Credinta, stiinta cunoasterii lui Dumnezeu
Credinta este un act experimental, exercitat personal, liber si constient. Prin credinta Dumnezeu ne poate descoperi adevaruri ce nu pot fi cunoscute cu ajutorul ratiunii. “Credinta este incredintarea celor nadajduite si dovedirea lucrurilor celor nevazute.”,ne spune Sfantul Apostol Pavel(Evrei XI,1).
Dupa ce ajunge cu mintea la propriile granite ale cunoasterii si isi da seama ca nu si le mai poate impinge, atunci omul are sansa sa exploreze cele ce nu se vad fizic, prin trimiterea “semnalelor de apel” catre Autorul acestor ratiuni. In functie de acuratetea (a se citi:sinceritatea) semnalului, El ne raspunde sau nu, intelegand faptul ca raspunsul Lui are legatura cu calitatea “emisiei” transmitatorului.
Raspunsurile Lui sunt intotdeauna transmise in duh tot naturii duhovnicesti a omului. Daca tot ceea ce gandeste Creatorul ar fi intru totul la indemana creaturii atunci cosmosul ar fi in pericol de distrugere definitiva.
Chiar si asa, avand numai un pic din stiinta universului, omul emite pretentii de autonomie si de control, crezand iluzoriu ca prin “coaja” de stiinta acumulata are deja “cheia” destinului cosmic. Ori lumea are infinite ratiuni ce vor ramane vesnic inaccesibile mintii umane, fapt ce denota infinita superioritate intelectuala a Generatorului acestor ratiuni.
Recunoasterea existentei acestor ratiuni, cele mai multe fiind tainice, iar unele foarte evidente pentru orice minte lucida, si pe de alta parte, scoaterea din ecuatie a Creatorului acestor ratiuni este contrastiintifica, chiar lipsita de logica. Credinta, aparent un instrument subiectiv si nesigur, iar pentru altii nestiintific si izvorata din “ignoranta” si “obscurantism”, ramane cea mai directa si mai eficienta cale de cercetare a celor ce nu se vad. Prin credinta cercetam direct resursele dumnezeirii pe care niciodata n-o sa le putem accesa numai cu mintea.
“Crede si nu cerceta” a fost o lozinca atribuita crestinilor in chip mincinos.
“O minciuna repetata la nesfarșit, devine adevar” spunea Joseph Goebbels, fost ministru al propagandei publice din timpul regimului nazist. Asa s-a intamplat si cu aceasta zicere “de duh”, niciodata enuntata de cineva din partea Bisericii. E adevarat ca Mantuitorul spunea in contextul intalnirii cu Toma,“Fericiti sunt cei ce n-au vazut si au crezut.”, insa intelesul e cu totul diferit. A cauta sa-L vezi pe Dumnezeu cu ochi trupesti e chinuitor pentru acei care totusi incearca. De aici nefericirea lor!
Asta, in timp ce, in schimb, credinta te ajuta sa experimentezi legatura directa si nemijlocita cu Dumnezeu, sursa adevaratei fericiri.
Aceasta fericire s-o dorim si de ea s-avem cu totii parte!
|
Parintele Didel 5/4/2019 |
Contact: |
|
|
