Biofilia digitală
O practică nu tocmai nouă câștigă din ce în ce mai mulți adepți în Japonia: așa-numita baie silvestră. Scalda în pădure, căci despre nimic altceva nu este vorba, presupune o banală plimbare printre pomi, pe cât posibil la intervale de maximum două luni. Pasămite face minuni, cel puțin asta susțin medicii care au descoperit că parametrii noștri fiziologici se îmbunătățesc substanțial când luăm contact cu natura.
Ba mai mult, o analiză atentă a gradului de sănătate a orășenilor demonstrează că există o corelație directă între numărul de arbori existenți în cartierele fruntașe din punct de vedere medical și sănătatea locuitorilor lor.
Măi să fie! Așa, care va să zică! Încă un studiu sofisticat, care nu face decât să dovedească ceva știut de când lumea: viața încurajează viața, în toate formele ei! Ar merita pus punct aici, dar nu mă lasă inima să nu amendez încrederea noastră oarbă în demonstațiile științifice bazate pe calcule abstracte, care nu fac altceva decât să ne confirme realități evidente.
Într-o lume din ce în ce mai digitalizată, plină de gadgeturi care ne completează și ne complică viața, automatizând-o din mers, o lume în care tentația de a apărea cât mai androgin și de cool ne pândește la tot pasul, ești un temerar dacă îndrăznești să proclami mai departe veșnica supremație a simplei naturi.
Cum se-mpacă, de exemplu, spiritul automat și rece al erei digitale cu căldura palpitândă a Paștilor sau cu gingășia bobocului în primăvară? Ei bine, bine! Lumina renăscută hrănește speranța și ne conferă elan, chiar dacă mai nou tăvălim bulgărele gândirii pro-Terra prin circuite electronice, transpunându-l în limbaj binar și rostogolindu-l cu puteri îndoite, interconectați. Dar oare va mai triumfa biofilia, sinteză a iubirii pentru viață, după ce-a apucat pe panta digitală, schimbându-și mediul de propagare?
Se-aud semnale de alarmă izvorâte din teama c-am putea pierde lupta față cu inteligența artificială, care nu dă doi bani pe bâzâitul unei gâze. Vorbind despre gângănii, fac o paranteză la care merită reflectat: efectivul insectelor de pe continentul european s-a redus în proporție de 80 %. OPTZECILASUTĂ mai puține decât în anii copilăriei noastre vizitate intens de viață înaripată sub formă de fluturi, libelule sau albine! Închid paranteza.
Nu este o întâmplare că tocmai consumatorii de informație rece, rapidă și eficientă, livrată direct la purtător se aprind din ce în ce mai mult pentru campaniile ecologice, confruntându-se cu dilemele conservării vieții plăcute pe Pământ. De parcă odată în plus, istoria repetată-n spirale ține morțiș să ne mai dea o lecție de civism, de data aceasta prin intermediul instrumentelor de „informare” în masă (pe vremuri i se spunea propagandă).
Încă nu ne-am transformat în roboții cu chip uman pe care-i vedem din ce în ce mai des pe ecrane, purtând ochelari pentru vedere tridimensională. Cu dezarmantă candoare insistăm în a rămâne înverșunați „hiperoameni”, susținători ai unor proiecte și ecosisteme delicate, colectând fonduri pentru salvarea speciilor pe cale de dispariție și semnând petiții virtuale pentru cauze drepte. Devine însă din ce în ce mai greu de strecurat informația și de făcut distincția între grâu și neghină. Multe dintre cauzele disperate, care ne solicită participarea, vehiculează, din păcate, aceeași eternă viziune schematică, cea care divide lumea în buni și în răi.
Pe neobservate ne transformăm într-o turmă de avataruri periculos de bine organizate, care solicită schimbări majore de paradigme, amenințând în stânga și-n dreapta cu apocalipsa, refuzând însă să-și asume răspunderea personală pentru cazul în care lucrurile vor merge prost. În ultimă instanță, gândim că în caz de eșec ne vom arunca din nou în brațele planetei răbdătoare, declarându-i dragostea.
Ei bine, și dacă nu ne-am înșelat? Cum-necum, iată că ne aflăm deja în faza de trecere de la ciberentuziasm la tehnopreocupare. Rezistența se formează împotriva rețelelor sociale, paradoxal uzând de instrumentele puse la dispoziție tot de către ele. N-ar fi prima oară când, în ciuda unor pași în direcția greșită, se ajunge la destinația dorită.
Tineretul pare să reziste algoritmului creării artificiale de opinie și începe să iasă din bula ideologică. Copiii, pe care mult i-am criticat pentru sclavia lor benevolă față de calculator, își dau întîlnire în lumea virtuală, dar ies din ea și se duc acolo unde tineretul s-a dus de când lumea, atunci când s-a simțit deziluzionat și a vrut să schimbe cursul istoriei: în stradă. Refuză să meargă la școală, preferând să demonteze orânduirea prin piețele publice.
Nu cumva i-am subestimat pe vlăstarii generației digitale? Instinctul lor de conservare se pare că e totuși treaz.
Voioși ne depășesc, sporind pădurea în care viitorul va lua o scaldă, din care va ieși mai mult ca sigur cu parametrii vitali semnificativ ameliorați.
|
Gabriela Căluțiu Sonnenberg 5/3/2019 |
Contact: |
|
|
