De la sport la știință și cultură - bucuria de a fi cunoscuți…
În Ianuarie 2018 am avut onoarea de a deveni Președinte Interimar al ARA. Intentionez să pășesc pe urmele Acad. Prof. Constantin Corduneanu, fostul Președinte Interimar ARA, care ne-a părăsit în Decembrie 2018 și să readuc academia la nivelul de publicații de calitate și proceduri etice așa cum au fost gîndite ele de către fondatori și care au existat în prima perioadă a ARA. Din 2000 încoace acestea s-au destrămat sub preșidențiile Ion Paraschivoiu și Ruxandra Vidu.
Pierdera Prof. Corduneanu este dureroasă. A plecat dintre noi “un om frumos”, iubit și apreciat de foarte mulți, un profesor și cercetător iscusit, și un foarte dedicat membru activ ARA. Dânsul s-a făcut cunoscut în comunitatea românească din țară și de peste hotare prin numărul mare de doctoranzi cărora le-a pus bazele strălucitei lor cariere și prin revista Libertas Matematica pe care a publicat-o timp de 31 ani la Universitatea Arlington, Texas, SUA, sub umbrela ARA, dar care se autofinanța, și care se află acum pe rafturile multor Universități în SUA și alte locuri în lume. Cu înțelepciunea-i caracteristică, dânsul a pregătit din timp buna continuare a revistei lasând-o în grija profesorului de matematică Dr. Vasile Staicu, care o editează din 2012 la Universitatea Aveiro în Portugalia. În ultimii doi ani a Preșidenţiei Corduneanu, ARA a organizat două congrese de succes (ARA 41 Sinaia, 2017 – “General Chair” Dr. Oana Leonte și ARA 42, Iași, 2018 – “General Chair” Prof. Dr. Ileana Costea) și a scos jurnale ARA de calitate (editor Dr. Oana Leonte) în care au publicat persoane de renume.
Sezonul Franco-Român, Paris, Franța
Anul acesta la Paris se sărbătorește “Sezonul Franco-Român” (noiembrie 2018-iulie 2019). Accentul este pus pe importanța contribuției Românei la dinamismul și creativitatea artei moderne și contemporane. Cunoscutul muzeu de artă modernă “Centre Pompidou” prezintă mai multe evenimente românești: expoziții, instalații, conferințe și aranjamente tematice de lucrări de artă. La atelierul Brâncuși – considerat “icoana absolută a artei moderne”-, adiacent Centrului Pompidou, sezonul s-a deschis cu o expoziție Mihai Olos (1940 – 2015), creator prolific, sculptor, pictor, desenator neobosit, architect vizionar, poet și cântăreț carismatic. Tot în atelierul Brâncuși a fost programată și o întălnire între Ciprian Mureșan și Șerban Savu.
În muzeul propriu-zis sunt câteva expoziții cu teme românești: un dialog inedit între Matisse și Pallady în jurul iei - La Blouse roumaine, unde sunt expuse numeroase scrisori din corespondența dintre artistul francez și cel român în timpul celui de al doilea război mondial, portretul lui Matisse de Pallady, câteva autoportrete ale pictorului român și tablouri care poartă amprenta influenței lui Matisse, și cunoscuta pictură La Blouse Roumaine a artistului francez; o expoziție André (Andrei) Cădere (1934 – 1978) în care sunt prezentate cam cinzeci din lucrările artistului aflate în colecția permanentă a muzeului. Interesante sunt și plimbările-parcursuri marcate de opere ale artiștilor români cu lucrări în colecția permanentă a Centrului Pompidou. Menționez doar pe câțiva pe acest parcurs: din grupul de avant-gardă Brâncuși, Tzara, Brauner, Lotar, Herold, Janco; contemporani tineri din România, Mircea Cantor, Adrian Ghenie, Victor Man, Ciprian Mureșan; din generația mai dinainte, Geta Brătescu, adesea comparată cu artista americano-franceză Louise Bourgeois; Cornel Brudaşcu, unul dintre puținii artiști români asociați cu arta pop și unul din mentorii grupului de pictori tineri figurativi cunoscuți internațional ca “Școala din Cluj”; Ion Grigorescu, artist conceptual evocând anti-arta, care a creat filme, serii fotografice, desene și colaje captând trecerea României de la comunism spre realitățile capitalismului. Tot in Centrul Pompidou, dar în zone dinafara muzeului propriu-zis, spațiul “Focus” găzduiește “Heros-Limite” o prezentare a operei lui Gherasim Luca (1919 – 1994), care a părăsit Romania și s-a stabilit la Paris în 1952, prieten cu Victor Brauner și cunoscut ca unul dintre marii poeți ai secolului 20, dar care a creat și o opera artistică - seria “Cubomanii” în care folosește prin decostrucție opere majore din istoria artei (de Holbein, Piero della Francesca, Zurbaran, Ingres…). În Galeria Zero a Centrului Pompidou este prezentat un dialog între artiștii Ciprian Mureșan și Șerban Savu de la Școala de Artă și Design din Cluj, care împart același atelier și pe care îi leagă o prietenie solidă. Fiind prezentați alături unul de altul sunt puse în valoare similaritățile și contrastele din opera lor. Mureșan recrează istoria artei într-un indescrifrabil palimpsest, compozițiile lui suprapunându-se pe reproduceri de reclame din revista Artforum a lucrări prezentate în expoziții recente, creind astfel o hartă mintală a scenei artistice internaționale. Sebastian Savu combină elemente de realism socialist cu pictură religioasă. Tot în Galeria Zero este expusă și o instalație de Adrian Ghenie, cunoscut pictor tânăr contemporan, caracterizat prin stilul expresionist al tehnicii lui mixte de colaje și superpozitii și scurgeri de vopsea. De data acesta este vorba de o instalație bazată pe un tablou de Rembrandt din colecția permanentă a Centrului Pompidou “Filozoful meditând”, 1632. Tabloul original al pictorului olandez și interpretarea lui Ghenie vor rămâne expuse în dialog pentru totdeauna la Centrul Pompidou. Opera insolită și intempestivă a lui Isidore Isou (1925 – 2007) este omagiată printr-o largă monografie în Galeria Muzeului.
Imagine din video-ul lui Mircea Cantor
Cu ocazia Sezonului Franco-Român se țin și evenimente în alte locații din Paris. Deosebită este expoziția video-artistlui Mircea Cantor Vânătorul de Imagini de la “Musée de la Chasse et de la Nature” din cartierul Marais (ianuarie-martie 2019). Născut în 1977, Cantor este cunoscut internațional ca un reprezentant important al artei românești contemporane. El a obținut premiile “Prix de la Fondation d’entreprise Ricard” (2004), și prestigiosul “Prix Marcel Duchamp (2011). Eu m-am întâlnit cu opera lui Cantor pentru prima dată într-un Octombrie acum câțiva ani la uriașul târg de artă contemporană FIAC de la Grand Palais, Paris unde era expus “Arcul de Triumf” a lui Cantor. Era o poartă maramureșeană sculptată din lemn în mărime naturală. Doar că opera lui Cantor era aurită și pe stâlpii ei simbolul tradițional al basoreliefului cu arborele vieții era înlocuit cu simbolul universal al vieții: dubla spirală DNA. Atunci am descoperit creativitatea modernă a acestui artist care integrează cu o mare ingeniozitate elemente folclorice creind o opera în spirit total contemporan, care te surprinde prin neașteptatul ei. Video-urile și instalațiile lui din expoziția curentă de la “Muzeul de Vânătoare și Natură” au ca temă întâlnirea dintre prădător și prada lui. În filmul lui recent Aquila non capit muscas (2018) un vultur atacă un drone. Într-un alt film, Departure (2005) spectatorul asistă la tensiunea crescândă între un lup și o căprioară, plasați într-un spațiu artificial al unui cub alb. (Aceasta lucrare îmi era cunoscută de la prezentarea ei la Muzeul de Artă din Philadelphia și m-a făcut să înțeleg imediat de ce expoziția lui Cantor de anul acesta a fost amplasată într-un muzeu de vânătoare.) Dar Vânătorul de Imagini, care implicit face cunoscută bogata faună a României, de la Carpați, la Delta Dunării (urși, lupi, pasări migratoare), este o creație mai complexă și profundă în totalitatea ei, căci artistul organizează o frumoasă “paradă” de obiecte și imagini din ritualele religioase și păgâne tradiționale românești dându-le un sens inedit. Pe un perete sunt expuse minunatele măști folclorice românesti, pline de simbol, pe care artistul le-a primit cu împrumut din partea muzeului de artă populară din București, “Muzeul Țăranului – un muzeu deosebit și apreciat în Franța încă de la înființarea lui. Cantor a comandat și prietenilor lui artiști să creeze opere pe tema vânătoarei. Aceste semnificative creații artistice sunt expuse într-o scenografie de obiecte “ready-made” de un gen special și vor fi reținute definitiv la “Muzeul de Vânătore și Natură” din Paris.
Mexico
Am petrecut vacanța mea de primăvară, programată de universitate “corect politic” să nu cadă de nici o sărbătoare religioasă (18-28 Martie 2019), la Mazatlan, două ore și jumătate de zbor de Los Angeles. Mazatlan, Puerto Vallarta și Acapulco, sunt stațiuni la Pacific cu rolul Mamaiei-Eforiei pentru americanii de pe coasta de vest a SUA și canadienii - “pasările zăpezii” din zona cu iarnă grea din vestul Canadei. Cei din estul continentului nord-american mergând “la mare” – ocean de fapt, de data asta Atlanticul - în Florida sau Caraibe. Și iată că la Mazatlan toată lumea știa despre România, de la funcționarii de la aeroport, personalul hotelului, la ghidul touristic, proprietarul unei galerii de artă. Și toți știau câte un cuvânt-două pe românește pe care îl pronunțau cu mândrie, puțin stâlcit, și toți își doreau să ajungă să ne viziteze cândva țara. România le este cunoscută prin sportivii noștri și emisiunile de TV care au vorbit despre ei și țară: Hagi, Nadia Comăneci. Cu lipsa mea de cunoștiinte despre sport am aflat și un nume pe care nu îl știam, Ilie Dumitrescu, fotbalist. “Cum se poate să nu-l știți?!” Unii chiar vizitaseră România: un cuplu de Canadieni care făcuseră o croazieră pe Dunăre, și fuseseră duși la Herculane și București - le plăcuseră oamenii și munții Carpați. Un tânăr Mexican de prin partea locului, reprezentant al companiei de Time-Share, căsătorit cu o rusoaică din Leningrad, și el vizitase România și așteaptă să le mai crească puțin copiii ca să se ducă din nou - le plăcuse mult acolo.
Deci iată-ne bine cunoscuți în lume, de la sport la știință și cultură.
©Autoarea reţine drepturile de copyright pentru acest material.
|
de Ileana Costea 4/8/2019 |
Contact: |
|
|
