Toronto - Jurnal artistic de aprilie
Ce-i un artist? Un om care știe tot-fără să-și dea seama. Un filozof? Un om care-și dă seama, dar nu știe nimic. Emil Cioran
O întrebare simplă, cu un răspuns uimitor. Artiștii percep, simt, înțeleg și știu tot. Au un suflet pătrunzător și o inteligență fină, vizionară. În doar câteva cuvinte, Emil Cioran își dezvăluie marea să dragoste și extraordinarul respect pentru artă și creatorii ei. Spiritul artistic, avangardist și sentimental, comparat cu luciditatea și conștientizarea filozofală. Balanța înclină în favoarea celor dintâi. Și afirmația vine din partea unui mare filozof.
Îmi plac foarte mult citatele. Un strop de gândire, ca o picătură de rouă, într-o dimineață de primăvară. Dau prospețime, adevăr, limpezime. În acest aprilie, se împlinesc 108 ani de la nașterea dragului nostru Emil Cioran. " De n-am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica", spunea "scepticul de serviciu" al acestei lumi. Un asemenea citat îți deschide perspectiva către puterea infinită a muzicii. A disecat cu cinism și aciditate viața, moartea, politică, religia, dar a iubit pasional muzică clasică și artă. L-a iubit pe Bach, în mod special.
Cu mulți ani în urmă, la doar patru luni după venirea mea în Canada, am plecat într-o vacanță de "prospectare" la Ottawa și, apoi, Montreal. Micile librării din Quebec, unele ascunse în subsoluri boeme, mi-au creat acea senzație dulce de europenitate. Cu entuziasmul proaspătului sosit pe meleaguri canadiene, am intrat în discuție cu un librar montrealez, destul de tânăr, cu ochelari rotunzi și fața prelungă. Părea a fi chiar prototipul pasionatului de carte și ale ei suave pagini. La întrebarea(cu care mă obișnuisem deja...),din care colțișor de lume am venit, i-am răspuns cu mândrie: "de Roumanie". Cu dorința de a oferi și câteva amănunte, și de a crea o punte între cultura franceză și cea românească, am adăugat că este țara în care s-a născut Emil Cioran.
La interval de doar o zecime de secundă, am realizat că mă aflu, totuși, pe continentul american, și s-ar putea ca, tânărul și amabilul librar să nu fi auzit de filozoful român, stabilit la Paris.
Distanța în kilometri și între generații era destul de considerabilă...Spre surprinderea mea, reacția domniei-sale a fost mai mult decât sugestivă.
S-a luminat la față, a zâmbit, mi-a dezvăluit că îl adoră pe Cioran, și m-a rugat să îl aștept câteva momente. S-a dus în odaia din spate și mi-a adus câteva volume semnate de filozoful născut la Rășinari. Am rămas fără grai...
Undeva, la Montreal, departe de țară, pe care tocmai o lăsasem în urmă, am întâlnit un canadian, care îl iubea, la fel de mult, pe absolventul Facultății de Filozofie de la București. Eram vădit emoționată, iar el a continuat să vorbească, cu drăgălășenie și politețe, pentru a-mi lăsa timpul necesar să-mi revin. I-am mulțumit și l-am rugat să-mi împacheteze "Histoire et utopie" și "Le crepuscule des pensees" .
Acestea aveau să completeze colecția Cioran, în limba română, din biblioteca de la Toronto. Pentru mine, erau cărțile de referință și suflet, cu care traversasem oceanul. Făceam parte dintr-o generație, pentru care Eliade, Ionesco și Cioran erau nume de legendă. Eu am avut, totuși, norocul să-l descopăr pe Cioran cel interzis de cenzură, chiar puțin înainte de revoluție și librăriile Humanitas.
În 1989, la Moldova Veche, un orășel mineresc, pe malul Dunării. Pe taraba unei papetării anodine, printre volume și autori de duzină, se află "Cartea amăgirilor". Câțiva geofizicieni, și buni prieteni, au împărțit și devorat singurele două exemplare existente în librărie. Așa a început o pasiune ce avea să dureze o viață. După zece ani, și multe alte volume citite din scoarță în scoarță, la Montreal, departe de București și Moldova Veche, o conversație plăcută între doi străini. Și aceeași pasiune pentru marele și dragul nostru Cioran!
Închei acest fragment, dedicat celui care a fost considerat un stilist al limbii lui Voltaire, dar nu a cerut niciodată cetățenia franceză, și deschid jurnalul cultural, cu alte câteva splendide cuvinte ce îi aparțin: "Muzica este tot minus lumea"...
Canadian Opera Company își dezvăluie fațeta boemă, cu Puccini și splendida "La boheme". La Four Seasons for the Performing Arts, din 17 aprilie până în 22 mai.
27 aprilie, Otello, Verdi, libretul muzical, Arrigo Boito. În rolui principal, tenorul Russell Thomas. Desdemona este interpretată de soprana Tamara Wilson, dirijează Johannes Debus. Reprezentațiile continuă până în 21 mai.
Royal Conservatory of Music, 26 aprilie, Shostakovich, Tchaikovsky și Stravinski, dirijează Andras Keller, Koerner Hall, Telus Centre, 273 Bloor St. W.
30 aprilie a fost declarată de către United Nations, Ziua internațională a Jazz-ului. Un prilej fericit de a asculta mari muzicieni ca Duke Ellington sau Miles Davis. Pianistul și compozitorul american, Duke Ellington, s-a născut pe 29 aprilie 1899 la Washington. Unul dintre giganții jazz-ului, cu o extraordinară carieră de peste 50 de ani. University of Toronto îl celebrează anual, cu o serie de concerte ce îi poartă numele. Anul acesta, evenimentul va avea loc pe 27 aprilie, la Walter Hall, Edward Johnson Building, 80 Queen's Park. Va interpreta Brian Barlow Big Band,
Tot pe 30 aprilie, ora 8 pm, Luca Pisaroni și Thomas Hampson:" No Tenors Allowed". O seară încântătoare, Mozart, Verdi, Rossini, Lehar, Webber, Bernstein. Korner Hall, Telus Centre.
2 mai, ora 8 pm, Anoushka Shankar, Koener Hall, 273 Bloor St. W.
3 mai, 8 pm, Art of Time Ensemble: "Doghouse Roses-The Words and Music of Steve Earle". Partea vocală este interpretată de Andy Maize, Susie Ungerliedere, Tom Wilson și Gregory Hoskins. Citesc Michael Ondaatje și Rick Roberts, același Koerner Hall.
4 mai, Robi Botos and Friends, Koerner Hall. Telus Centre.
La Roy Thomson Hall, în perioada 18-20 aprilie, Toronto Symphony Orchestra, Amadeus Choir și Elmer Iseler Singers interpretează Mahler Resurrection Symphony. Dirijor: Juanjo Mena.
Pe 27 aprilie, TSO prezintă Young People's Concert: Let's Dance, dirijează Daniel Bartholomew-Poyser.
7 și 8 mai, TSO, Queens of Soul, interpretează Shayna Steele, dirijează Jeff Tyzik.
Din 24 aprilie, Toronto Operetta Theatre, The Merry Widow de Franz Lehar, soprană Lucia Cesaroni, în rolul titular, St. Lawrence for the Arts, 27 Front St. E. . Reprezentațiile continuă pe 26, 27 și 28 aprilie.
Tafelmusik, în perioada 25-28 aprilie, The Hunt: Mozart & Haydn, dirijează Jeanne Lamon, Trinity- St. Paul's Centre, 427 Bloor St. W.. Același concert și în data de 30 aprilie, la George Weston Recital Hall.
Minunata companie teatrală Soulpepper prezintă piesă Copenhagen. Dramaturgul Michael Frayn ne invită să fim martorii impasului etic prin excelență.
În 1941, în plină cursă pentru fabricarea bombei nucleare, doi oameni de știință se întâlnesc, în Danemarca ocupată, și au o un dialog ce va schimba cursul istoriei.
Copenhagen a fost scrisă în 1998 și a luat Tony award pentru cea mai bună piesă.
Michael Frayn este și jurnalist, se documentează și explorează toate posibilitățile, astfel încât reușește să prezinte fizica cuantică din punct de vedere științific, dar și poetic, ca pe ceva unic și foarte frumos.
Odată cu invențiile epocale se impune și responsabilitatea morală a oamenilor de știință. În rolul lui Niels Bohr, extraordinarul actor Diego Matamoros.Toate acestea reprezintă ingredientele necesare unei rețete de mare succes teatral.
Pe scena de la Distilerie până în 4 mai.
Vă doresc o primăvară însorită și cât mai culturală!
|
Camelia Lazar 4/8/2019 |
Contact: |
|
|
