Cu muzicianul Oscar Benton
A rămas în eternitate... Bui, bui, bui. Uşor de reţinut, de fredonat, şi de unii, penibil cântat (ascultaţi dacă nu mă credeţi, interpretarea lui Aurelian Andreescu şi a Margaretei Pâslaru). În original, piesa se numeşte Bensonhurt Blues, iar interpretul este olandezul Ferdinand van EIS, cunoscut sub numele de scenă drept Oscar Benton. Poate că ar fi (mult mai) bine să ştiţi că legătura sa cu bluesul este foarte veche, deoarece în Olanda, bluesul devenise simpatizat de public, alături de rock and roll şi soul, încă de la jumătatea anilor '60. Prima sa trupă, Oscar Benton Blues Band datează din 1967, iar primul lor album, Feel So Good, a fost lansat abia în 1969. Aceasta este şi prima componenţă cu care au debutat şi câştigat locul doi la festivalul-concurs de jazz de la Loosdrecht în 1968 (Oscar Benton - voce, chitară), Tanny Lant - pseudonim pentru Herman Soeverein - tobe, Hank Hawkins aka Peter van Kouten - chitară bas şi Hans van Dam aka Barrelhouse Bailey - pian). Tony Vos, celebru producător la Decca Records a fost cel care le-a oferit contractul pentru realizarea primelor trei LP-uri semnate sub numele Oscar Benton Blues Band. După acest prim succes naţional şi comercial, OBBB lansează al doilea album intitulat The Blues Is Gonna Wreck My Life, ce conţinea un real hit My Sweet Angel (G. O Benton), savurat de publicul bucureştean în 2 noiembrie 2013. Tot atunci, pe scena Sălii Palatului s-a mai cântat: I Got My Mojo Working (Muddy Waters), Ain’ t Nobody ‘s Business (Jimmy Witherspoon), I Feel So Good (Big Bill Broonzy), The Blues Is Gonna Wreck My Life şi When I Ruled The World (ambele G. O Benton). Probabil că pe scena Festivalului de Blues de la Brezoi, unde Oscar Benton Blues Band va fi capul de afiş al zilei de 21 iulie 2019, ne vor cânta şi alte coveruri şi/sau compoziţii proprii cum este faimoasa, Busted (G. O Benton), un alt mare hit din perioada sa de aur.
Oscar Benton În anul 1970 quartetul devine sextet, trupa fiind alcătuită din: Oscar, Hans şi noii veniţi, Guus Laporte (chitară bas), John Laporte (chitară), Jan-Willem Sligtig (chitară) şi Art Bausch (baterie) realizându-se în plan discografic doar două single-uri (fraţii Laporte fiind originari din Medan, Sumatra, Indonezia). Din 1974 grupul îl părăseşte pe Oscar, îşi schimbă numele în The Barrelhouse Blues Band, ulterior numindu-se doar Barrelhouse (din 2012 au fost incluşi în Dutch Blues Hall of Fame), după porecla pianistului şi îl cooptează pe Tineke Schoemaker la vocal. Lansează câteva albume de blues, cel mai bine cotat fiind Beware..! şi înregistrează în 1979 un album în concert alături de celebrul chitarist texan Albert Collins, supranumit The Ice Man sau The Master of the Telecaster, iar albumul se numeşte Albert Collins With The Barrelhouse Live. Dar pentru Oscar Benton această despărţire nu a însemnat sfârşitul carierei sale, ci un nou început. El lansează pe 1 aprilie 1974, albumul omonim cu piesa Bensonhurt Blues, ea fiind una din compoziţiile de succes ale muzicienilor Artie Kaplan şi Artie Kornfeld (celebrul creator şi producător al festivalului de la Woodstock!). Bensonhurst este un cartier multietnic din Brooklyn, New York, botezat Mica Italie, de aici fiind originari mafioţi celebri, John Gotti, Vito Genovese, Frank Costello, Carlo Gambino sau actori şi muzicieni cunoscuţi, Alyssa Milano, Paul Sorvino, Elliott Gould, Vincent D'Onofrio, respectiv Joey Fatone, Perry Farell, Artie Kornfeld etc. Trupa lui Benton se numeşte acum Oscar Benton And His Band, dar izbânda sa nu a depăşit graniţele ţării. Au mai fost câteva încercări modeste cu pianista Monika Verschoor, după care Ferdinand van EIS îşi schimbă numele de scenă în Billy Boy Bishop şi fondează împreună cu secţia ritmică a trupei Bintangs (cel mai vechi grup de blues din Ţara Lalelelor, cu Jan Wijte la chitară bas, muzicuţă şi Aad Hooft la tobe), trupa Blue Eyed Blues Band, cu care lansează albumul omonim în anul 1975.
Însă, Bensonhurt Blues are robusteţea unui mare hit ce transcende timpului. "Bui, bui, bui" va cuceri lumea alături de imaginea unui film poliţist de duzină, dar cu mare priză la public, Pour la peau d'un flic sau Afacerea Pigot, cum a fost el rebotezat în cinematografele de la noi. Alain Delon era la primul său scenariu şi prima sa regie, iar împreună cu adorabila secretară cinefilă - actriţa Anne Parillaud, premiul César pentru rolul din La Femme Nichita! -, Delon a reuşit să dea viaţă unei seducătoare imagini de (nou) erou al micului ecran, un tânăr cuceritor îmbrăcat în sacou, blugi şi tenişi sport. Cu acest mare hit, Oscar Benton va deveni un nume respectat în blues şi va fi cunoscut în toată Europa, de la Vest la Est (albumul ce conţinea piesa BHB va fi disc de aur în Franţa). Originalitatea vocii sale, naturaleţea sa guturală, ne oferă acea nostalgie de care putem avea nevoie în multe momente petrecute alături de prieteni dragi. În special datorită filmului, acest cântec a devenit imaginea tinereţii noastre. Chiar dacă, pe faţa unui bluesman alb, semnele bătrâneţii sunt mai vizibile decât ale unui bluesman din Mississippi, aceste nazuri dâmboviţene nu pot disimula atitudinea sa faţă de blues, manifestată în cei peste 50 de ani din povestea adevărată a lui Oscar Benton (din anul 2011 el a fost inclus în Dutch Blues Hall of Fame). Înlăuntrul acestei carcase de piele şi os, sufletul reflectă originalul, indiferent de capriciile noastre. În 2011, Oscar Benton făcea haz de necaz, declarând într-un interviu:
"We'll see. Perhaps I'll carry on until I'm 83 if I will ever make that age. But everything is possible, my mom died at the age of 101. So it might run in the family you'll never know. Make sure your are prepared!"
Pe ultimul album, I Am Back (Munich Rec., a division of V2 Rec. Benelux), alături de marele hit, refăcut complet, veţi descoperi două superbe melodii-dedicaţie fostelor sale soţii, pe care Johnny Laporte le-a compus, orchestrat şi scris versurile după descrierile făcute de Benton în timpul înregistrărilor de la casa de bătrâni. Este vorba My Heart Skips A Beat şi Brown Eyes, două piese din cele 20 demo-uri la care au lucrat cei doi în 2017. Noul album, lansat anul trecut în ianuarie, conţine doar 12 dintre ele, de unde putem spera că, următoarele opt se vor regăsi pe I Am Back 2...
Oscar Benton 2.jpg"You're part of the chance now / They break you making the news / But I know inside / You've got the Bensonhurst blues / But thanks for the lesson / Cause the life that I choose / won’t make me feel like living / with the Bensonhurst blues / And don’t, don’t try to write me / And don’t bother to call / Cause I’ll be in conference Merry Christmas you all." (Bensonhurt Blues)
Interviu în exclusivitate cu Oscar Benton
1. Ne bucurăm că ai revenit in viaţa muzicală şi pe scena de concert. De ziua ta, practic ai dat o nouă probă cu acea versiune acapella a piesei lui Frank Sinatra, My Way... Acesta a fost punctul de plecare pentru noul album? Nu te-ai gândit cumva că îţi va fi greu să revii pe scenă şi mai ales, să hoinăreşti prin lume?
Oh, da!, My Way, Johnny Laporte m-a remarcat atunci când am cântat acel cântec unei frumoase doamne. Mi-a spus: "Oscar, încă poți să cânți frumos și vocea ta faimoasă s-a întors. Nu ai murit pentru că mai ai multe lucruri de făcut pe pământ. Hai să cântăm din nou blues împreună." Da, a acela fost momentul. După câteva luni, m-am simțit mai bine și din punct de vedere fizic și mental. Simt că am renăscut. Acum cinci ani, compania de discuri, cu care suntem în contract în Olanda, a organizat un concert de rămas bun și a lansat un videoclip despre această revenire. Nimeni nu a crezut că Oscar Benton ar putea să mai înregistreze noi albume sau să facă turnee în toată Europa. Acum este total diferit, în 2017 am cântat pentru Președintele Cehiei și anul trecut am concertat la St. Petersburg, unde președintele Franţei, Emmanuel Macron a fost unul dintre invitați. În acest an, voi cânta la acest un mare festival în aer liber din România, Open Air Blues Festival Brezoi, de-abia aștept.
2. Pe albumul lansat în 2018, promovat prin acest concert, I Am Back, John Laporte este compozitorul a 10 piese din cele 12 ale albumului şi are un rol foarte important în producerea acestui album. Aranjamentele muzicale au fost făcute după ce aţi întregistrat mai întâi vocea. Toate temele muzicale au venit din partea lui Johnny Laporte? Cât de dificil a fost acest proces şi ce ai simţit pe scenă când publicul s-a bucurat de această revenire?
Oscar Benton 3.jpgPentru Johnny Laporte acest proces a fost unul foarte dificil. Nu şi pentru mine, am cântat versurile întocmai cum Johnny a vrut ca eu să le cânt. Am înregistrat vocile într-o încăpere mică (l-am denumit - atelierul nostru) la casa de bătrâni unde locuiesc. În fiecare luni, Johnny venea cu studioul său mobil de înregistrat și aproape în fiecare săptămână el scria un nou cântec pentru mine. După șase luni am înregistrat douăzeci de melodii, fără să fim conştienţi că facem un album. Din acel moment am lăsat pe oamenii din jurul meu și alţi prietenii apropiați să ne asculte melodiile. Unele asistente medicale au plâns... "Oscar, chiar tu ești?!" Nu a fost greu să găsesc o companie bună de discuri şi uite aşa, a luat naştere primul meu album de revenire, intitulat: "I Am Back".
3. Cum a început totul? Părinţii te-au îndrumat către muzică? Primul tău instrument la care ai cântat a fost vioara. Cum ai realizat tranziţia de la muzica clasică la blues?
Părinții mei erau foarte dedicaţi muzicii, mama mea cântă toată ziua în casa noastră. Profesorul meu de vioară mi-a spus că sunt foarte talentat și că aş putea deveni un mare violonist. La universitate mi-au spus că sunt foarte talentat... şi că aş putea fi un mare avocat.
Într-o zi, la liceu, am întâlnit un tip cu un LP sub braț. Muddy Waters... play the blues. Din acea zi am ascultat doar înregistrări din lumea bluesului, Howlin' Wolf, Big Bill Broonzy, John Lee Hooker, B.B. King și așa mai departe... Da, de atunci m-am decis să fiu cântăreț de blues.
4. Cred că ai văzut filmul The Last Laugh (2019) cu Chevy Case şi Richard Dreyfuss... este vorba de un foarte talantat manager, Al Hart, care se reîntălneşte cu primul său client, Buddy Green, un comic retras la azil. Cum e viaţa la casa de bătrâni?
Nu am văzut încă filmul, sună hilar..., dar îmi plac filmele lui Chevy Chase, iar pe Richard Dreyfuss îl consider un mare actor.
După accidentul meu vascular cerebral, am fost de două ori în comă la spital, iar medicii au spus că este un miracol că m-am recuperat. Asistentele medicale au fost foarte grijulii cu mine şi mi-au oferit un tratament încurajator și sunt foarte recunoscător pentru asta, mi-au dat o casă, unde m-am simțit ca... acasă. De când Johnny Laporte a readus muzica în viața mea, sunt complet recuperat, stăpân pe mine și... sunt bucuros că am întâlnit o nouă dragoste. O frumoasă doamnă, my new love, petrec mult timp cu ea și sunt foarte fericit.
5. Bensonhurst Blues (Revisited) denunţă un dramatism de tip Tom Waits, conducându-ne într-o atmosferă uşor diferită de original. Din punctul meu de vedere, este plină de prospeţime şi cred că va fi pe placul multor fani. Cum s-a născut această versiune 2018 şi cine cântă la violoncel?
Casa de discuri i-a cerut lui Johnny să includă o nouă versiune a hit-ului Bensonhurst Blues pe acest nou album. Johnny a spus că nu vrea să facă asta. Originalul este prea bun pentru a mai face altul. După câteva săptămâni, Johnny a venit la mine la casa de bătrâni şi mi-a spus: "Am o idee pentru BHB, hai să încercăm asta." A fost grozav, complet diferit de original. Eu șoptesc versurile de aproape în microfon. Sclipitor!
Johnny a spus că partitura de vioară a fost interpretată de un muzician al studioului. În imaginația mea era o doamnă blondă, roșie, desculţă, ha ha ha.
6. Vii la festivalul de la Brezoi împreună cu John Laporte? Poţi să ne dai detalii despre trupa cu care vii?
Da, sigur că-l aduc pe Johnny Laporte. La festival am să cânt cu trupa The Oscar Benton Blues Band din care fac parte:
Han van Dam - pian & keyboards;
Lut Luttik - chitară bas;
Art Bausch - baterie;
Guus Laporte - chitară electrică și a doua voce;
Johnny Laporte - chitară electrică principală.
7. Versurile pieselor voastre sunt în general despre iubiri care te-au rănit şi au lăsat răni adânci. Fiind vorba despre notele albastre ale bluesului înţeleg, deşi sesizez şi nuanţă autoironică... Greşesc?
Îmi plac foarte mult versurile cu umor fin din blues, cum ar fi de exemplu:
B.B. King: "I gave you seven children, and now you want to give them back";
Albert King: "If it wasn't for bad luck, I wouldn't have no luck at all".
8. Ai o concluzie pentru viaţa noastră pământeană?
Nu ştim nimic despre motivul pentru care suntem aici pe pământ. Părinții mei au murit cu ani în urmă, ei puteau înţelege asta, ei știau de ce suntem aici pe pământ. Să ne bucurăm de-a fi aici.
În final, câteva cuvinte, te rog, pentru cititorii revistei noastre virtuale, Arta sunetelor. Cititorii noştri sunt dornici să vă revadă și să vă audă din nou live, aici, în București.
Sunt foarte onorat să fiu invitat să cânt pentru voi la Festivalul de la Brezoi. De-abia aștept să vin şi cânt pentru voi! Cu câţiva ani în urmă, am vizitat Bucureștiul pentru a realiza o emisiune de televiziune şi pentru a cânta într-o mare sală de concerte. Am petrecut momente deosebit de plăcute, cu oameni calzi şi prietenoşi din Bucureşti, de aceea mă bucur să mă întorc să vă spun "I Am Back"!!!
Kind regards!
Oscar Benton
Mulţumesc şi eu,
artasunetelor.ro
|
Radu Lupaşcu 4/20/2019 |
Contact: |
|
|
