Despre rastignire
Rastignirea sau crucificarea era o forma extrema de excutie a celor mai periculosi adversari sau celor mai rai dintre raufacatori.
Executia consta in legarea sau tintuirea victimei pe un “stalp” vertical sau pe un stalp vertical prevazut si cu o bara orizontala pentru prinderea bratelor extinse ale victimei.In greaca executia se numea “stauro”,iar in latina,”cruci figere”.
Asa cum ziceam crucificarea era o forma extrema de executie si ea era considerate atata de cruda si umilitoare incat cetatenii Romei,prin lege,nu puteau fi executati prin “crucificare”.(De aceea Sfantul Pavel,care era cetatean al Romei, a fost executat prin decapitare.)
Executia prin “crucificare” cuprindea un intreg “ceremonial”.
Victima era intai biciuita cu “flagellum”,bici cu mai multe limbi prevazute la capat cu “arsice” sau bile de plumb.Aceasta biciuire araunca victim in stare de soc si producea si considerabila pierdere de sange.Apoi,victim,era dusa la locul executiei si silita sa poarte “crucea”,obiectul torturii finale.Crucea intreaga avea cam o suta si treizeci de kilograme si,aflata in stare de soc,victim nu ar fi putut-o duce.De aceea,cel mai adesea,victima ducea doar bratul orizontal al crucii,”patibullum”,care avea “doar” circa 30-40 de kh.greutate.Ajuns la locul de executie victim era dezbracata complet si apoi legata pe cruce.De regula bratele,extinse, si picioarele erau legate de cruce dar adesea,pentru a spori tortura, in incheieturile mainilor si picioarelor erau batue piroane.Ele erau batue cu “grija” sa nu rupa artere care sa faca,prin pierderea de sange,moartea rapida.Piroanele erau batue in incheietura mainilor si nu in palme,caci ,sub povara corpului,palmele s-ar fi sfasiat.Apoi crucea era inaltata vertical.Durerea din acel moment era atata de atroce incat victim isi pierdea controlul sfincterelor si lichidul biologic tasnea in rasul participantilor.Caci crucificarea urmarea nu doar chinul fizic,dar si cel psihologic,umilirea ,batjocorirea,distrugerea oricarei intimitati.Uneori,pentru a prelungi agonia,se punea si un soi de “suport” pentru picioare.Cu varful degetelor de la picioare victima afla un minimal suport care nu facea decat sa prelungeasca agonia.Durata supliciul depindea de conditia fizica a victimei,de starea vremii si de intentia calailor.Caci o crucificare era facuta,de la inceput si pana la sfarsit,de acelasi detaliu militar,grupa de soldati,cel mai adesea comandati de un centurion.Acel detaliu trebuia sa ramana in serviciu activ pana la moartea victimei.Uneori ,pentru a grabi moartea,celui crucificat ii erau zdrobite fluierele picioarelor ,era lovit in piept sau,un foc cu fum mult era aprins la piciorul crucii pentru a sufoca victima.Moartea provenea din pricina deshidratarii,cardiac arest,embolism pulmonar si mai ales asfixiere.Asfixierea se producea intr-un mod absolute sinistru.Victima, extinsa pe cruce,trebuia,ca sa respire, sa se “traga” in maini.Acest efort era enorm si de fiecare data insotit de dureri atroce.In final,epuizata,victima nu mai avea pueterea sa se “traga” in maini si atunci,in decursul unor minute crancene,se asfixia,se ineca.
Aceasta a fost calea prin care Mantuitorul Lumii,Hristos Dumnezeu a fost ucis de oameni.
Despre aceasta moarte a Fiului Omului ne vorbesc nu numai Evangheliile dar si izvoare istorice laice(Tacitus,Josephus Flavius) dar poate cel mai raspicat ni se vorbeste despre Moartea Mantuitorului intr-un Psalm profetic al Imparatului si Proorocului David,Psalmul 21.
“Inconjuratu-m-au vitei multi,tauri grasi m-au inconjurat’(Ps.21,12)…”strapuns-au mainile si picioarele mele”(18)…”numarat-au toate oasele mele,iar ei priveau si se uitau la mine.Impartit-au hainele mele lorusi si pentru camasa mea au aruncat sorti.’(19-20)..”izbaveste de sabie sufletul meu si din gheara cainelui viata mea”(22) “Viata mea” ,tradus literal,inseamna,”ceeace tine de fiinta mea cea mai dinauntru,intimitatea mea”.Caci ,cum spuneam, chinul sufletesc al crucificarii era la fel de mare ca si cel fizic.In acesta moarte chinuitoare a ales Hristos Dumnezeu sa mantuie lumea.Ca Om Hristos Dumnezeu s-a coborat in cele mai de jos,s-a nascut intr-o pestera si intr-o iesle si a murit pe cruce.S-a smerit pe sine pana la capat,” ca s-a desertat pe Sine,chip de rob luand,facandu-Se asemenea oamenilor si la infatisare aflandu-Se ca un om,/S-a smerit pe Sine,ascultator facandu-Se pana la moarte,si inca moarte pe cruce/Pentru aceea,si Dumnezeu L-a preanaltat si I-a daruit nume care este mai presus de orice nume”(Sf.Pavel,Filipeni,2:7-9).De un lucru trebuie sa fim foarte constienti.
Mantuitorul a suferit ca un om Calvarul.Aceasta inseamna ca a suferit intreaga durere,intregul chin si insasi moartea.Mantuitorul a suferit chinul si moartea ca un om,dar a Inviat ca Dumnezeu si prin asta ne-a dat garantia propriei noastre invieri.
Smerindu-Se pe Sine Hristos Dumnezeu ne-a daruit exemplul Sau si ne-a dat Crucea Sa ca sa o slavim si sa ne putem mantui prin ea.Prin aceasta pavaza si stand fara sovaiala in sanul Bisericii Ortodoxe si noi putem birui pacatul,moartea si putem deveni cetateni ai Raiului.
HRISTOS A INVIAT!
Alexandru Nemoianu
Istoric
Michigan USA
|
Alexandru Nemoianu 4/20/2019 |
Contact: |
|
|
