Catrene coraligene
Rea de gură
Prin vecini limba și-o plimbă
Și-i calcă pe bătătură.
Are-un vierme rău la limbă,
Că n-o poate ține-n gură.
Remediu miraculos
Deși una la părinți,
De urât și-ieșea din minți.
Prinse-un înger s-o alinte
Și se limpezi la minte.
Vânzătoare cu lipici
A văzut-o la tejghea
Și a prins lipici de ea.
Ea-l lăsă cu ochii-n soare:
„Marfa nu e de vânzare”.
Dacă nu se discută, de ce nu se aplică?
Toată lumea înțelege:
Legea-i dură, dar e lege.
Singurul motiv de ceartă:
Când e ea literă moartă?
Mituire
Un creștin, la spovedire,
Preotului, ca pârghie,
I-ar fi dat de-o liturghie,
Dar și-un pic de-aghesmuire.
După divorț
Stătea ca pe mărăcini,
Iar de când e slobodă,
Umblă hojma prin vecini
Ca vodă prin lobodă.
Armonie
Gura satului îi lasă:
Nu-i prilej să-i hârâie.
El, cocoșul, cântă-n casă,
Ea, găina,-l cârâie.
Sună clopotele-a nuntă
Un făt-logofăt și-o fată,
Cum dau grâul la lopată,
Nu se-ntrec și nici se-nfruntă.
Sună clopotele-a nuntă.
Omnis sua secum porto
N-are casă, ca și cucul,
Sipet n-are, să i-l spargă.
Își ia traista și ciubucul
Și se duce-n lumea largă.
Capitalism feroce
Nu mai vru, de oboseală,
Să mai stea pe pricopseală,
Să se-nfrunte cu toți tâmpii,
Drept care-și luă el câmpii.
Leac de frică?
Unul avea limbă lungă,
Altul avea mână lungă.
Când au dat să le scurteze,
Erau ambele-n proteze.
Sustragere de atenție
Stă stăpânul la taifas
Cu doi tineri de pripas.
Preacinstite gospodar,
Ți-a intrat lupu-n coșar.
Urare basarabeanului de Centenarul Marii Uniri
Să te faci luntre și punte:
Punte ca s-ajungi la munte,
Luntre ca să ieși la mare
În străvechile hotare.
Omuleții cu ochi albaștri
Să te-ascunzi și printre aștri,
Tot te văd: au ochi albaștri.
Să vorbești în șoaptă, -n stup,
Te-aúd: au urechi de lup.
Lup deghizat
Oaie-am fost c-am conversat
C-un lup în piele de oaie,
Care, sigur, m-a turnat
Și de-atuncea-s la pârnaie.
Unui ciobănaș tembel
Cârd aveai fără pereche
Și-ai rămas c-un smoc de lână.
Nu te lăsa pe-o ureche,
Nici închide lupu-n stână.
Disproporție
Are-o foame ca de lup,
Are-o gură ca de lup,
Doar stomacu-i ca de broască.
Dă-i un pic și-o să plesnească.
Din ceață-n ceață
Cât ne-a ros și-ntors grumazul
Viitorul luminos!
Acum s-a schimbat macazul :
Viitor – yes! Dar … cețos.
Picătura chinezească
Azi o țâră, mâine-o țâră
De venin, năduf și pâră,
Pân’ a picurat … cu ciurul
Şi a scos din el mahmurul.
Salvatorul
Mai să deie ortul popii.
Dându-i ea pe buza gropii
Miere, unt, iaurt, cafea,
L-a făcut de-a prins maiá.
Cine îi provocă pe protestatari?
Tot guvernul faimă cată.
La o lună, la un an,
C-o măsură hazardată
Scoate oameni pe maidan.
Boală din născare
E mai rău decât un câine,
Nesimțit și disolut?
Nu-i de ieri, de azi, de mâine:
De când mă-sa l-a făcut.
Verde-n ochi
Tot umblând noi cu mănuși,
Ne-a luat de lătăuși.
Să-i scoatem odată voalul:
Geaba târnosești mangalul.
Vremea, reaua, și mantaua
Nu c-ar fi indispensabil,
Confident în vreo rețea,
Gigolo, straj imutabil.
E manta de vreme rea.
Când n-o cauți și-o găsești
Nu credea, om fără griji,
C-o s-ajungă la covrigi.
În tocmeala cu licheaua
Și-a găsit cu ea mantaua.
După vânt - și comportarea
Cât e liniște și pace,
Șarturi nu-s mai eficace.
Cum te văd că schimbi daraua,
Cum și-ntorc și ei mantaua.
Tu-ți faci cel mai mare rău
Nimeni nu-i să deie seama
Cum îți iese ciorbița.
Ce ți-o faci cu mâna ta
Lucru manual se cheamă.
Din culisele operațiunilor secrete
Știri din seifuri grele scoase –
Un infarct de miocard:
Manuscrisele nu ard.
Manuscrisele sunt arse!
De neprețuit
Orice lucru-i un obleț,
Numai omul seamăn n-are.
Pentru că-i de mare preț,
Nu se scoate de vânzare.
Nu te fure aparența
Poți fi mare ca statură
Și minuscul ca natură.
Hoțul strigă-n gura mare
Că vor hoții a-l prădare.
Ahtiat după mărire
Mic la stat, realizare,
Când se plimbă, calcă-a mare.
D’apoi să mai fie-nalt,
S-ar da stâncă de bazalt.
Tot gâscă, dar altă gâscă
Oponenții ce-au mai râs că
Artă nu-i tot ce se scrie:
Poezia-i poezie,
Epigrama-i … altă gâscă.
Stană în timp
Una-i marmură de rece,
Alta rece e ca gheața.
Gheața s-a topi și-a trece.
Va rămâne … fortăreața.
Duelurile de altă dată
Duelgiul avea tartori
Pentru cazuri hemofage.
Azi nu mai trimite martori.
Fără martori astăzi trage.
Răzbunare
O vecină arțăgoasă
Venea pe nepusă masă,
Dar când da de masa pusă,
Mai că n-o mai vedeai dusă.
Plâns de ochii lumii
Are-un cântec plângăcioasa:
N-are ce pune pe masă.
Însă, când întinde masa,
Te scoate masa din casă.
Nagâț
Are casă, are masă,
Are cine-i pune masa,
Are ce pune pe masă…
El la restaurant ia masa.
Mascaradă
El cu mască, ea cu mască,
Cât pe ce să o-ndrăgească.
Când i-atinge șoldul masca,
Parcă-i cunoscută … vasca.
Autorului pistolului-mitralieră ”Kalașnikov”
Cum le curmă altor viața
Renumitul automat,
Ar putea, umblând cu cața,
Să-și facă și-autorul mat.
Mintea de pe urmă
Călca șarturi, lucruri sfinte,
Rămânând adesea platcă,
Dar, când a mai prins la minte,
El a revenit la matcă.
Curg din cornul abundenței…
Toți cu pumnu-n piept se bat că
Vom trăi-n curând regește,
Iar poporul rătăcește
Ca un roi fără de matcă.
Măsură asiguratorie
Ce-i făcu, temutul tartor,
Oponentului, aubaul?
Cum trecea-n proces ca martor,
I-a luat de-odată maul.
Legat butuc
I-au pus lacăt greu la gură,
Straj i-au pus o matracucă,
Iar de-așa spăimântătură
I s-a pus părul măciucă.
Basarabia orfană sub regimul sovietic
După ce c-o deportase
Și-o lăsase văduvă,
Te întrebi cum de-i intrase
Frica până-n măduvă?
Nu da vrabia din mână
N-a ținut vrabia-n mâini –
Taie frunză-acum la câini
Ba prin târg, ba prin bazar.
Nu-i nici cal și nici măgar.
Primul și ultimul dialog cu moartea
-Moarte codobatură,
Nimeni nu te satură.
Un’ mi-i băutura?
Un’ mi-i udătura?
-Omule, flămândule,
Zilele pierzându-le,
Trăitu-ți-ai traiul,
Ți-ai mâncat mălaiul!
La ora când se tem și de umbra lor
Doi moșnegi văd: pe cărare
Una cu coasa-n spinare.
Cocoșatul se-ncârligă:
-Am pus-o de mămăligă!
Sunau clopotele-a nuntă
Creștea fiul ca din apă.
Ici și colo – câte-o trapă,
Doar că,-n loc să fie mire,
A intrat la mănăstire.
Pedeapsă binemeritată
Cum se bagă-n vorbă
Ca măraru-n ciorbă,
A dat, ifosard,
Cu oiștea-n gard.
Prutul
Lamă-n carne vie
Veșnic împlântată.
Ne stă mărturie
Sârma cea ghimpată.
Sari ca țapul,
Nu te-mpunge ca berbecul
Greu de deslușit gargara.
Cică,-n loc să sară bara,
El a dat cu capu-n bară
Și s-a făcut de măscară.
Coadă mare la bistrou
N-are când să stea la coadă.
Ce atâta tevatură?
A-nceput setea să-l roadă
De-i crapă măseaua-n gură.
La dietă, frate
El – cu gândul la plăcinte,
Ea – să-l vadă suplu-ar vrea.
Îi dă vreo doi bobi de linte,
Cât ai pune pe-o măsea.
Cum e Tanda, așa-i și Manda
Neștiind ce hram o fi să poarte,
Mama-și ia feciorul pe departe.
Nici el vrea să-i spună taina (fiul)
Și-i măsoară vorba cu-mblăciul.
Modestie
Fin reper al simțului estetic,
Sala-ntreagă-aplaudă frenetic,
Doar soprana-și tăinuie bravura,
Fericită că și-a dat măsura.
Firmă mare – grijă mare
Firma sa să nu falimenteze,
Hotărâse să se-asocieze.
De când a intrat în hora mare,
E legat de mâini și de picioare.
Dumnezeu își dă, da-n traistă nu-ți pune
Firma cum mergea la trap,
I-a pus Domnul mâna-n cap
Și de-atunci, grație Lui,
O ține-a galopului.
Prietenul adevărat la nevoie se cunoaște
Prieten bun la bine, la nevoi,
Din intrigi vagi scoțându-l nu o dată...
Ajuns la vârf, c-o ciurdă de slugoi,
L-a aruncat ca pe-o măsea stricată.
După merit
Mama răscolește focu-n vatră.
Șod, Grivei o latră ca pe-o loatră.
Ea, la cât de pară-i friptă și de jar e,
Îi măsoară-ojogul pe spinare.
Intenție nereușită
Admiram temeritatea
De-a fi dat mâna cu moartea.
Când m-am dus să-l văd, ciclopii:
-Stop! A dat azi ortul popii.
Expediate pe 18.03.2019.
|
Nicolae Mătcaș 3/19/2019 |
Contact: |
|
|
