Ordine în dezordinea vietii
Toti înteleptii lumii, indiferent de religie, pun la lumină, formula vietii, acele legi de conduită morală care, ne ajută să ne punem ordine în dezordinea vietii, sa nu ne ciocnim, sau rănim. Putem avea o reputatie în exterior, remarcabilă si în interior nostru, să ne simtim propria stima la firul ierbii, păscând sila de el insusi. Numai sinceritatea cu noi însine, ne ajută să vedem, cine suntem, care ne sunt reperele vietii, si ce facem, ca să fim cine vrem să fim. Faptul că trăim în lumea tixita de informatie, avem la îndemâna mii de studii si documente de îmbunătătirea personalitătii interioară.
Cel mai greu lucru este, să te cunosti pe tine însuti, si fără lumina cerească nimeni nu ne poate lămuri cine suntem pe dinăuntru. Putem să ne verificăm personalitatea, prin diferite teste, însă reputatia interioară nu o putem clarifica, decât cu sfânta smerenie. Numai la rugăciunea sinceră, cerul ne pune în inimă, oglinda seninului, ca să vedem chipul lăuntricului, omul din noi. Abia atunci, în sinceritate deplină, vom primi mijloacele de restaurare, a edificiul sufletesc, ciobit de traiul nostru sucit si egoist.
Avem la îndemâna, mii de cărti si mărturii, ale sfintilor părinti, cu vietile lor, ca să nu orbecăim, alegând modele lumesti, vipuri, pe cei lustruiti la exterior si ruginiti la interior. Doar dacă, alegem bine modele de viată, de la cei la care vedem tâsnind lumina zâmbetului interior, prin privirea lor senină si firea calma, avem putere de comparatie. Asprirand la formula lor de viată, vom ajunge repede să ne cunoastem miezul, să dăm masca la o parte, ca sa putem lucra sărăcia omului interior, pentru a pleca încrâncenarea si tristetea de la noi.
Atât religia, cât si cercetările stiintifice, pun în atentia noastră, motivul tristetii, ca fiind în cele mai multe cazuri, factorul comportamental, responsabilitatea faptelor noastre. Gândurile si actiunile omului, strică sau construiesc reputatia interioara, morala, fiind cheia ce deschide succesul în toate zonele vietii, formula de armonie cu Dumnezeu si cu tine însuti. Putem afisa o reputatie excelentă în exterior, ca o vedetă a lumii, si în sinele nostru să ne simtim o mascotă de cârpe, robul propriei manipulări, de la care a fugit pacea si libertatea interioară. Acest lucru, îl vedem la cele mai multe staruri, care după ce părăsesc scena aplauzelor, clipele lor de intimitatea, în singurătate, sunt triste si depresive, fiind nevoiti să-si adoarmă disconfortul cu substante tari. Numai o conduită morală bună, nu afisată de circumstante, ci gravată în firea noastră, lipsită de patimi, poate creste linistea si iubirea sinelui, din care dosim binele aproapelui, fapt ce ne face frumosi si liberi la interior. Asa cum încălcând legea civică, plătim pentru infractiune, tot asa încălcând legea lui Dumnezeu, plătim cu dureri si stări amare. Păcatul, este o infractiune morală, un fel de nor ce opreste soarele binelui, să vină la noi, si privati de vitaminele divine, ne îmbolnăvim firea, care trece brusc de la bucurie, la tristete, far nici un motiv, de la plăcere la lehamite, si silă de noi însine. Suntem liberi să trăim cum vrem, fie să ne plătim îngâmfarea cu durerea, si surâsul păcii cu cumintenia. Suntem siguri că, cea ce inima consuma zilnic, determina starea bună sau rea, bogătia sau sărăcia lăuntrică. De noi depinde, cum ne educăm gândurile, să schimbe în noi, urletele în soapte, privirile tăioase în luciri calde, invidia în admiratie, abuzul în cumpătare, ura în iubire. Să învătăm simturile să vorbească mai mult de iubire si să taca la discordie, să priceapă falsul de realitate, si viul de moarte. Cu atâta informatie în jur, stim clar, ce ne tulbura si ce ne fericeste, caci la noi este telecomanda vietii, putem schimba canalul, stilul de trai, ce transmite sufletului, frica si drama, cu stilul de viată care ne bine dispune, care ne ajuta să mergem la culcare multumind si zâmbind.
Desi, multi dintre noi, trăim azi, la nivelul familiilor regale de ieri, si cu toate acestea, depresiile si sila sinelui, atinge cote inimaginabile, cărand milioane de inimii sărăcite de nonsens. Omul de azi, pentru a avea o putere de cumpărare înaltă, la concurentă cu vecinul, se zbate de trei ori mai mult, comparativ cu omul anilor 50. Si cu toate că nu ne măcina epidemiile, războaiele si foametea, totusi trăim cele mai deznădăjduite si stresante timpuri istorice, pentru ca cei multi aleg victoriile gratuite, de fatadă si, putini oameni lupta pentru victoriile interioare. Cei mai multi oameni, nu trăiesc intens, ci se luptă intens, să concureze cu pretentiile omului nou, robotizat, fără să vadă că, starea lui interioară îsi lasă dârele lacrimilor, pe fata suptă de tristete. Suntem acel cactus uscat, rostogolit de vânturile poftelor viclene, în desertului unei lumii tepoase, fără să ne întrebăm, de ce? Si cum de ni s-a uscat zâmbetul adâncului?
Toată stiinta binelui, ne învată că, nu trebuie să ne istovim puterile, muncind si alegând ca nebunii să adunăm, ca să ne bucurăm cândva, căci acel cândva, nu va veni niciodată, ca ne-am contaminat de bolile numite, munca excesiva si cumpararea excesiva (workaholic,shopaholic). Dacă am sti, cât de simplu, se câstigă succestul interior, tradus în bucuria si multumirea totală, doar iubind si acordându-ne simturile la armonia cerească, va fi viul nostru scutit de frică, grija si tristete. Astfel, vom vedea că, un trai simplu si tihnit în pasiuni calde inimii, departe de metehnele consumatorului turbat, ne dă tot confortul interior, si propria stima ne va zâmbi din fereasta sufletul. Foarte multi oameni au dependentela, cumpărăturilor si a muncii excesive, cea ce-i face să-si risipească raza vietii, între consum si trudă, încărcând si descărcând nervii, într-un timp rapid, vidându-si unul altuia binele, în concurentă, si invidie.
Dorinta de-a locui în case mari regale, fiecare membru cu masina la scară, si vrând să arătăm prietenilor doar, corpuri atletice, pare un vis frumos, dar greu de împlinit, fără să stirbească bucuria altor simtăminte. Aceste pretentii, peste puterile noastre, nu sunt altceva decât visele trufase, ce ne pun să semnăm contractul de vânzarea tihnei, a păcii, a traiului dulce, cu scopul de-a săraci binele în noi, să fim usor manipulati de puterea banului, a râului. Se stie că lângă pretentiile înalte, se lipesc si proastele obiceiuri, în modelul de a transpire prea mult la lucrurile mici, de-a accepta starea de furie si agitatie, ca impuls desteptător, ca si cum dacă nu actionăm în fiecare secundă, am deveni lenesi, apatici, si săraci. În această teribilă grabă, ne crestem singuri anxietatea, depresia, si frica pentru ziua de mâine, cărând clipa de clipă, o gheată în ceafă, desi stim că lucrurile cu adevărat grele, le rezolvăm la timp si cu multă luciditate.
Fără să realizăm, intram în turma de consum excesiv a lumii, într-un fel de spirală a banului, care produce dezechilibre în toate planurile vietii, în special aduce mare secetă în sinele nostru, în familie si în societate. Nu mai avem timp de vacante, iubire, credinta, de sărbători tihnite, nu mai avem energie si tragere de inimă să cântăm, “opriti timpul, clipa asta minunată”. Pe un astfel de teren sufletesc arid, îsi fac cuib, în noi, păsările de pradă, viciile, pasiunile urâte, care ne mănâncă bob cu bob iubirea, pacea, recunostinta si credinta.
Din prea mult stres, te trezesti că, în timp ce mergi la biserică, îl faci pe altul praf, cu gândul său cu vorba, că ti-a tăiat calea, sau că te-a privit peste umăr. Si ne întrebam, de ce întâlnim pe traseul vietii, asa putini oameni, linistiti, calzi la suflet, cu vorba tihnită data de bucuria si pacea lor interioară, la care a aderat viata lor. În acest secol al vitezei, al stresului epidemic, foarte putini oameni, reusesc să-si conducă traiul, sub conul de lumină al întelepciunii divine, în cumpătare si simplitate, fără să fie luati în spirala concurentei, a consumului absurd, ce ne stoarce seva vietii.
Ne trezim în zori, fredonând în gând, nu recunostinta că am mai primit o zi de viata, ci macinand mental, lipsurile, grijile, frica de-a nu ne putea plăti casa, facturile, frică pentru copii nostri care, ar putea intra în primejdii, frică de boală, frică de moarte, etc. Stiinta medicală ne spune clar că, frica, dezlăntuie în corp, o serie de procese toxice, care slăbesc sistemul imunitar si structura psihică, dându-ne stări de agitatie, ura, lehamite, depresie, trecând din fondul mental în cel fizic, cristalizând prin înghet, toate simtămintelor bune în noi si din jurul nostru.
Cu toate că tehnologiile înalte, ne scutesc de mult efort fizic si intelectual, totusi traiul interior a scăzut mult, decăzând prin stilul nostru de viată, de la sursa binelui, ca atunci când, copii fiind, umblam usori, sănătosi si veseli. Acum ne consumăm timpul, într-o stare de servilism deprimant, dintr-o grijă în alta, din teamă în teamă, adormindu-ne emotiile proaste în elixiruri tari, si în hămiseala cumpărăturilor, ajutând pe alti să facă munti de bani, în timp ce in noi, stropul vietii calcă cu lehamite în ziua de mâine.
În weekend când vezi, turma de oameni, luând cu asalt mallurile, si privesti prin ochiul sufletesc al omului, îi vezi miezul golit de identitate, ca un robot programat de reclame, să aibă doua si scurte bucurii, a mancatului si-a cumpărăturilor. Vedem in jur cum, a plecat de la multi oameni pacea si bucuria de-a trăi intens, liber la interior, fără ca o frică, sau o patimă, să-l tină în celula sa. Asa trăiesc în jurul nostru, mii de suflete mici în case mari, inimi sărace în oameni bogati, gânduri murdare în mintii academice, pofte viclene în corpuri frumoase.
Putem face fiecare un inventar al vietii, ca să vedem în ce vitrină ne-a pus reputatia interioară, la ce cotă este calitatea traiului nostru. Si dacă suntem sinceri, ne vom vedea fie păpusi de plastic într-o vitrină mare, cu obloanele trase peste cuget, la care nu priveste nimeni, fie ne vedem stropi vii, intro ferestrica, unde se opresc razele de lumină să ne admire.
Corpul nostru, este acel vehicul uman cu mintea conducătoare, ce are nevoie, de repaus, întretinere si reparatie, ca sufletul să călătorească în confort si liniste. Nimeni nu-si doreste ca răsuflarea lui, să călătorească pe traseele vietii, într-un corp hodorogit, cu un conducător mintal, depresat si beat, în pericol de-a-si pierde controlul, aruncându-l în prăpastie. Astfel că, reputatia interioară a omului, este dată de constiinta lui, tradusă din stilul lui de viată, indicând gradul lui de prostie sau întelepciune, adus la nivelul simtămintelor lăuntrice, care îi compun sunetul vietii.
Kitchener ON
Martie 2014
|
