De vorbă cu pictorul Vasile Ghiuţă din Toronto
Vasile Ghiuţă: Un pictor care spune poveşti prin lucrări abstracte
M-am întâlnit cu artistul plastic Vasile Ghiuţă la HAPPENING 2019, a treia ediţie a festivalului multicultural şi multidisciplinar organizat de MUSE ARTS, la care au participat peste şaizeci de artişti de prestigiu, incluzând imigranţi şi refugiaţi care au sosit de curând în Canada. Organizaţia MUSE ARTS a fost fondată în 2012 de Paola Gomez şi Alex Usquiano cu scopul de a facilita relaţiile dintre locuitorii, comunităţile şi organizaţiile din Toronto, pe de o parte, şi artiştii de diverse culturi şi naţionalităţi din acest oraş, pe de altă parte. Scopul principal este de a promova dragostea pentru artă, egalitatea şi spiritul comunitar prin evenimente la care oricine se va simţi binevenit. Am fost impresionată de „Alpha”, tabloul expus de Vasile Ghiuţă la HAPPENING 2019, de energia artistlui şi deschiderea către nou, dar şi de lucrările pe care le-am văzut pe website-ul lui www.vasileghiuta.ca, pictură abstractă, acrylic pe canvas.
DM: Dar, să o luăm de la început. Cine este omul Vasile Ghiuţă?
VG: M-am născut în Bucureşti, la data de 9 iunie 1968. Anii de şcoală i-am petrecut în oraşul
meu natal, unde am absolvit Liceul Sanitar în anul 1986, iar apoi am continuat studiile la Universitatea din Bucuresti, fiind absolvent al Facultăţii de Chimie -Fizică, promoţia 1995. Mai târziu, am obţinut o diplomă de Master în Administraţie Publică, de la S.N.S.P.A., tot în Bucuresti. In anul 2003, am emigrat în Canada şi de atunci traiesc in Toronto. A fost o decizie izvorâtă din dorinţa de a vedea şi o altă lume, o lume pe care nu o ştiam decât din cărţile citite anterior. A fost un pas important în viaţa mea şi sunt foarte fericit pentru alegerea facută acum şaisprezece ani.
DM: Când ai începuit să pictezi?
VG: Pasiunea pentru pictură am descoperit-o în copilărie. Imi aduc aminte cu emoţie de anii de şcoală când am vizitat muzeele de artă din Bucureşti şi din ţară, precum şi de excursiile făcute cu părinţii la mănăstirile din Moldova sau Ardeal, unde am avut şansa să admir lucrările pictorilor şi sculptorilor români. Acele momente au lăsat o impresie puternică asupra mea şi probabil că atunci am simţit pentru prima dată imboldul de a aşeza pe pânză culorile universului, încercând să creez o lume a mea prin care sufletul meu era în armonie deplină cu lumea înconjurătoare.
DM: Pânzele tale invită la reflecţie şi auto-reflecţie pentru a ne convinge că este în puterea noastră să trăim fiecare zi ca pe o experienţă de neuitat. Ai pictat de la inceput lucrări abstracte sau ai ajuns la asta mai tarziu?
VG: Primele picturi, acum treizeci de ani, au fost inspirate de frumuseţea naturii. Au fost tablouri care evocau bucuria unei vacanţe petrecute la malul mării precum şi câteva lucrări inspirate de măreţia munţilor noştri. Pentru că viaţa m-a purtat pe diferite traiectorii, pictura a rămas însă o pasiune latentă pină la emigrare. Dacă în Romania am avut o perioadă de acumulare de informaţie şi de formare ca om, în Canada am adus acel om şi l-am întregit prin prisma redefinirii sale în plan artistic. Aici am dedicat mai mult timp studiului artelor plastice, în general, şi al picturii, în particular. Fiind o fire extrem de sociabilă şi în acelaşi timp un spirit însetat de cunoaştere şi descoperirea de sine, am reuşit să îmbin mai multe valenţe ale personalităţii mele, ceea ce poate şi explica tranziţia de la educaţia în domeniul stiinţelor exacte la interesul meu pentru ştiinţele umaniste, artă, literatură şi filozofie. Momentul în care am descoperit bucuria de a picta imagini abstracte a fost o cotitură importantă în activitatea mea artistică.
DM: Eşti conştient de existenţa unui moment de inspiraţie cand un tablou se naşte în mintea ta, în sufletul tău?
VG: Da, uneori mă trezesc mânat de o dorinţă puternică de a transpune pe pânză o anumită stare sufletească sau o anumită experienţă de viaţă, alteori însă pornesc de la o idee deşi uneori se concretizează în cu totul altceva. Acestea sunt ca nişte ieşiri de pe o autostradă imaginară în care nevoia de a descoperi şi alte locuri este mai puternică decât impulsul primar de a urma drumul ştiut. Chiar dacă sunt abstracte, în lucrările mele se îngemănează impresii pe care le-am acumulat de-a lungul vieţii. Pentru mine, existenţa este suma unor întâmplări care au în ele o mare cantitate de energie şi care pot fi transformate prin puterea culorii şi a diferitelor tehnici artistice în adevarate poveşti de viaţă. Bucuria mea cea mai mare este atunci cind încercările mele artistice găsesc ecou în inimile celor ce vin la galerie şi îmi admiră tablourile.
DM: Picturile tale au fost expuse în galerii de artă şi muzee din Canada, USA, UAE, Europa, Coreea şi China, câştigând numeroase premii internaţionale, printre care „Gold Award” pentru Excelenţă în creativitate, decernat de Societatea Nord Americană de Cercetare in Artă în 2018. Despre arta ta s-au publicate articole în reviste de specialitate, cum ar fi „Best International Creatives” (2017 şi 2019), precum şi „Circle Spotlight no 5” (2018) a fundaţiei Circle of Arts din Lyon, France. Ai vreo lucrare preferată între atâtea tablouri apreciate pe plan internaţional?
VG: Mă simt legat de fiecare tablou şi fiecare are o istorie aparte, dar dintre toate cred că „Playground’ este pentru mine cel mai special. Este o evocare a anilor senini ai copilăriei, a dorinţei de a rămâne pururi inocent şi fericit, departe de poverile vieţii de adult. Acest tablou emană energie, speranţă, şi de câte ori îl privesc am senzaţia că reprezintă esenţa copilăriei mele. L-am pictat cu multă bucurie, a fost un proces lin, de parcă s-ar fi pictat singur. Iubesc acest tablou şi mă bucur ca l-am putut aduce in faţa publicului.
DM: Emigrarea ţi-a schimbat filozofia de artist şi modul în care pictezi? Cu alte cuvinte, trăieşti în Canada şi arta ta se adreseaza acum unor oameni din diverse culturi, în timp ce înainte publicul tău era alcătuit mai ales din români.
VG: Aşa cum am spus, venirea în Canada în 2003 a fost un moment de răscruce pentru mine ca artist plastic. Totul era în multe privinţe diferit faţă de modul de viaţă pe care l-am avut acasă. Am început să vorbesc o limbă nouă pentru mine, am intâlnit şi m-am împrietenit cu artişti plastici foarte talentaţi din toate colţurile lumii şi, încetul cu încetul, am reuşit să înţeleg cultura şi stilul de viată canadian. În mod inevitabil, aceste interacţiuni au avut un impact asupra mea, au modelat un nou „Vasile Ghiuţă”, un alt „EU” pe care am început să îl descopăr cu plăcere, uneori chiar cu uimire.
Văzînd că lucrările mele sunt apreciate, am captat acea energie pozitivă şi am redat-o publicului prin tablourile mele. Poate că tocmai diversitatea culturală în care trăim şi muncim toţi cei care am ales Canada drept a doua casă este şi liantul care ne ţine laolaltă; fiecare empatizează cu celalalt sau, mai mult decit atât, fraternizează cu cei care au aceleaşi preocupări. În cazul nostru, arta. Aici arta nu are frontiere; oricine este liber să se exprime şi, cel mai important, fiecare are o şansă să îşi prezinte lucrarile. Publicul este cald, iubitor, generos şi apreciativ. Publicul este de fiecare dată dornic sa vadă realizările noastre ca artişti, iar acest lucru reprezintă cea mai frumoasă răsplată pentru efortul pe care îl facem.
Nota Observator,
Diana Manole, este autor al zece cărţi de poezie şi teatru, traducător, cercetător şi profesor universitar de origine română, Diana Manole a obţinut titlul de doctor de la University of Toronto (2010) şi Masteratul în ziaristică de la Carleton University. În prezent locuieşte în Toronto şi predă la Trent University.
|
interviu de Diana Manole 6/2/2019 |
Contact: |
|
|
