Lupu-şi schimbă părul temporar
În marea cotitură a istoriei Europei de la sfârşitul deceniului IX, al secolului XX, Occidentul a scos din mânecă şi asul credinţei împotriva necredinţei: Dumnezeu aflat în Vest vs.Satana aflat în Est.
Promovarea lui Karol Wojtyla ca Papa Ioan Paul al II-lea - o mutare inteligentă pe tabla de şah a lumii,- a dat aripi catolicilor polonezi , mai ales că bancherii le-au anulat datoriile de zeci de miliarde de dolari. Aveau impresia că Vaticanul se va muta la Varşovia…
Papa şi Polonia au constituit berbecul prin care s-a facut breşa în zidul spiritual, ca să poată trece Dumnezeu din Vest în Est.
Uniunea Europeană creştea şi prindea puteri, popoarele ardeau de dorinţa de a trece sub aripile ei protectoare şi promiţătoare…Când a apreciat că nu mai are nevoie de Hristos, L-a eliminat în stil mafiot, curat constituţional, dintr-o trăsătură de condei, şi a început să fluture teancurile de bani noi, pentru vânzare şi cumpărare…Exista riscul ca Hristos să răstoarne tarabele…” Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani. /Şi, făcându-Şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele./Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie.” (Ioan 2, 14-16)
Ṣi scoţându-L pe Hristos afară, Europa şi-a semnat singură actul de deces, înainte de a se fi născut complet… Când şi-au dat seama de cacialma, tinerii catolici polonezi au trecut la cocktailuri Molotov…Extremişti, neonazişti, terorişti… şi alţi –işti.
În Romania, “revoluţia”, dirijată de “oamenii de bine”, care “ au ieşit în faţă”, când s-a dat semnalul, a pornit tot cu Dumnezeu înainte. Până şi Petre (kominternist din schimbul doi) îşi făcea o cruce mare, ducând mâna dreaptă de la frunte până în zona pubiană!
Îngenunchieri prin pieţe, Tatăl Nostru, parastase etc.etc. România trăia o adevărată Cincizecime! Trendul era periculos pentru viitoarea Europă, mai ales în cea mai ortodoxă ţară din lagărul socialist, unde până şi Elena Ceauşescu a ţinut să boteze un copil, cu preot şi tot ce ţine de botezul creştin-ortodox.
Euforia credinţei n-a ţinut mult…Tunurile au fost întoarse spre Bierica Ortodoxă Română. S-a început cu vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, în ideea că dacă baţi păstorul se împrăştie oile…Patriarhul s-a clătinat puţin dar şi-a revenit. Au fost luate apoi la ţintă construirea de noi biserici şi renovarea celor vechi, reactivarea mănăstirilor desfiinţate, religia şi iconele în şcoli, catedrala, etc.etc.
În acelaşi timp, a fost repusă în drepturi propaganda ateist-ştiinţifică, speriată de avântul religios creştin ortodox majoritar. Aşa că , astăzi, sociologia atee poate scrie ca în vremurile bune ale propagandei PCR, astfel:
“Toate acestea, deoarece necesitatea raţională, de a se impune norme, cât şi cea emoţională, de a se crea speranţe, au fost atât de profunde, încât oamenii au fost nevoiţi să conceapă o forţă supraomenească pe care să o considere cu teamă şi supunere, dar şi cu încredere şi veneraţie, aptă să vegheze cu intransigenţă respectarea normelor şi să ofere cu generozitate speranţe, fiind plauzibil că, pentru a-şi impune realist norme, ei au fost nevoiţi să plăsmuiască fabulos dogme şi că, deci, pentru a-şi defini existenţial sensul au fost nevoiţi să accepte explicativ non-sensul...
Toate acestea denotă că religia, ca proces cultural de proporţii istorice, presupune drept componente: un trecut, reconstituit imaginativ printr-un mit originar, precum cel al lui Iisus Hristos, asftfel încât existenţa să aibă temei; un prezent, construit raţional prin norme de comportament, precum „cele 10 porunci", astfel încât existenţa să aibă consistenţă; un viitor, proiectat emoţional prin speranţă, precum cea a „vieţii veşnice", astfel încât existenţa să aibă sens.” (Sursa https://www.scribd.com/document/336443590/Blestemele-Natiei-Romanesti# )
In câteva cuvinte, au dat gata “ mitul originar “, Iisus Hristos.Victorie! Vai de cei victorioşi!
Marx avea dreptate: religia este opium pentru popoare. Dar necredinţa e heroină pură. (Valeriu Butulescu).
Ṣi drogul şi efectele lui avasează repede şi sigur, dinspre Europa civilizată spre restul lumii. E răspunsul la întrebarea: “Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?” (Luca 18,8) Ṣi , de acum, poate veni oricând, nu peste o mie, nu peste o sută, nu peste cincizeci de ani.
|
Nicuşor Gliga 2/28/2019 |
Contact: |
|
|
