Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente Despre noi / Contacte Evenimente Culturale   Rom�nii de pretutindeni Puncte de vedere Pagina crestinã Note de carierã Condeie din diasporã Poezia Aniversari si Personalitati Interviuri Lumea nouã Eternal Pearls - Perle Eterne Istoria noastrã Traditii Limba noastrã Lumea în care trãim Pagini despre stiintã si tehnicã Gânduri pentru România Canada Press Stiri primite din tara Scrisorile cititorilor Articole Arhiv� 2024 Articole Arhiv� 2023 Articole Arhiv� 2022 Articole Arhiv� 2021 Articole Arhiv� 2020 Articole Arhiv� 2019 Articole Arhiv� 2018 Articole Arhiv� 2017 Articole Arhiv� 2016 Articole Arhiv� 2015 Articole Arhiv� 2014 Articole Arhiv� 2013 Articole Arhiv� 2012 Articole Arhiv� 2011 Articole Arhiv� 2010 Articole Arhiv� 2009 Articole Arhiv� 2008 Articole Arhiv� 2007 Articole Arhiv� 2006 Articole Arhiv� 2005 Articole Arhiv� 2004 Articole Arhiv� 2003 Articole Arhiv� 2002	Printemps des poetes, de Ziua mondială a Poeziei -Poeme Dacă treci cu galaxia Dacă treci cu galaxia prin dreptul ferestrei mele Să îmi faci un semn sau două ca de bună revedere Dacă treci cu galaxia încărcată cu gutui Să-mi arunci şi mie una albăstrită cu pistrui Dacă treci cu galaxia pe la geamul meu deschis Fă să plouă peste mine cu alune din cais Dacă treci cu galaxia şi-ai de gând să te opreşti Să-mi aduci una sau două din acele nuci cereşti. Si en galaxie Si en galaxie tu passes par devant ma vitre à moi Fais-moi, je t’en prie, un signe, si tu veux que je te voie! Si tu passes avec le ciel tout plein de coins parfumés En laisse-moi un bleuâtre piqueté de taches dorées! Si tu passes en galaxie devant ma fenêtre ouverte Fais que tombe sur moi la pluie d’abricots et de noisettes! Si tu passes en galaxie et si tu veux t’arrêter Apporte-moi des noix célestes de ton jardin étoilé! Trei zile Flori, înfloriţi şi împodobiţi toamna cu zel Căci peste trei zile mă voi întâlni cu el Soare, să nu te cerţi cu luna în vreun fel Căci peste trei zile mă voi întâlni cu el Ploi, nu m-ademeniţi în dansul vostru rebel Căci peste trei zile mă voi întâlni cu el Nici voi poduri nu mă-ngropaţi sub grinzi de oţel Căci peste trei zile mă voi întâlni cu el. Trois jours Fleurs, fleurissez et ornez l’automne doux Car dans trois jours nous aurons rendez-vous Soleil, attends la lune et pardonne lui tout Car dans trois jours nous aurons rendez-vous Ne m’entraînez pas, pluies, dans vos vertiges fous Car dans trois jours nous aurons rendez-vous Vous, ponts d’acier et de bois, restez debout Car dans trois jours nous aurons rendez-vous. Să fie! Să fie arşiţă ca el să-mi sufle versuri pe pleoape Ori ger năprasnic să vin lângă el mai aproape Să fie cerul împurpurat de lumini, dimineaţa Ori înnorat să-mi vadă întâi sufletul apoi faţa Să fie viscol răvăşind casele, apele în puhoi Ori linişte ascultând ce-şi vorbesc inimile din noi Să se întâmple totul după sufletul lui şi al meu Ori să fie după blânda cruzime a lui Dumnezeu!... Ainsi soit-il! Qu’il fasse chaud et qu’il souffle des vers sur mes paupières Ou un froid de loup pour que tout contre lui je me serre Que le ciel soit empourpré de lumières à la pointe du jour Ou nuageux pour qu’il voie d’abord mon âme si pleine d’amour Qu’il fasse gros temps éparpillant les maisons, des torrents Ou du silence pour entendre les mots de nos cœurs innocents Que tout advienne selon nos deux cœurs heureux Ou que tout soit fait selon la douce cruauté du Bon Dieu!... Drumul îmi bate la uşă Drumul îmi bate la uşă venind de departe Aş putea să-i deschid ţinând în mână o carte Drumul îmi bate la uşă repede, sacadat Aş putea să-i deschid dacă de mine ar fi însetat Drumul îmi bate la uşă călărind pe un nor Aş putea să-i deschid de n-aş fi şi eu călător Drumul bate la uşă nerăbdător din pinteni Aş putea să-i deschid dar ştiu că nu este nimeni. Le chemin frappe à ma porte Le chemin frappe à ma porte arrivant du lointain Je pourrais lui ouvrir un livre à la main Le chemin frappe à ma porte et il est tout pressé Je pourrais lui ouvrir s’il était de moi assoiffé Le chemin frappe à ma porte, en chevauchant un nuage Je pourrais lui ouvrir si je n’étais que voyage… Le chemin frappe à ma porte – cheval que l’on éperonne Je pourrais lui ouvrir mais je sais qu’il n’y a personne. Alege-l pe prinţul O pasăre cântă, o alta se zbate: Alege-l pe prinţul cel mai de departe Cât iarba din jur se aprinde de şoapte Şi roua e lacrima şoaptei în noapte Cât cerul se sparge-n bucăţi de agate Şi-ţi cad la picioare cu mii de păcate Alege-l pe prinţul cel mai de departe C-o mie de vieţi şi o singură moarte… Choisis le prince Un oiseau chante, un autre se débat: Choisis le prince le plus loin de chez toi Tant que l’herbe tout autour rougit Et que la rosée c’est la larme de la nuit Tant que le ciel se brise en éclats De noires étoiles qui tombent sur tes pas Choisis le prince le plus loin de ton cœur Avec mille vies et pourtant une seule mort... Ţări Parcă-am fi în două ţări depărtate Şi niciun drum nu le poate străbate O ţară-i de soare, cealaltă-i de ger Tu n-ai cum să afli de va fi să pier Parcă am fi în două ţări fermecate Să stea doar în galaxii separate La tine-i devreme, la mine-i târziu Doar corbul îmi spune dacă mai eşti viu! Pays On dirait que nous vivions dans des pays lointains De l’un à l’autre il n’y a pas de chemin L’un est de soleil, l’autre est froid, Si je disparaissais, tu ne l’apprendrais pas On dirait que nous vivions dans deux pays enchantés Pris dans des galaxies séparées Chez toi c’est trop tôt, chez moi c’est trop tard Seul le corbeau me dit que tu sois encore vivant! Eu n-am un nuc... Eu n-am un nuc în care să mă sui Şi să mă duc pe trunchiul lui hai-hui Şi să mă cuibăresc uşor năucă În miezul alb şi dulce-amar de nucă În creierul ei pur să-mi odihnesc Creierul meu confuz şi omenesc Eu n-am un nuc dar pot pe-o filă vie Să îmi plantez un nuc cu o tichie Sau o livadă ca să n-am probleme Când intru-n iarna rece mai devreme Eu n-am un nuc sub care să apun Şi nici măcar o sosie de prun Eu n-am un nuc sub care să visez Că beau absint şi mă dezintegrez... Je n’ai pas de noyer... Je n’ai pas de noyer pour y grimper Et, dans sa couronne vaste m’y cacher Et de m’y nicher comme une chimère Dans son blanc noyau doux-amer Le noyau de la noix est un cerveau Où je trouve pour le mien un bon repos Je n’ai pas de noyer mais je pourrais Sur une feuille blanche en planter un bonnet Ou un verger pour m’y calmer le soir Lorsque l’hiver trop tôt de moi s’en empare Je n’ai pas de noyer pour dormir à son pied Ni le moindre sosie de prunier Je n’ai pas de noyer sous lequel rêver Boire de l’absinthe pour mieux m’en enivrer... Traducere în limba franceză de Ion Roşioru Victoria Milescu    3/21/2019 Contact:   Informatii Utile despre Canada si emigrare. Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online. Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul! Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online   Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |   created by Iulia Stoian