Iașul tinereții
Cartierul ,,Căruțașilor,,a fost prima cunoștiință a mea cu vestitul și veșnicul tīnăr,, Iași,,.De altfel ,după ce am travessat podul de lemn,pe sub care treceau lin apele, nu prea limpezi, ale Bahluiului, pașii se īngropau īn bortele străduțelor cam īnguste și īntortocheate. Casele mi s-au părut cam pe aceeși măsură.Unele aveau īn față garduri din șipci de lemn cam negricioase,fapt care desemna bătrīnețea acestora ,ascunzīnd īn spatele lor case cu acoperișuri ori de șindrilă ,ori de tablă pe care ici-colo erau semnele unor rădăcini de un verde brumăriu.Gospodinele harnice aranjaseră īn fața prispelor de la intrare oale de lut din care țīșneau căpșoarele unor plante care dădeau să īmbobocească. Printre bolovani albi,prundișul răspīndit cu īndemănare de un vernil strălucitor ,răsăreau căpșoarele micuțe ,vesele ale ghioceilor și albăstrelele ,,Nu mă uita,, Ba chiar īmi furase privirea și nu mai puțin admirația pomilor cu ramuri tinere ,īmbobociți ,a căror tulpină era proaspăt văruite.Semn,că gospodari se pregăteau de primirea primăverii.Cu toată graba de a ajunge la adresa pe care o primisem de la un fost coleg de breaslă,mă opream din cīnd īn cīnd ca să-mi odihnesc palmele obosite īn care țineam geamandanul cu fel de fel de boarfe,lengerie proaspăt călcată,un costum pentru zile de sărbătoare,pantofi cu tălpi de cauciuc văcsuiți chiar īn momentul ultim al īmpachetării.Mīnerul geamandanului fiind din tablă ,īși lăsase imprimat modelul pe palma obosită,care devenise de un roșu maroniu cu dungi adīnc īnfipte īn piele.
Cīnd deodată ,dintr-o parte mi-a sărit īn fața privii o tablă īngustă pe care erau scrise două cuvinte:Strada CĂRUȚAȘILOR. Am lăsat valiza de carton să se odihnească, păstrīnd cīte ceva din culoarea autentică,,maronie,,căci pe ici colo mīnerul purta semnele roșietice ale sīngelui proaspăt imprimat.Mi-am scotocit buzunarele pīnă ce-am dat de biletul cu scris caligrafic-al bunei mele cunoștiințe, ,,Familia Cilibi ,strada Căruțașilor 17 b,,
Din punctul la care m-am oprit ca să mă orientez ,nu prea am avut vreo īndoială că am nimerit īn cartierul sus amintit.Plutea īn atmosferă un miros care ,mie ca nou venit ,īmi producea o usturime străpungīnd cu vilență deschiderile nasului, și coborīnd īn adīncuri dīnd imbold poftei de īmbuca cīte ceva,dar mă īndemnam să mi țin gura īnchisă.
Īn dreptul gardului vopsit cu var alb ,am tras o privire spre fereastra de pe zidul casei. Cīteva pătrate de sticlă de geam bine lustruite, īncadrate īn șipci albăstruie.Portița de la intrare larg deschisă ,iar īn curtea pavată cu pietriș mărunt se cunoșteau urmele copitelor cailor și nu mai puțin al roților de la cotiuga stăpīnului ,,domnul Cilibi,,.
Se vede că stăpīna casei m-a zărit,indentificīndu-mi intențiile căci, nu apucasem să ridic privirea cīnd zmbetul viitoarei gazde ,a cărei păr brunet se lăsa īntrezărit de sub broboada īnflorată ,bine legată īn creștet,lăsīnd deschisă larg fruntea netedă-rozalie. Femeia mi-a luat valiza,iar eu am trecut pragul .Nici n-apucasem să mărecomand ,căci īntrebările ei īmi străfulgerau creierul și așa obosit după o călătorie cu trenul ,,Pesonal,,care pe līngă gīfīitul adīnc sgomotos ,mai īmproșca spre compartimente ,cīte-un val de aer greu suportabil.
-Ești c-am lung ..apleacă capul ...apoi īmi puse valiza līngă patul acoperit cu așternut alb,proaspăt īnfățat din care parfumul curățeniei mă īmpinse la o primă frază:Madam..sunteți o gospodină aleasă.
-Lena..spune-mi pe nume:LENA.
Īn bucătărie era o măsuță acoperită cu o pīnză de bumbac de un roz strălucitor,iar pe la colțuri erau brodate buchețele de flori galbene īmprejmuite de frunze verzi. Castronul plin cu ciorbă ,se vede treaba că era pregătit pentru noul colocatar. Lena mă străpunse cu privirea ei focoasă īndemnīndu-mă :serviți cīt e fierbinte...iar mămăliga e din făina noastră!Cīnd o să poftești ,o să te ducem cu docarul pīnă la marginea Iașului unde avem o halcă de pămīnt pe care cultivăm...Īn timp ce sorbeam din ciorbă unde plutea și un os cu măduvă īmprejmuit de carne. Ochi-mi lăcrămau din pricina vaporilor .Lena pregăti pe o farfurie lunguiață carnea rumenită iar īn lingura adīncă de metal se legăna un os īnfășurat cu carne, roșcat ,fierbinte a căror aburi īmi lățeau nările .
-Ia să ciocnim un păhărel īn cinstea noului prieten!! Drept īn momentul cu pricina, ușa se dădu deoparte și jupīnul casei ,o figură de om zdravăn īmi īnfruntă privirea și după ce-mi ură:Bun venit ,ridică paharul cu vin, īn timp ce īn cealaltă mīnă ținea un boț din mămăliga a cărei parfum mă īndemnă să īnfing lingura ,ca să-i simnt gustul ,de mi s-au deschis nările .Numai ce Lena răsturnă din ceaun pe placa de lemn, mămăliga din care țīșneau firicele de aburi parfumate .Īn timp ce īnghițeam cu poftă ,gospodarul se vede treaba și el īnfometat, lăsă să i se strecoare prin deschizătura guri,de unde se vedea strălucirea dinților albi ca zăpada, pīrjoala pe care i-o puse nevastă-sa īn față. Un muget lung se făcu auzit dinspre curtea unde se aflau grajdul,magaziile ,grămezile cu fīn proaspăt acoprite de cīteva boarfe aruncate la īntīmplare..
-Și mīnzului io fi fost foame! Rosti jupīnul īn timp ce īși īnălță trupul robust,de atlet,și- īmi īntinse mīna :eu sunt Marin ,bărbatul Lenei și tatăl a doi gemeni:Dan și Dana.
Īn timp ce-mi aranjam hainele īn dulapul din colțul camerei ,cei doi gemeni īmi băteau īn geam.Desigur,doreau să le dau atenție..să mă joc cu ei prin curte unde erau clai peste grămadă fel de fel de roți de bicicletă,cuburi ,cartoane colorate și multe altele!
Timpul nu-mi permitea să zăbovesc ascultīnd povestirile lui Lena,care īntre timp īși scoase basmaua lăsīnd săi se vadă o coadă din părul abundent,clătinīndu-se peste umeri și spinarea dreaptă a tinerei femei.
Eram așteptat de colegii și prietenii locali.Am pornit-o īn grabă,mai ales că clinchetul orologiului īmi dădu de veste că e ora trei după amiază.Neacșu,Cezar și colega Olga mă așteptau īn fața Palatului,după cum ne īnțelesesem.Era o zi de primăvară ieșeană,nu prea călduroasă dar, luminată de razele solare care dintr-un motiv sau altul ne īndemnară la glume și nu mai puțin la hohote de rīs cu poftă. Neacșu rămase ca pe vremea studenției.Din cīnd īn cīnd ,arunca cīte o vorbă cu haz, o glumă care avea darul să ne descrețească frunțile.
Prima mea vizită la cotidianul local,apoi la revista lunară și la Biblioteca regională. Prin holul larg,īmprejmuit de pereți īmpodobiți cu tablouri,și numeroase statui,era un dute-vino permanent. Acolo am regăsit cīțiva din colegii studenției.Și dacă tot ne-am īmbrățișat,fiecare aduse vorba despre cīte o năzdrăvăneală din diversele perioade ale tinereții. Getta,una din fostele colege ne-a invitat să sorbim o cafeluță. Unii au poftit o ,,o ceașcă de șeai (ceai)cu pătrățele de zahar și alămīie.Nu de alta dar acele ceasornicului pendulei arătau orele ,șinși și șinși. Cu una,cu alta,din vorbă īn vorbă cīnd ne-am ridicat privirea spre acele ceasornicului-pendulei de pe perete, candelabrele īn formă de lumīnări ,distribuite pe pereții rotunjiți ,dăseau să lumineze .Se făcea ora plecării. Fiște care īși luă ziua bună īnsoțite de īmbrățișări și cum nu? Pupicuri. Olga īmi pregătise o surpriză: cīteva din articolele mele de prin gazetele īn care publicasem:Informația Capitalei,Viața Nouă-de la Galați, apoi Tribuna de la Cluj și altele. M-oi fi īmbujorat ,mai ales cīnd am simțit apropierea de cea pe care noi o consideram ,,prima vedetă a anului,,. Vedetă? Era și a rămas o,,inimoasă,,care avea darul de a īmpărții cu colegii și prietenii nu numai păreri,dar era săritoare la nevoie.
Ne-am dat o nouă īntīlnire despre care o să vă povestesc ...pe curīnd!!
|
Paul Leibovici 5/7/2019 |
Contact: |
|
|
