Potpuriu de primăvară
Eu buza roșie sărutai și s-a roșit și-a mea,
Și cu batista șters-o-am și s-a roșit batista.
Apoi ea râse: Spălat-o-am și s-a roșit râul!
Roșit-a țărmul lacului și al mării mijloc.
Un vulture apă vrând să bea, roșitu-și-a aripile.
Roșit-a-n parte soarele, precum și luna-ntreagă…
- sărutul
Printre bobocii de cireș roz
Înmiresmat zefir de chinoroz
Pași pierduți, fără de prisos
Umbrela-ți aruncată iar pe jos
Zburătăcește confetii de lumină
Cărarea alergând prin tină
Iau aminte… Acel zâmbet dureros
Fata frumoasă, frumoasă coz
- stampa
Motto:
„Splendoare, totul se leagă”. (Ezra Pound)
Ballez, ballez…
Splendoare: desprinde-te-ai din așternutul
nupțial al lotușilor precum o libelulă…
Pașii-ți de flamingo tulburând koumouda.
Sub povara florilor, pădurile de saptatchhades
vibrează în boarea respirației tale de santal
Precum o kokila săruți florile de mango,
sânii-ți săltând în tremol ca bobocii de vimba.
Șfredelitori ochii-ți negri precum bobițele de jambu
Aruncă ocheade gingașei ziryab îmbătate de amor.
Câte flori pe mal înflor! Și te văd și mă-nfior:
în păr cu flori îmbătătoare de hakula;
pe frunte liane-n coronița de kataka;
pe-obraji parfum edulcorate de agourou;
buzele-ți fremătătoare ca florile de kousoumbhas
pe sfârcuri flori roșii de kinçouka
iar pe piept înfiorate flori de asoka;
pe ombilicul în semilună flori de çephalika;
pe pântec adieri și atingeri de keçara;
brațele legănându-se lasciv, liane violacee;
mirare-mi face trupu-ți ca lemnul de bananier…
Și parcă mi-e tot dor de acel ring der ringe.
Prima, prima, prima… primavera!
- sosirea zglobiei Flora
In memoriam: Măicuței mele dragi
Walt Whitman, autorul „Firelor de iarbă”
Verde, vermillon, absint, smarald, jad, turcoaz
Te știu de-o viață, semina: te izvodești în toate!
Te zbați-n spic și zbori strunind timpul de toarte.
Mălatec plutești pe zibeline de-aer, zvâcnind spre Geia,
Stârnind izvoare-ascunse, sfidând odihna, hulpavă, gramineea.
Înghesuiți-n colbul gliei, colți înveșmântați cu diafane teci
Viață absorb din soare și-și caută fârtați, zeci de zeci.
Câmpii smaraldează, pe pajiști, poiene și iazuri germinează.
Oare ce pictor celest tușă pune, verde primaire, până-n eter?
Verde amandă, malachit, prăzuliu, verde de Verona
Mă afund ardent în marea ierbilor sub morișca vântului,
Sub tangaj de fire și lujere în zbatere îndelung agonică.
Las liberi îngerii sufletului îngânând o cerească armonică,
Dezlănțuind apoi o pendulare a membrelor precum o bacantă.
Trupu-mi se împle de mied expirat de drăgaică și sânziene.
Ploaia se zvârcolește nărăvaș prin iarbă făurind picături în perle.
Și-ntr-un târziu plante și gaze se strâng zgribulite sub curcubeu.
Quid mollius? Natura renăscând printre rădăcini secate?
Wunscherfüllung, să desăvârșim un act de iubire făr’ de sfârșit:
Contopire de suflete și lucruri, de sentimente și instincte!
Iar ție, iubire, îți aud pleoapele bătând din elitrele genelor!
Verde imperial, anis, avocado, lime, preri, verde de primăvară
Și-n vise de Prier și Florar, tu-mi apari c-o sclipire rară,
Îmbrățișată de iarba nou cosită, înmiresmată de sângele-voinicului.
O, neprețuită mama, cu ochi de peruzea, obraji amirosind ca nalba,
Curtată asiduu de flăcăii din sat, ce-ți strigau: „Alba!”
Poete, rere regardant! Nu-i Sodoma și Gomora, ci umbra eternă,
Privește iarba ce migrează în stepe, acoperind și ce nu mai este!
Green, green grass at home…
Viața nu-i un joc minunat, ci un base-jumping!
- un portret al ierbii
In memoriam: Tudor Arghezi, aedul „boabei și fărâme”
zarvă, zarvă după uluci
soarele s-o zărit prin nuci
unii muguri prea uituci
înverziră ăști butuci
cu pași moi, târâș-târâș,
iști isterie prin frunziș
mișmaș-mișmaș, pe furiș
siluete suple de furnici
merg pieziș, grăbiș-grăbiș
peste drum, spre urdiniș
glasul mierlei-n tremuriș
strigă serenada-n zmeuriș
alături, solist greierul derviș
prin doline, prin deluriș
lesne, dincolo de păpuriș
lustru albastru de iriși
printre trestii-n stufăriș
becațe amarează-n ascunziș
în dumbrăvi ochi aprinși
cilibii, căprioare-n luminiș
sub foi, sub brusturi ca artiști
campează culbeci de-a curmeziș
primăvară-n Hinducuși
vântu-adie prin scoruși
pe furiș, cam ghiduș
a-nflorit un corcoduș
și în mare-și fac duș
mii și mii de pescăruși
berzele în zbor, acuș-acuș,
caută, ‘n perechi, culcuș
printre mirări, miresme și culori
sufletu-mi se-mbată în a florilor odicolor
- șoapte-n Paradis
|
Tănase Grosu 3/23/2019 |
Contact: |
|
|
