Scrisoare către semeni
Dragilor,
Nu am vrut să apună soarele fără să vă dau impresii și gīnduri despre ceea ce ați văzut cu toții azi, iar unii am trăit pe viu, de aproape. Nu am fost niciodată un pelerin īnfocat și nici un căutător de vedete; nu am fotografii cu personalități și nu am ținut să se știe pe unde merg și ce fac prin lume; nu am vrut să īmi pun pe tavă experiențele sau trăirile sufletești. Este și motivul pentru care nici azi nu am făcut-o. Īnsă acum, cu voi, simt nevoia să īmpărtășesc din bucuria trăită și din senzațiile avute. Sper și cred că, īn felul acesta, cei care ați dorit să fiți acolo, la Blaj, īntr-un puternic centru al credinței noastre, veți avea o fărīmă din cele trăite de mine.
Īn primul rīnd azi a fost pentru mine o zi īn care am trecut prin toate cele 4 anotimpuri; simbolic, am trecut printr-un ciclu al vieții, prin viața īnsăși: dimineață, cīnd m-am trezit, am avut impresia că afară e iarnă. Era un aer puternic de ianuarie și ceața deasă dublată de un frig anornal de iunie mi-a creat un disconfort greu de explicat. Apoi, de la Alba Iulia spre Blaj, am avut senzația de toamnă tīrzie și parcă totul pe drum prevestea ruginiul unei naturi ostile. Ajunși la Blaj, un frig de februarie m-a făcut să īmi iau și o bluză mai călduroasă, dar și o jacketă cu fermoar care se īncheie pīnă la gīt. Drumul spre Cīmpia Libertății (unde nu am mai fost niciodată, deși am trecut de cīteva ori prin zonă) a fost unul īn tăcere, fiind aliniați īn șuvoaiele de oameni care se īndreptau din toate cele patru zări spre mare. Spre o mare bucurie, ce avea să vină. Și pe care cu toții o așteptam, o speram, o tīnjeam.
Din momentul īn care am ajuns la locul destinat nouă, am căutat un petec de iarbă și o bucată de cer unde să putem mirosi parfumul unui loc istoric, dar și esența unui timp prezent ce urma să se concentreze īn secunde care să ne țină cīt pentru toată viața. Am găsit acest loc și am săpat puțin prin memorie după cīntecele generației Flacăra, cu celebrul Cīmpia Libertății spune / că Avram Iancu sīntem toți. Am īncercat să īmi imaginez ce au simțit făuritorii Romāniei atunci cīnd, pe aceste locuri, vedeau peisajul pe care īl vedeam și noi acum și să simt īnfiorarea mulțimii dornică de ceea ce ne leagă sau ne robește, ne motivează sau ne mīntuiește: libertatea! Am fost, am simțit, am ascultat, am plīns, m-am rugat, am fost binecuvīntat, am trăit. Eram, pe undeva, convins că venirea Omului lui Dumnezeu pe pămīnt ne va lumina și cerul și ne va īnsenina și privirile, ne va bucura și ne va trăi. Și așa s-a și īntīmplat, de vreme ce exact la momentul venirii lui, nu numai ceața, dar și norii s-au risipit și totul a făcut loc unei veri dulci și prietenoase.
Nu mi-am propus să fac o analiză a acestor momente și nici a stărilor mele, ci doar să vă dau cīteva din trăirile avute, să vă fac să fiți, cu mine, acolo. Le voi sintetiza īn 3 mari idei, pe care le-am simțit din plin azi la Blaj:
1. Unii oameni trăiesc viața ca și cum totul ar fi un miracol, alții trăiesc ca și cum nimic nu ar fi miracol pe lumea aceasta. Extrapolīnd, gīndul pe care l-am avut este că starea alături de unii oameni este un miracol și existența unor oameni dragi din jurul nostru echivalează cu un miracol! Trăirea prin și pentru Celălalt, cu Celălalt care ne bucură și ne umple clipa de frumos este echivalentă cu un miracol! Și e bine cīnd īl putem citi și interpreta la adevărata lui valoare!
2. Īntīlnirea cu Trimisul lui Dumnezeu pe pămīnt nu este altceva decīt un drum inițiatic spre noi īnșine; bucuria pe care o simțim atunci cīnd īl vedem pe cel mai mediatizat om al planetei, cīnd percepem expresia lui bonomă sau gesturile lui calme și calde echivalează cu scoaterea la suprafață a dumnezeirii din noi, a frumosului din creatura divină pe care cu toții o reprezentăm. Īntīlnirea cu Papa este, īn fapt, dezbrăcarea noastră de hainele prejudecăților, de platoșa mīndriei și de accesoriile de care avem nevoie īn teatrul vieții zilnice și deschiderea spre ceea ce īnsemnăm noi, cu adevărat, īn intimitatea trăirilor noastre. Papa nu e decīt modalitatea prin care Dumnezeu ne īndeamnă să fim mai apoape de ceilalți, de noi īnșine, de El.
3. Simplitatea este starea de a fi cel mai greu de obținut pentru că ea provine din paradoxul de a fi umil pentru a te putea īnălța. Nu tratatele de filosofie sīnt cele mai apreciate la nivelul unei gīndiri superioare, ci simplitatea; nu cuvintele pompoase sīnt cele care dau măsura unui discurs īnălțător, ci esența cuprinsă īn cuvinte sau expresii simple, uzuale, la īndemīna tuturor, dar cu nivele diferite de interpretare. Adīncimea cuvintelor simple este mult mai mare decīt distanța măsurată īntre expresii academice.
Apropo de starea de simplitate, aici īmi aduc aminte de celebrele cuvinte ale lui Fernando Pessoa: A gīndi la Dumnezeu īnseamnă a nu-i da ascultare, pentru că Dumnezeu a vrut să nu īl cunoaștem, de aceea nu ni s-a vădit. Să fim simpli și calmi și Dumnezeu ne va iubi făcīndu-ne frumoși ca pomii și pīraiele și ne va da Verdeață-n Primăvară și-un rīu unde să curgem cīnd ne vom sfīrși.
Eu, azi, am fost, am simțit, am ascultat, am plīns, m-am rugat, am fost binecuvīntat și am trăit din plin bucuria de a fi līngă simplitatea și măreția lui Dumnezeu! Și am vrut, īntr-o oarecare măsură, să vă dau și vouă din zarea văzută și din starea avută. Vă mulțumesc tuturor că mi-ați dat voie să vă am aproape!
N.O.
Născut la Baia Mare, īn 22 iunie 1974. A publicat peste 50 de studii, articole, recenzii sau traduceri īn Romānia, Elveţia, Franţa, Italia, Canada, Bulgaria, Mexic. Cărţi publicate: Jurnal (1998), Profeţi ai Mileniului (1998), Scrieri despre Nikos Kazantzakis (1999), Vallarta (2000), Palermo (2003), Acasă īnseamnă Europa (2003), Oameni, fapte, zboruri (2012).
|
Mihai Pătrașcu, 6/4/2019 |
Contact: |
|
|
