Colțul spiritual - Câte minţi luminate, atîtea idei strălucite
Spune Anton Pann într-o poveste că, Nastratin Hogea, a hotărît să-şi facă şi el în curte un cuptor, ca tot omul. Lucrează el toată ziua, iar pînă a doua zi îl găteşte.
Trece un vecin şi-i spune:
-Nastratine, dacă aş fi fost eu în locul tău, aş fi pus gura cuptorului spre Răsărit, nu de alta dar aşa şade mai bine.
Strică Nastratin cuptorul şi-l zideşte din nou, dar de data aceasta cu gura spre Răsărit.
Trece un alt vecin şi-i spune:
-Nastratine, eu dacă-aş fi fost tu, aş fi făcut cuptorul cu gura spre Apus, nu de alta dar aşa se face prin zona noastră.
Strică din nou cuptorul Nastratin al nostru şi-l face întocmai cu gura spre Apus.
Doar că, bineînţeles, vine un alt trecător pe acolo şi vede cuptorul, şi îi zice:
-Zîua bună, dar cuptoarele din cîte ştiu eu se fac cu gura spre miază-zi.
Strică Nastratin Hogea cupotorul şi de data aceasta îi pune roţi sub el.
De fiecare dată cînd cineva trecea pe la poartă şi-şi dădea cu părerea, pentru a-i face pe plac, rotea cuptorul întocmai după părerea fiecăruia, că deh, de-acuma avea roţi.
Şi uite aşa, Nastratin Hogea a reuşit să împace pe fiecare.
|
Părintele Gheorghe Şincan 3/15/2019 |
Contact: |
|
|
