Despre adevăr
Ce a simtit Geordano Bruno când s-a urcat pe rug si a înteles că adevărul lui, evidentul lui adevăr că pământul este rotund, nu este un argument pentru judecătorii săi? Ei afirmau sus si tare că pământul este o farfurie purtată pe spate de trei balene. Acei dogmatici ai bisericii l-au judecat pe omul care făcuse poate cea mai mare descoperire în epoca Renasterii.
Inchizitia, cu fortă nestrămutată si lipsă de sensibilitate la niste realităti, l-a judecat la ardere pe rug. Dacă judecătorii aveau aplecare la niste simple judecăti, existau niste argumente care bine cântărite puteau da dreptate lui Bruno.
Ar fi salvat viata unui om si cunoasterea lumii ar fi progresat nespus de mult. Dar orice noutate aduce o doză de risc, orice schimbare poate modifica orânduirea lumii, iar omul, în esenta lui, este conservator. El preferă linistea, neschimbarea, negândirea în contrapunere cu cugetarea, cu modificările, cu riscul, cu dialectica, cu evolutia...
A ars un om...
Dar oare de la disparitia lui a dispărut si problema ca atare?
Nu, pur si simplu am amânat rezolvarea unei probleme esentiale pentru câteva sute de ani. Am mai tinut în nestiintă si întuneric încă câteva generatii. Omenirea n-a făcut la timp câtiva pasi importanti.
Ce contează câtiva ani pentru omenire? Asa se vor fi întrebând învingătorii de teapa celor de la inchizitie. O sută înainte, o sută înapoi, aproape că nu se resimt, dar legat direct de vârsta omului, timpul pe care l-am pierdut este fără pret, este o pierdere irecuperabilă.
Adevărul nu trebuie ascuns, el trebuie rostit, trebuie constientizat. În caz contrar devenim complici la o crimă.
O crimă fără sânge, dar în fond este un act de constrângere a cunoasterii. Mă gândesc la Galileo Galilei, mă gândesc la cedarea lui în fata inchizitiei, care l-a amenintat cu arderea pe rug. A cedat în fata oamenilor, nu si în fata adevărului. „Si totusi se roteste” a însemnat biruinta adevărului.
Cum să spui ceea ce te doare, atunci când toti te suspectează că atentezi la sfânta sfintelor, că dărâmi fundamentul natiunii? Doar nu ai dreptul să te compari cu Bruno sau Galilei! Si aici mă gândesc că ura publică, negarea publică nu este mai usoară decât arderea pe rug. Sunt niste adevăruri care trebuiesc rostite.
Trebuiesc constientizate, chiar de va trebui să ardem pe rug.
|
Observator 2/14/2005 |
Contact: |
|
|
