Plânge o Maică
Cu fața tristă-nlăcrimată,
Plânge o Maică sub cruce.
Zarea-i din senin cutremurată,
Fiul Ei blând, în chinuri, se duce.
Biciuit și pe obraz scuipat,
Ocara suferind smerit,
Pe fruntea cu chipul curat,
De spinii din coroană e rănit.
Cu sulița în coastă l-au împuns,
Sânge și apă curgând,
Soarele pe loc a apus
Și cerul, pe dată-nnoptând.
,,Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac!”,
Cu gândul îndreptat către noi,
În suflete păcatele ne zac,
Ne-acoperă greul puhoi.
Prin moartea Sa, viață ne-a dat,
Bucurați-vă și spuneți creștini
Și astăzi, Hristos a înviat!
Cu sufletul încărcat de lumini.
Sub crucea-nsângerată
An de an,
Plângem o zi sub crucea-nsângerată
Şi iar Te răstignim ca altădat’,
Prin viaţa noastră ne-nţeleaptă,
Pătată, plină de greul păcat.
Tu plângi din ceruri pentru fiecare,
Ne ierţi, că suntem pământeşti,
Mâinile ne-ntinzi spre iertare,
Nu ne pierzi, căci ne iubeşti.
Curcubee-aduci după furtună,
Lacrima ne-o ştergi de pe obraz,
Ne cureţi sufletul de zgură,
Mereu ne-nalţi peste talaz.
Răspunde-ne la orice întrebare,
Când nu mai ştim găsi răspuns
Şi dă-ne linişte,-mpăcare,
Tu ştii ce-n suflet este-ascuns.
Reînnoieşti în fiecare primăvară,
Promisiunea de a ne-nvia,
Dacă scăpăm de rea povară,
Păcatul nespus, din inima grea.
Lumină dă-ne Tu din ceruri,
Puterea de a nu mai greşi,
Păşeşte lângă noi prin geruri,
Cu gândul de-a ne mântui.
Fetiţa mea
Pentru Sara
Fetiţa mea cu chip de rouă
Şi ochii senini - izvorul uimirii,
Vom merge-o vreme amândouă,
Binecuvântare din miracolul iubirii.
Tu, zorii mei de zi, frumoasa mea,
Îmi dai să sorb din veşnicie,
Învaţă-mă şi nu mă judeca,
Sunt un părinte în ucenicie.
Iartă-mă de nu te pot feri,
De toate relele din lume,
Pe unele, nici mamele nu le pot ştii,
Cerului mă rog să te îndrume.
Vei fi motivul pentru care mă trezesc,
Cu bucurie-n fiecare dimineaţă,
Odată cu tine vreau să cresc,
Să-ţi dau neîncetat, puiuţule povaţă.
Sosirea ta este-un mesaj divin,
Că Tatăl din ceruri mă iubeşte,
Cu fruntea-n pământ mă închin
Şi simt cum drumul ţi se primeneşte.
În chipul tău parcă mă văd pe mine,
Copia mea şi-a omului iubit,
Ne curge iubirea prin vine,
Darul nostru ceresc, atât de preţuit.
Pe pleoapele-ţi uşor trandafirii,
Cu gene vii, tremurătoare,
Vise îţi veghează îngerii,
Revărsându-ţi pe-obrăjori candoare.
Răsuflarea - adiere-nmiresmată,
Izvorând efluvii de lumină,
Te strâng la piept, comoara mea curată,
Mica mea minune – făr’ de vină.
|
