Fragmente - De-ale Primăverii
Când încep să crească, să se împlinească în propriul lor destin, copiii se desprind din
încrengăturile copacului ancestral, devenind noii copaci ce împrospătează pădurea lumii. Sub
îmbătrâninda noastră scoarță, tot mai brăzdată de experiența vremilor, pulsează seva bucuriei,
a mulțumirii de a-i vedea prinzând rădăcini tot mai adânci și crescând ramuri tot mai înalte. Din
fragede, unduitoare vlăstare îmi văd fetele crescând un trunchi tot mai zvelt, înmugurind și
înflorind tot mai bogat cu fiecare primăvară, trecând prin fiecare anotimp tot mai firesc și mai
sigur, îmbrățișând pământul și soarele, absorbind ploaia și roua, pregătindu-și roadele.
Iubesc fără rețineri metafora copacului, chiar patinată de îndelungata-i folosire, și văd în
ea în continuare o paradigmă existențială și comportamentală fundamentală în orice cultură și
pentru fiecare om. De la misticul copac primordial ce ține cerul în ramuri sau este axa lumii,
scara între teluric și divin, casa, universul nenumăratelor viețuitoare; la liricul sau ornamentalul
copac al poeziei; la parfumul, ispita, plăcerea ori miracolul florilor și fructelor lui, până la
pragmaticul “plămân” al planetei, simbolul lui e la tot pasul în conștiința și în viața noastră.
A-mi imagina fetele ca pomi crescând în livada lumii înseamnă a le pune în rezonanță cu
îndepărtate mitologii animiste, cu un folclor universal al feminității, fertilității, al misterului creației
și renașterii perpetue. Înseamnă a re-vizita imaginea feerică a spiritelor naturii, a zânelor din
basme, a drayadelor, a zeițelor din rețeaua de credințe și imaginație a lumii întregi. Înseamnă a
vedea adânc în ele eterna esență feminină, maternă, creatoare și incandescentă, însăși
vitalitatea existenței.
A-mi imagina fetele copaci în floare înseamnă a vedea în ele frumusețea în starea-i cea
mai pură, inocența și vulnerabilitatea ei, ca și seducătoarea vrajă a conștiinței ei. Înseamnă a le
vedea trăind la întretăierea dintre splendoarea spontană a naturii și cea estetizantă, cultivată a
grădinii, între întâmplare și artă, menite amândouă să încânte, să inspire, să mângâie, să
liniștească, să bucure ochiul și inima. Înseamnă a recunoaște în ele puterea de a iubi, de a
însenina, de a îmbuna, de a vindeca, de a meșteșugi, de a sfinți locul în jurul lor.
A-mi imagina fetele crescând ca pomi roditori, darnici și cu rost, înseamnă a le vedea
într-o tradiție a credinței ce-și cioplește crucea din Pomul Vieții și așează Iubirea mai presus de
orice. Înseamnă a le vedea oneste, generoase, înmulțind și dăruindu-și talanții, urmându-și
curajos drumul, asumându-și propriul vis, încercând să trăiască în lumină și căutând neobosit
adevărul și înțelesul lui. Înseamnă a le vedea, minte, trup și suflet, în armonie cu valori umane
de netăgăduit și împlinindu-și menirea unică.
A-mi imagina fetele crescând asemeni copacilor din pădurile copilăriei sau din imaginarul
lui Eminescu înseamnă a le vedea în continuitatea unui neam care și-a trăit succesele, dramele,
iubirile, șansele sau tragediile într-un spațiu străjuit de codri, construindu-și însăși filosofia pe
această fraternitate. Înseamnă a le dărui o moștenire culturală și istorică pe care își pot întemeia
cu demnitate o identitate proprie, națională și universală, oriunde s-ar afla. Înseamnă a le vedea
aparținând unei patrii spirituale, unui arhetip specific de gândire, unui filon genetic care le
împlinește ca ceea ce sunt.
A-mi imagina fetele crescând asemeni copacilor pur și simplu, înseamnă a le vedea în
plina modernitate a toleranței și diversității, capabile de a recunoaște, de a fi parte și de a
îmbogăți “corola de minuni a lumii”. Înseamnă a-și trăi viețile, a-și afirma cunoștințele, valorile,
credința cu decență, respect, încredere și bucurie între toate celelalte felurite moduri de a trăi.
Înseamnă a fi responsabile pentru propria lor verticalitate, pentru adâncimea și stabilitatea
rădăcinilor lor, pentru propriul lor frunziș și pentru propria lor umbră. Înseamnă a vedea în ele
deschiderea de a-i descoperi și a-i înțelege pe ceilalți privindu-i în ochi și în suflet, apreciindu-le
faptele și admirându-le calitățile, stabilind prietenii pe reale afinități elective. Înseamnă a fi ele
însele și a crede că prin ceea ce sunt și devin vor face, chiar și cu un strop, lumea mai bună.
A-mi privi fetele crescând asemeni copacilor mă face pe mine însămi să îmi las în liniște
frunzele veștede la picioarele lor, covor multicolor, protector și fertil știind ca din toamna mea va
înflori plină de vigoare, frumusețe și speranță primăvara lor.
Toronto / Aprilie 2019
|
Lăcrămioara Varga Oprea 4/13/2019 |
Contact: |
|
|
