"Frica si minciuna sunt mutatii genetice" - Doctor Cristian Răchitan
Cristian Răchitan este un medic român care locuiește la New York de peste 30 de ani. Specializările lui sunt osteopatia și naturopatia. A plecat din Gura Văii (jud. Mehedinți)
în urmă cu aproape 40 de ani iar astăzi tratează la New York nume m ari din showbizzul hollywoodian, oficiali de la Casa Albă, sportivi, ş.a. Este considerat unul dintre cei mai buni diagnosticieni ai lumii.
„Sunt dator acestui popor, pentru că mi-a permis să fac parte din el”
De câţiva ani umblă în toată lumea şi susţine conferinţe unde-i învață pe oameni cum să se vindece singuri, împărtăşind cunoştinţele pe care le-a acumulat de-a lungul anilor în călătoriile sale prin Asia (Himalaia, Tibet), America de Sud, America de Nord, Australia, Indonezia, Filipine, Thailanda. A făcut parte din grupuri restrânse de practicieni care au făcut cercetări în Tibet și Filipine, dar a studiat și metodele călugărilor și yoghinilor tibetani. A avut și experiențe extreme, lăsându-se pe mâna acelor „medici” primitivi din Filipine care practică „Fake Healling” - operaţiile fără bisturiu. A suportat 25 de astfel de operații, la una dintre ele intrând într-o comă care a durat trei zile.
Experiența sa complexă l-a dus la concluzii medicale atipice: „Niciun medicament din lume nu vindecă vreo boală, spune el, referindu-se la medicamentele biochimice. Medicamentele doar ajută corpul să ducă boala, să facă față acelei boli, dar nicidecum să o vindece. Și, de fapt, știința medicală în general, așa cum se practică ea în societate, este incapabilă să vindece vreo boală. Efectele negative ale medicamentelor pot fi atât de mari încât te tratezi de o boală și te trezești cu alte două-trei. Și ca să neutralizezi simptomatologia celor două boli noi, trebuie să iei alte doctorii, care creează alte boli”.
Ori de câte ori îi permite programul, se întoarce în România, neuitând să meargă și la Gura Văii, în Mehedinţi, acolo unde îşi are „rădăcinile”. Nu percepe niciun fel de onorariu de la români, nici pentru conferințe, nici pentru transportul din America, nici pentru cazare, nici pentru asistență, nici pentru tratament. „Doar dacă cei care vin la mine sunt miliardari sau oameni politici” - spune el, dar nu-ți dai seama dacă glumește sau vorbește serios. „Eu nu mai lucrez pentru români - adaugă, de data asta fără glumă. Eu lucrez pentru omenire. Dar sunt dator acestui pământ românesc pentru că mi-a dat rădăcinile din care am crescut și acestui popor pentru că mi-a permis să fac parte din el”.
Sufletul, guvernatorul trupului
Cristian Răchitan practică ceea ce se cheamă, în termeni moderni, medicina holistică, adică acea medicină care are la bază un principiu integrator. Care este, în ultimă instanță, Dumnezeu, indiferent de modul în care acesta este perceput de oameni. Iar „reprezentantul” lui Dumnezeu în „teritoriul” lumii organice, „guvernatorul” trupului, în viziunea lui Cristian Răchitan, este sufletul.
„Sufletul nostru este cel care ne judecă, cel care decide - declara medicul, în urmă cu un an. Și nu pentru că ar avea ceva împotriva noastră, ci pentru că trebuie să ne vegheze onestitatea. Menirea lui este să ne atragă atenţia. De aceea, atunci când facem ceva rău, ne doare sau ne îmbolnăvim. Întotdeauna când ne doare ceva, sufletul ne atrage atenţia că se întâmplă ceva rău acolo şi în acel moment trebuie să deschidem ochii bine şi să analizăm ce este în neregulă, de ce ne doare, să investigăm şi să găsim ceea ce produce durerea. Deci sufletul este cel care veghează ca să primim înapoi exact ceea ce dăm, sufletul este cel care are mare grijă să trăim o viaţă onestă. Facem rău, primim rău, facem bine, primim bine.
Greşeala pe care o facem cei mai mulţi dintre noi este că nu suntem atenți la ce se întâmplă în noi. Dăm vina ba pe unii, ba pe alţii, ori că nu am mâncat ce trebuie, ori că ne-a supărat cineva, deci suntem total lipsiți de onestitate față noi înşine, fugim de responsabilitate. Dumnezeu ne-a dat posibilitatea să alegem între a fi și a nu fi onest. Sau între a face bine și a nu face bine. Atunci când nu facem bine, când ne îndepărtăm de planul vieţii, de destinul nostru, creierul nu mai poate să funcţioneze în parametrii în care a fost creat, trebuie să-şi formeze mecanisme noi.
Lucrul ăsta îngreunează foarte mult activitatea creierului, îl oboseşte. Căci una e să mergi pe un drum trasat, drumul tău, și alta e să o iei pe câmp, unde sunt gropi, unde terenul este accidentat și unde traseul este mult mai greu de parcurs. Aşa se întâmplă şi în viaţă: în clipa în care ieşi de pe planul vieţii, din destin, viaţa începe să devină din ce în ce mai grea, nu ştim încotro să o luăm, nu ştim ce să facem. Aşa se naşte sindromul neurodepresiv, depresia. În clipa în care nu suntem în planul vieţii, în clipa în care nu trăim folosindu-ne de legile onestităţii, atunci se îngreunează activitatea creierului şi apar tot felul de tulburări de sănătate”.
Medicina zamolxiană
Cristian Răchitan practică, așadar, medicina holistică. Dar ceea ce este uluitor în modul său de abordare a bolii, este faptul că tot ce a descoperit acest medic celebru, cutreierând lumea pentru a descoperi cheia leacului universal (pe care, de altfel, a și descoperit-o) exista la el acasă, în țara dacilor și a lui Zamolxe. Pentru că Răchitan, așa cum rezultă din ceea ce el însuși relatează, practică, pur și simplu, medicina zamolxiană, așa cum este ea prezentată de Platon în „Dialoguri”. Este vorba, mai exact, de Dialogul despre înțelepciune cu Charmides, în care Socrate, practicant el însuși al medicinei zamolxiene, îi explică unui tânăr care-i ceruse să-l vindece:
„Eu, Socrate, am învăţat această incantaţie, acolo, în oaste, de la un medic trac, unul dintre ucenicii lui Zamolxis, despre care se zice că îi face pe oameni nemuritori. Spunea tracul acela că Zamolxis, care este şi un zeu, ne învaţă că, după cum nu trebuie să încercăm a trata ochii, fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi tratat, neţinându-se seama de corp, tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul, şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: pentru că ei nu cunosc întregul pe care-l au de îngrijit.
Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă. Căci, zicea el, toate lucrurile bune şi rele – pentru corp şi pentru om în întregul său – vin de la suflet şi de acolo curg, ca dintr-un izvor, ca de la cap la ochi. Trebuie, deci, în primul rând, să vindecăm izvorul răului, ca să se poată bucura de sănătate capul cu tot restul trupului [...].
Deci eu, pentru că am jurat, şi sunt nevoit să-i dau ascultare, îi voi da în adevar ascultare şi dacă vrei – potrivit poveţelor străinului – să-mi încredinţezi mai întîi sufletul tău, pentru a-l vrăji cu incantaţiile tracului, îţi voi da şi leacul pentru cap. Dacă nu, nu-ţi pot ajuta cu nimic, scumpe Charmides”. (PLATON - „Dialoguri”).
În România, frica a devenit un mod de a exista
La ultima venire în România (pe la mijlocul lunii martie), Cristian Răchitan a acordat un interviu Florentinei Fântânaru de la Antena 3, în cadrul emisiunii „De-a viața ascunselea”, unde a vorbit despre FRICĂ și despre consecințele ei simptomatologice. Mai exact despre frica la români, ca boală națională. Tema, fiind în mod special predilectă pentru subsemnatul, l-am abordat și eu în acest sens, iar la final am făcut o sinteză din ambele răspunsuri ale medicului. Iată cum explică medicul Răchitan patologia „fricii naționale”:
„Poporul român este considerat unul dintre cele mai inteligente popoare. Numai că această inteligență este estompată de frică. De unde vine frica? Păi omul este educabil, ca orice viețuitoare de pe pământ, însă la un nivel mult mai înalt. În funcție de contextul în care trăiește și se dezvoltă, el primește un anumit tip de educație. Noi am trăit, timp de peste 60 de ani, în mai multe dictaturi succesive, în care ni s-a inoculat sentimentul de frică la nivelul întregii populații. Cred că, cel puțin până în 1965, a fost perioada cea mai cumplită de pe planetă, în care s-au experimentat lucruri îngrozitoare, care depășesc imaginația și care ne-au afectat pe termen lung. Frica a devenit un mod de a exista. Consecința comportamentală a fricii este minciuna. Aici, în România, se minte foarte mult. De ce? De frică! Mint ca să nu-l supăr pe ăla, mint ca să nu deranjez, mint pentru că dacă spun adevărul cine știe ce pățesc...
În creier există mai mulți centri care sunt responsabili de sentimente și senzații, acestea fiind stocate în „departamentul” memoriei conștiente. Mintea este cea care procesează aceste sentimente și senzații, iar rezultatul este comportamentul nostru față de ceilalți semeni. În creier s-au depus astfel informații nocive, distrugătoare, care generează, prin procesare, un comportament deviant. Cum avem în cazul de față: frica generează minciuna iar consecința e aceea că aproape toată lumea minte de frică. Frica a devenit, astfel, boală națională și chiar parte din educația națională. A devenit o malformație, sau mai bine zis o mutație genetică”...
Frica este transmisibilă genetic timp de cinci-șase și chiar șapte generații
În perioada care a urmat - explică în continuare Cristian Răchitan - românii nu au avut timp să-și revină, să se reechilibreze, să-și reconstruiască sentimentul de curaj și îndrăzneală. Au trăit în continuare cu acel sentiment de teroare, de sabie aflată deasupra capului. „Mai grav este că frica generează tot felul de boli, de la depresie până la cancer căci, așa cum am mai spus, îngreunează foarte mult activitatea creierului, îl oboseşte. Concret: zona din creier care procesează sentimentul de frică este același care gestionează și curajul. Sunt „împărțite”, ca să zic așa. Aceste sentimente sunt, de fapt, informații. Iar dacă sentimentul de frică este mai mare, sentimentul de curaj se micșorează proporțional, căci zona respectivă este constantă. Deci, dacă frica e mare, curajul este mic și invers. Crește curajul, scade frica. Așa lucrează creierul. Primul lucru pe care îl generează frica este stresul, care exercită presiuni asupra întregului organism, asupra tuturor organelor și, acolo unde găsește un punct vulnerabil, apare boala. Din nenorocire, frica este transmisibilă genetic timp de cinci-șase-șapte generații, în funcție de conservarea sau nu a contextului care a generat această frică”...
Soluția de vindecare (de frică și de tot ce generează acest sentiment nefast), am înțeles de la Cristian Răchitan, ar fi înfrângerea ei. Aceasta se poate realiza, în primă instanță, prin conștientizare, apoi prin renunțarea la minciună. Renunțarea la minciună duce la redobândirea curajului, ceea ce produce, în final, eliberarea de stres și refacerea organică a trupului, adică însănătoșirea. Practic, e vorba de autovindecare, ceea ce stă în puterea fiecărui om.
Acesta este secretul leacului universal pe care Cristian Răchitan l-a căutat toată viața.
Nota Observator\
articol aparut in aprilie/ 2019 iin revista certiudinea.ro
|
Miron Manega 5/16/2019 |
Contact: |
|
|
