Curcubeul şi Crucea
A trecut şi carnavalul de la Rio, considerat cea mai mare şi mai faimoasă petrecere din lume, la care, an de an, este aşteptat tot omul cu dragoste ( cu un anumit fel de dragoste), indiferent de culoarea pielii, de etnie, de cetăţenie, de statut social, de statut professional, de (dez)orientare sexuală etc. (http://www.riogayguide.com/carnival.htm ) O “sărbătoare sălbatică”, plină de energie, de exuberanţă şi de foarte multă sexualitate (http://www.business24.ro/lifestyle/petreceri/se-apropie-sarbatoarea-salbatica- -cat-te-costa-sa-ajungi-la-carnavalul-de-la-rio-1505402)
La începutul carnavalului, regele Momo, zeul batjocurii, primeşte cheile oraşului Rio de Janeiro, o aluzie la Sf.Ap.Petru, care primeşte cheile împărăţiei cereşti: “Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.” (Matei 16,19). Pe durata carnavalului, și regele Momo, leagă şi dezleagă. Leagă pentru ceruri şi dezleagă pentru “întunericul cel mai din afară” (Matei 8, 12).
Carnavalul este un fel de lăsata secului la carne ( la plăcerile cărnii) înainte de intrarea în Postul Paştelui. În dialectul milanez , “ carne vale” înseamnă “ adio carne”. Adio, dar după orgia de carne a carnavalului. Ṣi ,întradevăr, pe sambadrom se revarsă tone de şolduri, pulpe, fese, sâni, abdomene, bicepşi, pectorali, fremătând şi mustind de energie, exuberanţă şi sexualitate, în ritm de samba. Care alegorice, în care se amestecă mitologia, poveștile pentru copii, vrăjitoarele zburând pe cozi de mătură, lampioanele de halloween, îngerii negri și emoticoanele plutind pe drone etc., prezintă evoluţia de la haosul iniţial, la ordinea de astăzi…Ṣi, pentru că este vorba de Paşti, nu putea lipsi din defilare Iisus Hristos ( în fond emblema oraşului) cu ucenicii Săi ( un car alegoric cu Cina cea de Taină) şi Maica Domnului, cu o tiară pe cap, într-un alt car, înconjurată de fierbinţi sibile dansatoare…(https://www.youtube.com/watch?v=WqkUu3VMhF0 )
Ecourile, gustul şi obiceiurile carnavalului vor dura până la Paşti, și după…până la ediţia din 2020!
Totul sub semnul curcubeului, al toleranţei…
“Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele,/I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ./Şi a zis Domnul: "Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut"./Pământul însă se stricase înaintea feţei lui Dumnezeu şi se umpluse pământul de silnicii./Şi a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ şi iată era stricat, căci tot trupul se abătuse de la calea sa pe pământ.”( Facerea 6, 5-7,11-12)
Ṣi a urmat potopul și, după acesta, legământul încheiat de Dumnezeu, cu Noe și urmașii:
"Iată Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmaşii voştri./Şi cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu păsările, cu animalele şi cu toate fiarele pământului, care sunt cu voi, cu toate vietăţile pământului câte au ieşit din corabie;/Şi închei acest legământ cu voi, că nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului şi nu va mai fi potop, ca să pustiască pământul"./Apoi a mai zis iarăşi Domnul Dumnezeu către Noe: "Iată, ca semn al legământului, pe care-l închei cu voi şi eu tot sufletul viu ce este cu voi din neam în neam şi de-a pururi,/Pun curcubeul Meu în nori, ca să fie semn al legământului dintre Mine şi pământ./Când voi aduce nori deasupra pământului, se va arăta curcubeul Meu în nori,/Şi-Mi voi aduce aminte de legământul Meu, pe care l-am încheiat cu voi şi cu tot sufletul viu şi cu tot trupul, şi nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toată făptura./Va fi deci curcubeul Meu în nori şi-l voi vedea, şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi pământ şi tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pământ!" (Facerea 9, 9-16)
În acest legământ, omul nu este implicat cu nimic. Doar Dumnezeu se obligă ca la vederea curcubeului să-și aducă aminte de legământ și să nu mai fie potop “ spre pierzarea a toată făptura”. Nu e om să nu fi văzut curcubee în viaţa lui şi să nu se fi mirat de frumuseţea lor. Dar…
Trebuie să recunoaştem că este un mod foarte delicat din partea lui Dumnezeu de a bate şaua ( apariţia curcubeului), ca să înţeleagă calul ( omul), că ceva nu este în ordine în comportamentul său. Că nu este îndreptăţit să greşească oricum, oricând şi oricât deoarece Dumnezeu s-a obligat să ierte şi să se abţină de la potop…Curcubeul este o atenţionare, un avertisment…Că pământul iar s-a umplut şi se umple de silnicii, că s-a stricat, căci tot trupul omenesc s-a abătut de la calea sa pe pământ, până acolo încât bărbaţii poftesc la bărbaţi și femeile la femei, ca în Sodoma și Gomora. N-a mai fost potop cu apă, ci un potop local cu foc:
“Cei doi Îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot şedea la poarta Sodomei. Şi văzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor şi s-a plecat cu faţa până la pământ/ Şi a zis: "Stăpânii mei, abateţi-vă pe la casa slugii Voastre, ca să rămâneţi acolo; spălaţi-Vă picioarele, iar dimineaţă, sculându-Vă, Vă veţi duce în drumul Vostru". Ei însă au zis: "Nu, ci vom rămâne în uliţă"./Iar el I-a rugat ăstăruitor şi S-au abătut la el şi au intrat în casa lui. Atunci el Le-a gătit mâncare, Le-a copt azime şi au mâncat./ Dar mai înainte de a Se culca Ei, sodomenii, locuitorii cetăţii Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tânăr până la bătrân, au înconjurat casa,/Şi au chemat afară pe Lot şi au zis către el: "Unde sunt Oamenii, Care au intrat să mâie la tine? Scoate-I ca să-I cunoaştem!"/Şi a ieşit Lot la ei dinaintea uşii şi, închizând uşa după dânsul,/A zis către ei: "Nu, fraţii mei, să nu faceţi nici un rău./ (…) Oamenilor acelora să nu le faceţi nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperişul casei mele!"/Iar ei au zis către el: "Pleacă de aici! Eşti un venetic şi acum faci pe judecătorul? Mai rău decât Acelora iţi vom face!" Şi repezindu-se spre Lot, se apropiară să spargă uşa./Atunci Oamenii aceia, care găzduiau în casa lui Lot, întinzându-Şi mâinile, au tras pe Lot în casă la Ei şi au încuiat uşa;/Iar pe oamenii, care erau la uşa casei, i-au lovit cu orbire de la mic până la mare, încât în zadar se chinuiau să găsească uşa./Apoi au zis cei doi Oameni către Lot: "Ai tu pe cineva din ai tăi aici? De ai fii, sau fiice, sau gineri, sau pe oricine altul în cetate, scoate-i din locul acesta,/Că Noi avem să pierdem locul acesta, pentru că strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului şi Domnul Ne-a trimis să-l pierdem.(…) Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma și Gomora ploaie de pucioasă și foc din cer de la Domnul/ Ṣi a stricat cetăţile acestea, toate împrejurimile lor, pe toţi locuitorii cetăţilor și toate plantele ţinutului aceluia.” (Facerea 19, 1-13, 24-25)
Ṣi văzând Dumnezeu că nici cu potop, nici cu foc, nici cu alte plăgi, omul nu înţelege, la plinirea vremii, Însuși Cuvântul (Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut…), S-a înomenit, luând trup și voinţă omenească , pentru a-l angaja pe om într-o acţiune teandrică ( dumnezeiesc-omenească) de salvare, de mântuire , de îndumnezeire prin har. Semnul acestui nou legamant este Crucea, care presupune a muri lumii acesteia și a învia cu Hristos:
“Şi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze./Şi spunea acest cuvânt pe faţă. Şi luându-L Petru de o parte, a început să-L dojenească./Dar El, întorcându-Se şi uitându-Se la ucenicii Săi, a certat pe Petru şi i-a zis: Mergi, înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor./Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie./Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa./Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?/Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?/Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.”(Marcu 8,31-38)
Duhul lui Antihrist, care lucrează puternic în lume, instituţional și individual prin oameni, cheamă ,pe tot cel ce nu voiește să se lepede de sine, sub faldurile curcubeului, ale toleranţei fără discernământ, fără deosebirea duhurilor. Ispita curcubeului acţionează chiar și acolo unde nu este arborat steagul. N-ar fi deplasat, ba chiar ar fi în logica lucrurilor ca acesta să fluture mândru alături de cel al ONU, al UNESCO, al Uniunii Europene, etc.
Dar Hristos n-a spus “…să-şi ia curcubeul şi să-Mi urmeze Mie”, ci “să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”!
Curcubeu sau cruce? Cu regele Momo sau cu Hristos? Alegerea este liberă, fiecare alegere cu roadele ei.
|
Nicuşor Gliga 3/13/2019 |
Contact: |
|
|
