Prier
Rāde iarşi timpul!..Ce troian, ce ger
Era-n furtunile rele, ce zăpezi şi,..vai
Īmpānzeau aerul īntr-un zbucium de nai
Și, ningea violent din cer…
Se urcă abur de nea! Cum, toate s-au dus :
Zăpezile, gerul şi-atātea tăceri,
Tristeţea rămasă peste ziua de ieri
Și-un galben, īn nori, la apus…
Astăzi, e prea bine,.. e īnalt şi frumos!
Iarnă, ce greu a fost şi, nu vreau să mai ştiu
Īn golul de afară acum, e destul şi e viu
Respirăm aer sănătos…
Altădată, iarnă, poate voi īncerca
Să te cānt, să te vreau, să te scriu , să-ţi zāmbesc,
Īntr-un vis strălucit să trăiesc, să iubesc,
Să-mi tresalte iar, inima………………………..
…………………………………………………………………
Īşi urcă ultima urmă? Sau totuşi, poate nu,
Pleacă? Nu prea ştie ce să facă, nici acum,
Pictează, iar, pe ceruri, rotocoale de fum…
Dorul meu de April, eşti -Tu-!
Primăvară! Ia la fugă frigul tăcerii,
Norul ce pică tristeţe, vremea de-argint,
Vrem covorul verde īn miros de absint
Și sărbătoarea-Īnvierii!
S-admirăm primăvara adorānd albul lin,
De plăcere şi de vis şi de cānturi īn timp,
Īn zefir, eu să rād, prin acest anotimp,
Tu.. să m-aştepţi sub cer senin…
Montreal
|
