Omenirea îşi simplifică existenţa.
Foarte curând nu vom mai avea nevoie de medici, profesori, jurişti. Deci povara care apasă astăzi pe guverne va dispărea. Trebuie doar:
1. Să lăsăm viaţa să facă selecţia naturală a indivizilor. Rezistă cel tare, cel slab – valea! Medicii cu bruma lor de ştiinţă n-ar face decât să încurce procesul selecţiei!
Deci, jos medicii! Economie substanţială la buget!
2. Cum încă de la naştere adultul nu are voie să-l oprească pe copil de la nici un act care i-ar ştirbi acestuia personalitatea, autoritatea părintească ar fi prin urmare, politic corect, complet nocivă.
Dacă de pildă vrea „exploratorul universului” să bage degetele în priză, să fie lăsat s-o facă spre a înţelege singur cum se moare. Educaţia şi instrucţia şi le-ar agonisi pruncul chiar de la „şcoala altfel” a vieţii.
Fetiţele de 10-12 ani pot deveni mame dacă aşa vor ele. Dacă vor ele să şi alăpteze, n-au decât!
Există şi opţiunea firească de a se debarasa de mica pacoste plasând-o pe la vreo uşă de biserică, vilă (de preferinţă căsuţă modestă!), sau, şi mai confortabil, într-un tomberon de unde… cum i-o fi norocul!
Băieţii ajunşi toitănei îşi pot regla cu pistolul conturile de masculi dacă de alte „argumente” tari nu beneficiază.
A se pierde timpul cu mersul la şcoală este total neproductiv.
Deci, jos profesorii! Economie modestă la buget, dar economie totuşi!
3. Am amintit de pistol, dar la fel de bine se poate recurge la pumni, pumnal, otravă, adică droguri deschizătoare de paradisuri artificiale (fiindcă în Acela intrarea a fost demult interzisă!), bună şi bomba la purtător, mitraliera, ca argumente admise în stabilirea dreptului fiecărei persoane de a se comporta în societate exact cum o taie capul, fiecare fiindu-şi liberul arbitru, fără nici cea mai infimă obligaţie de a da socoteală cuiva de actele sale ca nu cumva personalitatea să-i fie feştelită.
Deci, jos justiţiarii cu balanţa lor înşelătoare! Economie grasă la buget.
Astfel preşedinţii, regii, împăraţii (de şatră sau de sânge-albastru!), miniştrii, comisarii, diplomaţii, guvernanţii, vor face şi ei ce ştiu mai bine, fără stresul provocat de mulţimile care li se adună din când în când pe sub ferestre să le cânte arii sparte/ despre-un vânt de libertate/ cum c-aşa nu se mai poate/ şi c-ar vrea egalitate/ chiar cu ei, nu cu căţei…
|
Paula Romanescu 5/1/2019 |
Contact: |
|
|
