O șezătoare culturală de excepție in Toronto
Am fost prezentă la această întâlnire și mi s-a părut că a fost incă una dintre frumoasele, profunde și impresionantele întâlniri ale cenaclului nostru, din care fac parte de peste 20 de ani.
Poate pentru că mulți dintre cei de altădată nu mai erau printre noi?
Sau poate pentru că unul dintre scopurile întâlnirii, lansarea celor două cărți, a fost unul extraordinar de vibrant?
Ca ȋntotdeauna, Puiu Popescu, editorul Observatorului si moderatorul cenaclului Nicapetre, ne-a prezentat programul.
S-a trecut prin etapele lui și părea ca totul să decurgă așa cum am fost obișnuiți.
Când a venit însă rândul lansării cărților, lăsat pentru încheiere, momentul imaginat de Puiu Popescu a fost nu numai foarte inspirat, dar și o surpriză.
Cei doi autori, David Kimel și Gabriel Watermiller au fost invitați să ia loc, unul lângă altul, în față audienței și să aibă un dialog despre cărțile dumnealor.
Îi citesc cu regularitate în Observatorul și îi stimez în egală măsură pe ambii autori.
Pe d-l Kimel îl întâlnisem, pe d-l Watermiller nu.
Din prezentarea lui Puiu Popescu, am înțeles că ei s-au întâlnit pentru prima oară numai cu trei zile înainte, când au descoperit că sunt din aceeași generație - mijlocul anilor '30-, că ambii au făcut studii tehnice, au emigrat în Canada în ani diferiți, dar trecând prin același lagăr din Grecia, că sunt căsătoriți de același număr de ani, au copii și nepoți cam de aceeași vârstă și ambii au scris cărți autobiografice.
Pe mine personal, deși sunt din generația următoare (mijlocul anilor '40) mă interesa ce vor spune acești martori ai unor timpuri trecute. Aveam în față doi oameni cultivați, cu o mulțime de puncte comune, dar cu personalități diferite.
Fiecare ne-a vorbit despre viața lor, despre motivele pentru care au plecat din țară despre traumatismul emigratiei (pe care toti cei de față le-au recunoscut), și, mai ales, ce i-a îndemnat să-și scrie memoriile.
Cum să nu mă fi emoționat când, în cuvintele d-lui Kimel, m-am recunoscut total?
A spus la un moment dat:
"Eu n-am vrut să plec din țară, era locul unde m-am născut, îl iubeam, eram legat de fiecare colț al cartierului unde locuiam. Dar am fost obligat să plec".
Nu scrisesem și eu, în ultima mea carte de dialog cu d-l Nicolae Baciut, "Oameni, repere, mărturii" exact aceleași cuvinte?
Și apoi, cum să nu fi rezonat la mărturisirile d-lui Watermiller legate de limba în care scrie?
S-a simțit bine în limba franceză, când era la Ottawa, dar când a trebuit să se mute în British Colombia, limba engleză nu era familiară. Exact așa mi s-a întâmplat și mie la mutarea din Montreal la Toronto.
D-l Watermiller scrie și în engleză, eu n-am putut abandona niciodată limba română.
Un moment nostim a fost cel în care d-l Watermiller ne-a povestit de ce a hotărât să-și schimbe numele din Gavril Morariu în Gabriel Watermiller. În primul rând, nu-i plăcea prescurtarea Gav de la Gavril, pe care o foloseau englezii, așa că prenumele a devenit Gabriel. La numele de familie, pronunțarea de către englezi a numelui Moraru făcea imposibilă identificarea co-rectă. Ori, pentru un autor de cărți care visa ca volumele lui din librărie să fie căutate, ne spunea d-l Watermiller, un nume greșit pro-nunțat făcea imposibilă identificarea autorului.
Și cum din tată în fiu străbunicii lui au fost morari, și-a schimabt numele în Watermiller (Morar de apă).
Audiența a pus întrebări, autorii au răspuns cu in-teres și, în unele momente, chiar cu pasiune.
Discuțiile au continuat și după șezătoare, la un "pahar de vorbă si la o gustare " și am avut bucuria să constat că d-l Watermiller , de formație inginer, știa perfect istoria companiei franceze "Air Liquide", în a cărei branșă canadiană am fost chimistă.
Cât despre d-l Kimmel, m-a bucurat să aflu cât de sensibil cititor de poezie este.
A scos și un volum de poezie în engleză, n-am apucat să-l întreb dacă le-a scris direct în engleză, sau a tradus varianta inițială, românească, în engleză, cum fac eu uneori.
A fost o întâlnire memorabilă, la un înalt nivel intelectual, emoțional și uman, cu oameni de toate vârstele, cu tineri interesați în a citi și a cunoaște istoria.
Mulțumiri și felicitări oganizatorilor si participanților la această remarcabilă sărbătoare a culturii românești.
Programul intreg manifestării noastre culturale a cuprins:
1. Evenimente și personalități ale lunii iunie
2. "Dor de Eminescu " montaj cultural la 130 de ani de la moartea marelui poet
3. Lansarea ultimelor cărți ale lui David Kimel și Gabriel Watermiller vechi colaboratori ai revistei Observatorul:
o "Zori Încetoșate" de David Kimel, Toronto
o "The Four Seasons of a Slave" de Gabriel Watermiller (Gavril Moraru), Penticton B.C.
4. Expoziția de desene a artistei Adina Romanescu, dedicată lui Mihai Eminescu și eroilor din război
5. Montaj - imagini și fotografii din Istoria Canadei ( ȋn ȋntâmpinarea Zilei Canadei ).
6. Cărți și reviste primite la Observatorul.
Nota Observator :
imagini de la șezătoarea culturală găsiti la rubrica - Evenimente Culturale
|
Veronica Pavel Lerner 6/11/2019 |
Contact: |
|
|
