas ostatică în mâna care scrie.
Am viața înflorită când tu ești lângă mine
Și inima mi-e, parcă, o briză prin petale,
Zboară fiori prin sânge când povestești agale,
Din iunie în august, basme de vrajă pline.
Scurg, clipe, clepsidrele uitate în răscruce
Te retragi pe nesimțite după-atâta umblet!
Înfiorare blândă doar vremea ta aduce!
Iar versul stă de pază la porțile de suflet
Montreal
|
