Făptura mamei
Uşoară, maică, uşoară, C-ai putea să mergi călcând Pe seminţele ce zboară Între ceruri şi pământ. În priviri c-un fel de teamă, Fericită totuşi eşti Iarba ştie cum te cheamă, Steaua ştie ce gândeşti.
Mi-e dor de tine, mamă
Sub stele trece apa Cu lacrima de-o samă, Mi-e dor de-a ta privire, Mi-e dor de tine, mamă.
Măicuţa mea: grădină Cu flori, cu nuci şi mere, A ochilor lumină, Văzduhul gurii mele!
Măicuţo, tu: vecie, Nemuritoare carte De dor şi omenie Şi cîntec fără moarte!
Vînt hulpav pom cuprinde Şi frunza o destramă. Mi-e dor de-a tale braţe, Mi-e dor de tine, mamă.
Tot cască leul iernii Cu vifore în coamă. Mi-e dor de vorba-ţi caldă, Mi-e dor de tine, mamă.
O stea mi-atinge faţa Ori poate-a ta năframă. Sunt alb, bătrîn aproape, Mi-e dor de tine, mamă.
Mainile mamei -
Cand m-am nascut, pe frunte eu Aveam coroana-mparateasca: A mamei mana parinteasca, A mamei mana parinteasca. Duios, o, mana ei intai Cu mana dragei mele fete S-au intalnit la mine-n plete, S-au intalnit la mine-n plete. Copii am. Dar si-acuma cand Vin zorii noaptea s-o destrame,
Gasesc pe frunte mana mamei, Gasesc pe frunte mana mamei. O, mana ei, o, mana ei, O, mana ei, ca ramul vested, A-mbatranit la mine-n crestet, A-mbatranit la mine-n crestet.
Mama,
Tu esti patria mea! Crestetul tau Varful muntelui Acoperit cu nea. Ochii tai Mari albastre. Palmele tale Araturile noastre. Respiratia ta Nor Din care curg ploi Peste camp si oras. Inelul Din degetul tau Catare Prin care ochesc In vrajmas. Basmaua Steag, Zvacnind Ca inima Mama, Tu esti patria mea!
Testament -
Dragi feciori, pe-acest pământ, Nici eu veşnic nu mai sunt, Nu sunt veşnic, voi pleca, Unde voi mă veţi uita, Şi de unde nimenea Nu s-a mai întors cândva. V-am crescut, v-am ridicat, Mă pot duce, Mă pot duce împăcat.
M-au pândit jivinele, M-a iubit şi binele. Eu mă duc, copii cuminţi, N-am averi să le-mpărţiţi. Vă las numai visul meu Care a trudit din greu. V-am crescut, v-am ridicat, Mă pot duce, Mă pot duce împăcat.
Între voi, pe-a vieţii scări, Să nu fie supărări, Ca zilele pe pământ Aşa de puţine sânt. Şi nu-i alt noroc mai drag Decât fratele din prag. V-am crescut, v-am ridicat, Mă pot duce, Mă pot duce împăcat.
Lângă doină şi izvor Nu-i uşor să-ţi fie dor, Nu-i uşor să fii curat Pe pământ înstrăinat. Vă las dorul cel durut Şi nădejdea de la Prut. V-am crescut, v-am ridicat, Mă pot duce, Mă pot duce împăcat.
|
Grigore Vieru ( Februarie 14, 1935 - Ianuarie 18, 2009 ) 2/22/2019 |
Contact: |
|
|