Am avut şi noi un sat
Viaţa satului se curmă
Ca otava sub picioare,
Sus ȋn deal, un baci de turmă
A rămas fără mioare.
Lupii sufletului pustnic
Urlă lung la Luna plină,
Sus ȋn deal, cântând din tulnic,
Baciu-şi caută o vină.
Satu-i gol pe lunca goală,
O tradiţie apune,
Clopoţelul de la şcoală
N-are cine să-l mai sune.
Vântul, dirijor de ramuri
Ȋn orchestra dezfrunzită,
Călăreşte fără hamuri
Printr-o lume părăsită.
A murit de-a pururi satul
Ce-l ştiam odinioară,
Plâng Moldova şi Banatul,
Plânsul lor te ȋnfioară.
Februarie 2019
|
