Constant Tonegaru (26.02.1919 – 10.02.1952)
Constant Tonegaru (26.02.1919, – 10.02.1952, ) debutează în poezie la data de 6 septembrie 1942 cu Nocturna fluvială, în „Expresul” din Brăila.
Frecventează Cenaclul „Sburătorul” și devine cunoscut odată cu debutul în presă din 1942 la „Preocupări literare”.
Îndrumat de Vladimir Streinu, publică în „Kalende” între 1943-1944, iar în 1945 apare prima sa carte Plantații, distinsă cu Premiul pentru scriitorii tineri al Fundațiilor Regale. Volumul este reprezentativ pentru „generația războiului” din care Tonegaru face parte alături de Ion Caraion, Dimitrie Stelaru, Geo Dumitrescu ș.a.
Constant Tonegaru publică poezii în diverse reviste: „Viața”, „Fapta”, „Democrația”, „Universul literar”, „Caiet de poezie”, „Cuget clar” etc. Refuză orice colaborare cu regimul stalinist și semnează în ziarul „Dreptatea” vehemente articole de atitudine și eseuri anticomuniste.
Din martie 1949 până în octombrie 1951 este întemnițat pentru transmiterea unor medicamente luptătorilor din munți. La câteva luni după eliberare moare de embolie pulmonară.
Volumul „Steaua Venerii”, apreciat de Barbu Cioculescu ca „un ultim cântec de dragoste și de libertate”, apare postum în 1969.
„Numai aparent […] Tonegaru e un poet exotic; în realitate, el este poetul celui mai substanțial protest liric împotriva condiționării arbitrare a vieții individuale, destul de prizonieră, de la natură, în condiția ei originară.”, scria Vladimir Streinu.
|
Dumitru Constantin 2/23/2019 |
Contact: |
|
|
