Wednesday, Jul 09, 2025
Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente
Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiva 2025
Articole Arhiva 2024
Articole Arhiva 2023
Articole Arhiva 2022
Articole Arhiva 2021
Articole Arhiva 2020
Articole Arhiva 2019
Articole Arhiva 2018
Articole Arhiva 2017
Articole Arhiva 2016
Articole Arhiva 2015
Articole Arhiva 2014
Articole Arhiva 2013
Articole Arhiva 2012
Articole Arhiva 2011
Articole Arhiva 2010
Articole Arhiva 2009
Articole Arhiva 2008
Articole Arhiva 2007
Articole Arhiva 2006
Articole Arhiva 2005
Articole Arhiva 2004
Articole Arhiva 2003
Articole Arhiva 2002


Călătorii : Bistrița

Ce frumos sună! Gîlgîitul literelor ca cele ale rîului .Fiecare pietroi peste care treceau apele cristaline care coborau repede din înălțimea dealurilor și se îndreptau spre șes. Fiecare gîlgîit își avea sunetul lui aparte, culoarea valurilor erau de un vernil albăstrui în lumina care despărțea noaptea de zi.Cu trecerea minutelor, cerul se deschidea și strălucirea lor părea uneori ca a unor dungi aurite, lansate de undeva din îndepărtări, pentru a îndruma pe cei care la orele începutului de zi cîrmuiau plutele cu încărcătură. . Cînd soarele își arunca razele peste valurile Bistriței,fie încă la izvoare sau pe parcurs, ni se părea că ceva din fundul apelor se ridică ,plutește și scoate din când în cînd sunete muzicale.

Privind-o de pe înălțimea dealurilor, de acolo unde buștenii erau împinși spre vale, Bistrița își avea personalitatea ei.Pornind din m-ții Rodnei,de sub Gargalău se remarca prin vioiciunea tinereții și murmurul unei melodii ondulate.O văd călătorind nestingherită pînă ce-și găsea odihna înpreună cu surata ei mai potolită,,Siretul,,. Nouă,ni se părea un strigăt, o chemare...!Așteptam cu nerăbdare să treacă iarna, să se desghețe apele ,să-i ascultăm colbăitul care adesea se transforma într-o melodie cînd melancolică,cînd veselă .

Dacă mai adăugăm ,că pe întinsul apelor,de-a lungul drumului Bistrița era vizitată de păsările care-și găseau uneori odihna pe un pietroi-bolovan ascuțit spre vîrf, dar înconjurat de un guler pămîntiu pe care puteau să se odihnească scurtă vreme. Bistrița e o gazdă primitoare și care ,pe alocuri oferea cîteva boabe de grînar adunate și păstrate cu deosebită grijă.
Pe unde rîul era mai potolit, aproape de unele maluri lăsa să se întrevadă ca într-o oglindă broscuțe și viermișori, carapace colorate din care urechiușele unei vietăți țîșneau și se retrăgeau ,probabil pentru a nu divulga ,,secretul,,pe care-l păstrau pînă la venirea ploilor.Atunci aceste mici vietăți,melcii se tîrau spre maluri,uitîndu-și căsuțele, în căutare de hrană și de ce nu! A unei odihne sub protecția razelor solare care le încălzeau corpurile pe cît de fragede, pe atît de sensibile.

Bistrița, s-a dovedit a fii un partener credincios și de mare folos. Doamne,cîți pămînteni de pildă ca vechiul și prea-credinciosul Chiriac cu feciorii săi Florin, Ștefan, Valentin și la nevoie chiar Lina o mîndrie de vreo 14 ani se încăpățîna să plece cu ei la drum.Au mîncat o bucată de pîine de pe urma rîului! Vorba vine ,,pîine,,că în sacul cu merinde ,mama Cristina le punea pe lîngă făina gălbuie de porumb ,măcinat din toamnă la moara lui Petre din Holpuri, o bucată de brînză păstrată între foi de viță de vie, vreo zece ouă strînse de cu noapte din găitan, și dacă ieșirea în larg era în zorii zilei,de pildă marțea,mai avea păstrate în ascunzătoarea din bufetul bucătăriei cîteva plăcinte cu vișine sau alt fruct pe care-l cultiva în livada din fața cerdacului. Și fiindcă,mă luase gura pe dinainte,c-am pomenit de merindele pentru călătorie,vă mai dau pe față ,,secretul lui Florin,,. Nu știu cît îi plăcea sau nu,dar cum ,,bălanul cu ochi albaștrii,,era nu numai cel mai iute la minte dintre frați,și cel mai îndrăgit de părintele său. Florin ascundea în ranița lui o sticlă cu pălincă,care o așeza la vremea mesei ,lîngă tat-său.
-O înghițitură...drumul e lung și mai avem de tras greu în valea Roznovului, ....și dacă mai dă Doamne o ploicică ,apoi...
Dacă plutele cu încărcătură treceau cu bine apele pîrîului Cojoci ,unde aveau de făcut un cot pe lîngă satul Lunga atunci își ștergeau sudoarea cu cotul mîneci și se lăsau purtați pînă ce intrau în albia din zona păduricei. Aici mai totdeauna erau întîmpinați de gospodarii satului,care stăteau la umbra fagilor bătrîni și se cinsteau cu o cană de vin de-a crîșmașului Volodea.
Cei cinci plutași și cu Lina –șase- pînă ce ajungeau la Poiana Borcii –o așezare forestieră,trăgeau greul. Cum erau bine cunoscuți de gospodarii din Holda ,ca să nu mai vă povestesc cei din comuna Fracasa. Aici a avut odată o mare surpriză Lina.
Cum pluta a tras la mal, că cei cinci erau obosiți de atîta sucit și învărtit ,ca nu cumva să nu se proptească dihania pe care erau încărcate tonele de butuci care ,fără greș erau așteptate la Bacău, au tras la mal. În traistă mai erau alimente așa că au hotărît să se înfrupte ,nu de alta dar le suna cam gol pe dinăuntru.
Lina ,cum era șugubeață și chiar zvăpăiată se urcă pe o movilă și-și îndreptă privirea spre sat.
-Ia uitați-vă la bisericuța aia!!! Nici nu au apucat frații să-și întoarcă privirile ,cînd zvăpăiata o luă la fugă spre...
-Lino!..Lino...
Lina observase biserica de lemn, s-a apropiat de portița lucrată din împletituri și apoi dăduse deoparte ușa Sfintei biserici. Rămase,un timp cu privirea spre zugrăveala cu fel de fel de Sființi. Apoi, își înălță privirea spre candelabrul care străjuia plafonul proaspăt văruit.
Fracasa, nu era un sat ca oricare ,căci în afara bisericuței-monument, mai deținea și o istorioară în care numele lui David Creangă ,bunicul lui Ion Creangă ,era cinstit așa precum se cuvenea.
Cît o fi stat și privit,admirat fiecare colțișor! Lina se pierduse printre icoanele și zugrăvelile pline sfinți.La numai o alergătură, era crîșma lui Ion Voievod.O încăpere construită din lemn,văruită proaspăt în cinstea nunții norei primarului cu locotenentul Cîrlig,un tînăr din comuna Poiana Teiului.Șopronul ,pe care de abia încăpeau cele căteva scaune în jurul unei mese cu picioarele în formă de X.Patronul,de îndată ce veneau cîțiva oaspeți,punea mai întîi într-un coș de nuiele cîteva felii de pîine proaspătă și pahare. Dar cine din oaspeții care poposeau ,ținea cont de spațiul limitat al crîșmei!? Mai toți oapeții pălăvrăgeau,politică,sau probleme de familie. Odată,povesti patronul a oprit o mașină din care au coborăt cîteva persoane care mai întîi vizitaseră ,,Bisericuța,, Unul din aceste fețe necunoscute,după ce le amintise colegilor, de reposatul Creangă,scoase o cărțulie din care a dat citire:

Pe Bistrița ,căntînd/ O tînără fecioară /În vînt avînd vestmîntul /Și-n păr vuindu-i vîntul. / Cu pluta ei ușoară /Trecea-n amurgul zilei / Pe Bistrița cîntănd.(George Coșbuc)

Printre ciocnirile paharelor cu vin,se puteau auzi comentariile oaspeților. Aburii ciorbei,le-au acoperit obrajii,dar între două sorbituri continuau comentariile.
Ion Voievot-crîșmarul, își făcuse numele cunoscut departe de satul său. Mămăliga cu brînza de burduf, sau în toamnă-Cașul proaspăt și urda pe care o aducea de la stîna a cărui stăpîn era după ce primise drept zestre de la Podeanu Gabriel-socrul ,fost chiar primar al comunei. ...și țuica-produs unic ,cunoscută în toată Moldova,i-a adus faimă.!Pînă și propietarii fabricei de hîrtie de la Bacău,dumineca, sau de săbători Doroșănenii,opreau docarul tras de doi cai vînjoși,se așezau în fața crîșmei și înfulecaucu poftă.

Acum ,celor cinci plutași ,le mai rămaseră puțină vreme .Lina veni într-o fugă și cu respirația tăiată le povesti fraților despre cele văzute la bisericuța ,,Creangă,,De certat,nu o certau căci era,,draga familiei,, așa că au pornit-o la vale spre pluta încărcată cu butuci. De cum au desprins-o s-au îndepărtat pe apa lină a Bistriței.Se putea auzi doar șuierul lung al vîntului...razele serii se lăsau peste valurile ca niște baloane care la lumina apusului de soare ,păreau mai mult mîngîiate de pasările care însoțeau călătorii plecați din zorii zilei.

Privind în urma ei,
Vedeam cum dînsa trece
Răzînd pe lîngă stîncă-
De nu venea adîncă
Din ceruri noaptea rece.....






Paul Leibovici     2/24/2019


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian