Doamna Noastră de la Paris
O eroare omenească şi tehnică a declanşat incendiul care a distrus în mare parte catedrala Notre Dame, denumirea scurtă, catolică, pentru Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria, aşa cum este corect.
Nici erorile omeneşti, nici acţiunile intenţionate, n-ar trebui să distrugă asemenea realizări arhitectonice, în care s-a investit inteligenţă, efort, credinţă şi dorinţă de a aduce slavă lui Dumnezeu. Dar se întâmplă şi ne întrebăm de ce, căutând răspunsuri în logica lumii noastre căzute.
De la “ secolul luminilor”, de când peste Franţa ( şi apoi peste toată Europa) s-a lăsat greu “ lumina raţiunii” fără Dumnezeu, catedrala Notre Damer a început să-şi piardă utilitatea religioasă creştină, devenind în sec.XXI , cu precădere, obiectiv istoric, cultural, laic ( după cum spunea un tânăr francez pe TV5).
Pe postul tv Digi 24, un ziarist român (CTP), format ateu şi deformat sufleteşte la fostul ziar “ Scânteia” ( devenit “Adevărul”) spunea deunăzi, ca în timpul Revoluţiei Franceze din 1789, catedrala Notre Dame a fost templul raţiunii. Așa este! Preotul fost ucis și o prostituată , simbolizând raţiunea(!), s-a urcat pe altar.
În mileniul III, Franţa, cu 40 % dintre locuitori atei, conduce în topul ateismului Uniunii Europene. Este singura ţară, în care glob-trotterul papă Ioan Paul al II-lea a fost întâmpinat cu o manifestaţie ateistă.
În catedrala Notre Dame s-a aflat, cu diferite ocazii, şi masonul Valery Giscard d’Estaing, care a impus punctul de vedere secular francez (şi nu numai francez) la redactarea constituţiei UE, fără menţionarea rădăcinilor creştine ale Europei: Afară cu Hristos din Europa!
Astăzi, Notre Dame a ajuns obiectiv turistic, vizitat de milioane de turişti. Chiar şi arsă catedrala va fi punct de atracţie. O fi şi Hristos printre milioanele de turişti?
Pentru refacerea catedralei, s-a trezit toată Franta şi toată lumea! Curg donaţiile ( s-a atins miliardul de euro!), chiar şi din România!Cine tună şi fulgeră împotriva Catedralei Mântuirii Neamului are ocazia de a se arăta european contribuind ( chiar foarte generos) la refacerea catedralei franceze.
Plânge toată lumea, mai ales cei care nu mai au nimic de-a face cu creştinismul. Ipocrizia şi snobismul zboară spre înălţimi, ca de atâtea ori de-a lungul istoriei. Preşedintele Macron vrea refacerea catedralei într-un cincinal, deşi specialiştii spun că aceasta poate dura zeci de ani.
Dacă am fi în România am spune ca e un moment caragialesc, dar pentru că se în Franţa să-l lăsăm pe Moličre cu ale sale “ Preţioase ridicole”.
Dar ce nu ştie publicul larg, pentru că mainstream media, corectă politic, nu-şi bate capul cu aşa ceva, este că, în Franţa, vandalizarea şi incendierea bisericilor este ceva curent (https://www.europe1.fr/societe/cinq-eglises-vandalisees-en-france-en-une-semaine-3855800 ).
Altele scapă de asemenea tratamente barbare şi, fiind vândute, primesc destinaţii lumeşti, devenind chiar apartamente de lux ( Tournai: l'église Sainte-Marguerite transformée en appartements de luxe )
Nu s-a auzit de vreo revoltă în masă a poporului francez ( cu sau fără vestă…) pentru a opri batjocorirea acestor valori. Poate că distrugerea catedralei - un simbol mult mai preţios decât turnurile gemene,- este un semn, o picătură care a umplut o cupă, nu cu şampanie…Dacă Parisul, “ oraşul luminilor”, al luminilor raţiunii, devine oraşul intunericului?
La momentul cuceririi de către sultanul Mehmed al II-lea, Constantinopolul nu mai era capitala creştinismului ortodox, decăzuse mult, în el domnind nedreptatea. În preziua atacului, 28 mai 1453, o ceaţa densă ( fenomen neobişnuit pentru luna mai în acea zonă) a acoperit oraşul. Ridicarea ceţii la lăsarea serii a fost interpretată de turci ca fiind un semn că Dumnezeu a părăsit oraşul ( unii creştini au interpretat acest semn ca părăsirea orasului de către Duhul Sfânt). A doua zi, 29 mai, oraşul, apărat de atâtea ori de Maica Domnului, a fost cucerit fără probleme.
Francezii, care încă mai sunt creștini ( câţi mai sunt) ar trebui să-și pună întrebarea dacă nu cumva este vreo legătură nevăzută între aceste momente din istoria Franţei: Secolul luminilor, Revoluţia din 1789 ( prima revoluţie anticreștină), Valery Giscard d’Estaing, catedrala Notre Dame mistuită de flăcări.
Deoarece Dumnezeu este, indiferent de credem sau nu credem, privind la cele văzute, gândul trebuie sa ducă la raţiuni nevăzute, mai presus de cele trecătoare, în care ne plantăm certitudinile ca în niște nisipuri mișcătoare.
|
Nicuşor Gliga 4/20/2019 |
Contact: |
|
|
