Împărăţia Cuvântului
Literele nu numai că sunt de genul feminin
dar au o delicateţe intrinsecă,
o candoare zglobie,
un şarm cu totul aparte
şi-l au pe vino-ncoa,
de aceea treptat ne îndrăgostim de ele
şi le iubim întreaga viaţă
Literele ne sunt mamă, fiică, soţie...,
toate unite sub oblăduirea cuvântului
care ne este Tatăl.
Cred că a venit timpul
să facem o cerere
pentru mutaţie definitivă
în împărăţia Cuvântului,
în liniştea căruia să ascultăm
trilurile străvechi ale limbii.
Cruce-Ţi sunt, Doamne
M-am nălucit
printre fapte rele,
răzmeriţa gândurilor
m-au prăvălit în pustie,
mi-am întinat sufletul
cu murdare cuvinte,
rătăcirile rebele
mi-au fost surori siameze,
zădărnicia îndrăzneaţă
plapuma care m-a încălzit,
grijile de tot felul
m-au împresurat năvalnic
doar cu bună-voia mea.
Am adorat sminteala la tot pasul,
m-am scăldat în mocirla
hăului lumii
şi-am îmbrăţişat răul,
acceptându-l ca partener ideal
în dansul de societate,
apoi slobozindu-l mai deşănţat
cu turle şi trâmbiţe.
N-am înţeles, Doamne
că mi-ai dat doar pentru puţin timp
o cruce de dus
şi m-am poticnit la fiece pas
fără să pricep că există
o Cale pentru a ajunge
la izvorul luminii.
Din dragoste
şi cu minunată blândeţe
mi-ai dat încercări
pentru ca eu să învăţ lecţiile lor,
dar n-am descifrat
alfabetul inimii Tale,
n-am înţeles cuvântul,
cititul mi-a fost bâlbâit
şi n-am sporit în dulcea Ta voie.
Sunt repetent de ani mulţi
la capitolul iubirii de Tine şi semeni.
Cruce-Ţi sunt, Doamne,
bat cu disperare la uşa Ta
şi Te rog, deschide-mi!
|
Vasilica Grigoras 3/15/2019 |
Contact: |
|
|
